| = nu doare dar/ oftezi | adriana barceanu [30.Mar.08 12:23] |
| te parasesti in poemul asta. si e bine. ma intreb daca incadrarea e corecta, nu-mi pare a fi filosofie. cred ca ultimul vers poate fi scos. nu mai transmite. | |
| = adriana barceanu, precizare corectă... | Teodor Dume [30.Mar.08 12:34] |
| mulțumesc de trecere și observații... am corectat. ai mare dreptate și îmi place atunci când cei opriți în pagina mea vin cu remarci constructive. te mai aștept încă odată mulțumiri pentru gândul tău curat același, teodor dume, | |
| = "o fereastra izbită de tristețe" | Doru Emanuel Iconar [30.Mar.08 12:38] |
O mână din ce în ce mai fermă, claritate și gust. Mă regăsesc, poate de aceea revin mereu? „îmi place singurătatea întunericul adunat în palme îl pipăi ca pe o rană nu doare oftez la capăt de drum cerul mă așteaptă cu o rugă ultima într-o zi voi intra prin liniștea clopotului ca o tăcere” Cu prietenie, Doruleț | |
| = doru emanuel iconar, la capăt de drum cerul așteaptă cu o rugă... | Teodor Dume [30.Mar.08 12:47] |
| doruleț, îmi place commul tău concentrat și adus spre starea în caretu teregăsește, zici... toți, doruleț, se regăsesc în acest poem. toți pleacă și uită de toate și la capăt de drum îi sașteaptă cerul cu o rugă, ultima, desigur care îi scapă de oameni, îi desparete de toate lucrurile pământești și atunci rămâne doar acel păianjen, singurul care se mai uită pe fereastra lăsată deschisă... și scârțâitul ei trezește cu adevărat ...o durere o durere pentru cei care mai rămân puțin. doar puțin... cu drag, teo | |
| = teodor | Carmen-Manuela Macelaru [30.Mar.08 13:57] |
| inceputul poemului imi amiteste de andre gide, care in"fructele pamantului. noile fructe", are ceva de genul: te voi ajuta sa pleci din casa ta, din oarsul tau, sa pleci din tine, nu am redat exact, dar ideea e cam asa.mi-a placut ideea ta, sa pleci fara sa stingi lumina si camasa zvarlita pe umeri.da, cam asa se pleaca, se pare ca stii.:) mcm | |
| = liniștea desenează pe cearșaf | Anaid Siana [30.Mar.08 16:10] |
| Dle Teodor, ati conturat un poem deosebit prin imaginile prezente. Imi plac in mod special versurile "întunericul adunat în palme/îl pipăi ca pe o rană/de care ții/nu doare/dar oftezi". Pentru toti "vine o zi când trebuie să pleci", cand tragem cortina si intunericul se lasa peste ochii nostri "ca o tăcere". Deosebit final "liniștea desenează pe cearșaf". Frumos de tot! Va mai citesc, Dia | |
| = T.D. | Liviu-Ioan Muresan [30.Mar.08 16:39] |
| Poem foarte plăcut. Transmite sentimente profunde. Valabil tuturor muritorilor, trăire comună și intensă. Îmi place jocul cu timpul. Nimeni nu l-a cîștigat vreodată. Doar Dumnezeu. | |
| = re;Carmen -Manuela Macelaru, Anaid Siana, Liviu-Ioan Mureșan... | Teodor Dume [30.Mar.08 19:05] |
| Carmen-Manuela Mureșan, da, Manuela, așa se pleacă... între cele două culori: alb-negru ar fi bine să nu știm, dar o știm prea bine trecerea ta îmi aduce bucurie mulțumesc, stimă și considerație, teodor dume, Anaid Siana, prima ta vizită în pagina mea mă bucură și mă face să cred că există și cititori care știu să se aplece asupra cuvântului. comentariul tău vine din suflet și de aceea cred în cuvântul scris și în omul de la care vine. mulțumesc. te aștept cu drag stimă și considerație, teodor dume, Liviu-Ioan Mureșan, ești un cititor fidel care împlinește speranța autorului.fiecare comentariu lăsat în pagina mea a fost elaborat cu mult bun simț și responsabilitate, fapt pentru care îți mulțumesc. mă bucur când știu că am în spatele textelor mele prieteni adevărați care gustă din cuvânt apoi se manifestă constructiv. mulțumesc, prietene! același, teodor dume, | |
| = asumă-ți responsabilitatea | Plopeanu Petrache [30.Mar.08 19:15] |
| Teodor, este o grabă a despărțirii în acest poem al tău, o precipitare spre undeva de unde știi că nu ai să mai vii, dar se pare că nici nu te mai interesează revenirea. Responsabilitatea timpului jucător este atât de mare încât înclini să iei asupra ta o parte din aceasta pentru a-l face să se simtă mai puțin vinovat de trecerea ta. Un poem al trecerii prin tine spre tine Îmi place această manipulare metaforică a sufletelor noastre care strigă, mai rămâi căci mai este mult de iubit Cu multă prietenie PP | |
| = Plopeanu Petrache, responsabilitatea timpului jucător... | Teodor Dume [30.Mar.08 21:39] |
| sigur că da, timpul manipulează existența pentru că vezi, uneori, viața e o tragere la sorți, el decide întâmplarea deși șansele sunt egale pentru fiecare. bine văzut esențialul. responsabilitatea de care pomenești e tot un joc de zaruri. și cine decide? mulțumesc de semn și comentariu cu prietenie, teodor dume, | |