| = michel | Jipa Lavinia [24.Mar.08 09:04] |
| ce frumos reusesc eu sa ma regasesc in textul asta. mai ales in: "... eu ciocan tu nicovală, intre noi viața." "și mușc din rămășițele noastre ca un pitbull dintr-un cauciuc uzat ca tot ce am lăsat în spate mă afund în urban pe zi ce trece ca să nu mă mai pot regăsi." "și dacă totul se năruie să nu cad și să nu mă ridic singur..." ultima parte nu mi-a placut. am senzatia ca te-ai grabit. placut michel. :) | |
| = mihai mester | victor pelivanov [24.Mar.08 09:41] |
| incat e neinteresant daca mai simti ceva.as scrie o poezie(asa cum nu ma pricep eu)pornind de la versul asta.nu stiu restul poeziei | |
| = voi reveni | Plopeanu Petrache [24.Mar.08 20:53] |
| Am trecut, am citit și las acest semn de trecere pentru că așa este firesc. Mă abțin deocamdată de la comentarii, nu pentru că nu mi-ar plăcea ceea ce ai scris ci pentru că vreau să citesc mai mult din textele tale pentru a te cunoaște mai bine. Voi reveni apoi aici cu un adevărat comentariu. Cu stimă PP | |
| = Lala, Victor, Petrache, cu reverențe | Mihai Meșter [26.Mar.08 00:32] |
| Declar o stare de mulțumire veritabilă la vederea comentariilor voastre, dar prefer să diversific puțin, câteva cuvinte express pentru fiecare: Lala, Tu știi bine cum e cu trăirile și mai ales cu regăsirile, this is why we're humans, this is why we feel, live and acknowledge our existence. Și nu suntem prea diferiți să știi. Poate din contră. Cât despre finaluri, hehe, nu ai să găsești două la fel. Te invit la recitire. Eu știu de ce e așa cum e, da, poate puțin grăbit. Dacă vrei neapărat, ai să înțelegi. Viața în sine e o fugă spre o certă finalitate. Poate pentru unii, o grabă.(P.S. Observ că n-ai mai comentat pe nimeni de mult, deci am s-o iau ca pe un compliment) Din și cu prietenie, Mihai. (Michel? :) As you wish.) Victor, Cred că ai dreptate. E o provocare de care sincer voi încerca să țin cont. Dar lansez contraprovocarea de a mă critica indiferent ce va ieși din ideea asta în viitor. M-aș bucura dacă ai veni și cu eventuale sugestii mai clare asupra modului în care ai vizualizat sau perceput acest vers, ca să pot fi la înălțimea așteptărilor tale. Din și cu prietenie, Mihai. Petrache, Mi-ar plăcea cândva, la o altă plecare din paginile mele, să poți spune "Veni, vidi, vici". Deocamdată poate nu e așa simplu. Am multe de învățat încă, mai ales despre mine și modurile în care pot exprima realitatea și gândurile mele cât mai elocvent. Deocamdată las locul unui natural necizelat, brut. Cum spuneam și în biografia mea, încerc. Nu sunt însă prea sigur că am să și reușesc, datorită faptului că am o țintă incertă. Anyway, trecerea ta pe aici o resimt ca pe o onoare. Din și cu prietenie, Mihai. | |
| = parere | Claudiu Tosa [23.Oct.20 22:04] |
| Am avut strania senzatie a unui deja-vu citind randurile astea. Recunosc ca unele ma prind iar altele nu, exista insa totusi ceva care m-a facut sa duc lectura pana la capat si de asemenea sa revin. Poate e vorba de faptul ca razbate o stare de sinceritate autentica, nedesimulata, iar uneori asta cantareste foarte mult, chiar si atunci cand cursivitatea nu e neaparat convingatoare sau presata pe alocuri cu anumite stangacii. Exista din fiecare bucata cate ceva ce imi place si, uitandu-ma la anul publicarii, pun pariu ca daca ai rescrie acum s-ar schimba ceva in texte, ramanand in ele totusi esenta, ceea ce transpare dincolo de *. | |