| = Timpul nu iartă, Oana... | Emil Iliescu [12.Apr.08 12:18] |
| Clipa aceasta, când trebuie să alegi, este una care ne-a sfâșiat pe fiecare dintre noi, la o oarecare întoarcere a clepsidrei. Timpul nu iartă, Oana, deci trebuie să-ți regăsești viața, fiindcă ea doar s-a ascuns de tine, dar nu este departe de sufletul tău: doarme printre florile pe care niciodată nu le-ai mirosit, se apleacă peste visele tale împreună cu stelele de aur cu care niciodată nu ai călătorit, și, cel mai important lucru, așteaptă ca tu să o rescrii, să dai cuvintelor forța lor primară și atunci ai să vezi, vei fi iar pe cărarea vieții tale, printre oamenii care împart bucurii și tristeți, ca pe o taină de la începutul lumii. Continuă să scrii așa cum simți, asta este singura șansă a celor ce visează... | |
| = Sincer si frumos | Zubascu Ancuta [12.Apr.08 14:45] |
| Imi place mult textul tau. Fara artificii, sincer, pare un fel de introspectie in oglinda...Imi place deosebit de mult 'Nu vor să scrie, doar mângâie în zadar cuvintele încă nerostite, le îmbrățișează…și le dau drumul în necunoscut." Este dilema vesnica a scriitorului, neputinta care ne macina pe multi dintre noi si pe care putini reusesc sa o exprime in cuvinte. Tu ai reusit. Am citit cu placere. Anca | |