| = aripile vechi | ștefan ciobanu [17.Mar.08 12:02] |
| sa iti fie intr-un ceas bun schimbarea asta. mai ales ca aripile simbolizeaza un drum, un fel de a te raporta iar faptul ca ele cad, arata o schimbare de 180. sa fie si o schimbare in felul de a scrie? personal as schimba sangele din tample.:) numai bine | |
| = Evanescent | Mara Graur [17.Mar.08 14:24] |
| "te dezbraci de toată ființa ta și strigi transpirând cuvinte neinventate" îmi lasă impresia că devine un fel de neom a cărui limba n-o mai înțelegi căci s-a desprins de tine... Cu zâmbet te felicit | |
| = . | sorin ene [17.Mar.08 14:38] |
| place orientarea aproape de geometru a cioplirii in piatra. plus ca e mai limpede estetic, mai de sine statator. e finit si transfera. are o nota de tandrete sfasietoare. ps: in penultima poe a ta, nu spuneam ca ar fi deranjat ceva, ziceam ca e cumva apasatoare atmosfera, poate putin prea incarcata? era doar o perceptie. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [17.Mar.08 16:23] |
| stefan, mai facut sa rad, dupa cum vezi pot sa-mi reinoiesc aripile, sa intru in metaorfoze ciudate, de unde nici eu nu stiu ce ies:), dar sa imi schimb stilul de a scrie nu voi reusi, chiar daca imi propun.am eliminat orecum tampla. mara, bine ai venit pe pagina mea,ai remarcat fb, el este f neom, nepamatean.:):) sorin, fiind mai simplu poemul si imaginea e mai clara, asa este, se vede cu ochiul liber de data asta:) va multumesc si va mai astept mcm | |
| = Carmen-Manuela Macelaru, sânge îți picură din ziua de ieri... | Teodor Dume [17.Mar.08 20:15] |
| poemul împlinește lectura, dar strofa a doua mi-a căzut la inimă "te privesc de câteva zile cum gheața se sparge sub tine un spectacol trist, nu aplaudă nimeni îmi bag mâinile în buzunare și râd oare cine e omul acela dezlipit de pământ" cu sinceritate, teodor dume, | |
| = ispite și nopți | Plopeanu Petrache [17.Mar.08 21:17] |
| Ziua de ieri este aceea care dă esență strigătului. Cea prezentă nu face decât să înregistreze efortul uman, fără sublimare în trăiri subiective. Trăirile sunt inutile, tu nu ai nevoie de ele,tu râzi de eforturile lui. Ai învățat să te desprinzi, atunci când simți, de aripile care te făceau altădată să uiți de tine și de el. De prea multe ori ai uitat de tine, iar acum e inutilă orice dezbrăcare a lui. Extrem de sugestiv acest poem, cu un contur de ispite și nopți dorite Cu prietenie PP | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [18.Mar.08 09:01] |
| teodor, ma bucura prezenta ta constanta pe pagina mea,daca iti place strofa ti-o dau tie. dl.Plopeanu, da, are un contur de ispite, acum rad si nu ma mai intereseaza. mcm | |