| = . | nica mădălina [15.Apr.08 21:25] |
| orice în locul fluturilor (pe care, deși asumați, prea se marșează când se încearcă o anume simbolistică) ar fi mers de minune. știu că e contrast între ei, albul lor și necrozarea roșului sângelui. dar parcă prea vrut cumva. | |
| = substante | Dana Stefan [15.Apr.08 21:32] |
| eu inclin sa cred ca dimpotriva: zburataceala fluturilor albi si negri dau griul cel mai colorat. nici ca exista o alta salvare. aprecieri, Linea | |
| = victor... | ioana matei [15.Apr.08 22:42] |
| mai toate poemele tale se desfasoara intr-un spatiu poetic foarte special si subtil, chiar straniu intr-un fel...ca si cel de-aici...unde parca respira cu fluturi un fel de tandrete alba a durerii... | |
| = raspunsuri | Marinescu Victor [16.Apr.08 13:28] |
| Mădă, nu stiu de ce, dar fluturii mor repede si nu cred ca degeaba. altfel n-ar fi fost in timpul nostru. i-am adus aici, nu ca nu ar fi fost si altceva, care sa mearga de minune. asa am simtit si eu aleg intotdeauna ce simt. :) multumesc de semn si sa nu te superi ca de data asta raman la fluturi! Dana, cred ca pentru prima oara gasesc un gand de la tine si ma bucur. ai dreptate, salvarea nu o sa vina din partea noastra si atunci trebuie doar sa alegem. iti multumesc si sper sa ne mai gasim. Ioana, poezia se intampla cand intelegi ca trebuie sa traiesti si altfel decat cum ti se impune. nu-i usor sa privesti in jur si sa gasesti doar oameni care nu stiu ca sunt. pe curand, victor | |
| = . | nica mădălina [16.Apr.08 13:33] |
| nici chip de supărare. eu făceam observația aceea în linia unei mai vechi (deși nu foarte vechi) puneri de acord asupra faptului că dispui de resurse discursive ce ar putea accentua o anume forță a tonului, chiar a simbolurilor, atunci când se optează pentru menținerea lor în discursul în cauză. dar firește că nu toate textele merg către același rezultat și oricum nu pe aceleași căi. eu la tine prefer (iar preferințele mele sunt doar preferințe, nu presiuni sau altceva de gen) momentele în care se simplifică și se adaugă duritate spunerii. atunci energia e mai percutantă. | |
| = finalul | cezara răducu [16.Apr.08 13:54] |
| îmi aduce aminte de titlul romanului ,,fluturii albi mor întotdeauna spre sfârșitul verii,,. durerea devine umană dacă e purtată pe aripile fluturilor. cu prietenie, | |
| = vorbe. | Mihai Robea [16.Apr.08 14:58] |
| nu-mi pare credibil fiindca folosesti "suferinti" "mor"..."moara" "durerea" dar tonul relaxat, colocvial, ma convinge ca n-ai nici o treaba cu asa ceva, chiar daca sunt la moda mortile "fabricate"/la minut. ...si inversiunea din final, ti-o parea interesanta, altora crezi ca li se pare? in fine, ti-am citit si texte placute. | |
| = raspunsuri | Marinescu Victor [16.Apr.08 15:04] |
| Mădă, nici nu m-am gandit la presiuni. am uitat doar zambetul, poate fluturii din final, nu mai pareau atat de tristi. nu ma supar nici eu si ma bucur de cate ori stiu ca ma citesti. sper sa ma intalnesc cu mine pana la urma si sa cresc asa cum fiecare ne dorim. :) am sa tin cont de sfatul tau. Cezara, poate vom zbura si noi intr-o zi si atunci vom intelege de ce cuvintele ne sunt uscate. multumesc de semn! pe curand, victor | |
| = raspuns | Marinescu Victor [16.Apr.08 20:30] |
| Mihai, tonul il da clipa. cum sunt acum n-am sa fiu maine si nici n-am fost. daca eu am ales sa povestesc astazi ceva ce am adunat cu ani in urma, e firesc ca tonul e altul. cat despre n-am nicio treaba cu asa ceva, nu m-as grabi sa spun, fiindca de cand te nasti si pana mori, chiar nu e usor. si inca ceva, daca te uiti prin ceea ce am scris, eu nu folosesc moda ca sa ma bag in seama. cand nu voi mai avea nimic de spus, am sa opresc cuvintele doar pentru mine si atat. pana la urma conteaza ceea ce simti cand te asterni pe hartie, fie ea virtuala ori nu. cat despre fluturi, ar trebui sa-i lasi sa zboare mai mult si ai sa simti altfel. in final, am sa-ti spun, ca-mi este de folos trecerea ta, penetru ca toti avem nevoie sa pricepem ca nu suntem singuri. ma bucur ca au fost si texte care ti-au placut si sper ca vor mai fi. victor | |