= țestoase și | nica mădălina [30.Apr.08 11:20] |
întoarcerea lor la lungimi. dar, oho, culmea, cu ce viteză. nici nu ai zice că ele de teamă se retrag în carapace și învață să latre. și nu le ia mult și le reușește. altfel spus, uite că intermediarul cantitativ (nici concentrare simplificată, dar nici povești apăsător de dense) susține efectul de adâncire și brrr. place dezordinea lăsată deschisă în final. deconstrucția de aici e o refacere, până la urmă. | |
= candoarea mamei | Cătălin Al DOAMNEI [01.May.08 17:06] |
interesant oximoronul realizat din candoarea mamei,,din care înțelegem doar liniile strîmbe din clasa întâi'' și scârba argheziană a ,,beneficiilor societății educative''.La o adică, asta ne definește, retoric vorbind? | |
= Mama și cățeaua | Adrian Munteanu [02.May.08 13:59] |
Un text..."educativ", din care am învățat că mama nu e o cățea. Cam puțin pentru pagina întâi, cam mult pentru...poezie. | |
= o intrebare lasata in rand cu lumea, dar nu e asa... | Valeriu Sofronie [05.May.08 23:31] |
Doare sa spui, intreband: "dar singurătatea unei zile de naștere cui o dăm?" Rezuma tot, dar nu lasa loc de raspuns. Fain, da. Placut. Valeriu | |
= educația needucării. | dan mihuț [12.May.08 13:55] |
mădălina, eu credeam că m-am dus un pic în patetic deși e mai repezită măria sa, zicerea. dar poate eu credeam din așa din cauza metaforizării tari pe alocuri. prea. cătălin, o veni acolo arghezi, dar treapta e mai sus, că arghezi, socialmente vorbind, avea scârba împinsă de gușa burgheză în formare. sau de paraschivă, vorba cuiva. maestre munteanu, păcatele noastre astea să fie. și gândirea de dincolo de sonete. în rest, de acord cu dumneavoastră. marius, mda, și matale drăguț și educativ. valeriu, nu mai doare când spui. ne rezumăm la morale. mulțumesc pentru trecerile, toate educative! | |