| = . | nica mădălina [08.Apr.08 22:42] |
| uel, nu prea e credibil, pentru mine una, ca un copil chiar să scoată o așa întrebare retorică, indiferent de vârstă. cu atât mai puțin la o vârstă fragedă (căci dacă era un copil mai mare, s-ar fi ales cuvântul fiul, am impresia), în ciuda binecunoscutei înclinații a acestora către mirare, uimire și întrebările aferente, surprinzător de adânci. de ce nu e credibil? pentru că are un ton atât de resemnat încât nu-l pot atribui, ca și receptor al textului, unei ființe (căci e ființă și el, copilul) ce încă mai deține candoare și magic. așa văd eu copiii, cel puțin. | |
| = re: Nica Mădălina | Cornel Ștefan Ghica [08.Apr.08 23:12] |
| am lăsat ne_păsător acel "îmi" din "copilul / îmi spune", deși mă gândisem și la "copilul / spune". ai sesizat (bine) partea "aproape" a simțului de aici, dar... copilul, pentru orice părinte, rămâne, indiferent de vărstă, tot un copil care va (s)punde întrebări adânc-retorice. mulțam de trecere și com. cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |
| = numai prostia se reproduce la infinit | Mihai Robea [08.Apr.08 23:28] |
| o stare bine redata. Este ce ma intereseaza acum. | |
| = re: Mihai Robea | Cornel Ștefan Ghica [09.Apr.08 09:51] |
| din năcaz sau norocoasă fericire poezia și prostia și românia ne adună cu fărașul într-o perpetuă agonia / agogia mulțam de trecere și citire. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |