| = fado | George Dumitru [22.May.09 17:41] |
| Am citit cele 2 parti din FADO si acum ma intreb ca un tampit, cu gura cascata, cum de nu are textul asta nicunu comentariu aici. Nu este un text bun, este unul foarte bun, are un potential enorm. Mi-a amintit de Javier Maris si fraza lui seducatoare. Sunt chestiuni pe care eu le-as schimba, e ceva balast in text, sunt exprimari pe care le-as suprima, se simte un teribilism al autorului (o joaca a lui) care scade valoarea textului, dar toate astea sunt nimic, caci pot fi corecatte intr-o seara, cu ochii inchisi. Ce ramane este satietatea, sentimentul ca ai citit ceva greu, care te umple. Am remarcat vocile personajelor, alternand, discutia lor a posteriori despre un inceput pe care fiecare l-a receptat diferit, iar acum, spre maturitatea relatiei lor, il expun unul altuia, lasandu-ne pe noi, cititorii, sa concluzionam (a cata oara) ca exista o mare diferenta intre cum percepem noi ceva si cum este el in reralitate, cum credem noi ca gandeste o persoana, si ce gandeste ea cu adevarat. Avem roluri si statusuri in viata, iar autorul a facut uz de ideea asta din plin aici. In plus am remarcat (si mi-a placut mult) ideea in care, "in fata" lucrurile sunt calme si reci, dar "in spate" e un clocot, care reuseste sa fie tinut (prea mult!) sub control - vezi episodul cu balada scrisa dar nefolosita. Recunosc ca nu scrii texte de citit pe monitor, asa ca recomand printarea si cititrea acestei proze dense acasa, in fotoliu, in liniste. PS - totusi l-ai lasat in aer, si asta m-a dezamagit. Chiar daca e scris intr-o perioada anume a vietii, chiar daca are destule chestiuni personale la mijloc, acum ca l-ai facut public pe aici (si ca eu l-am citit) te obliga, Adriane, sa il continui, sa ii dai o viata proprie, altfel ramane un ce-ar fi fost daca... as fi putut sa... George | |
| = scuze | George Dumitru [22.May.09 17:41] |
| Javier Maris=Javier Marias | |
| = O fado de Boa Vista | Adrian DUMITRU [22.May.09 17:59] |
| Hei, dar tu chiar ți-ai pus în cap să' îmi citești toate operele comnplete, în integraliutatea lor, de la cap la coadă, și de la alpha până la omega. George, ți-aș spune mai multe, dar 1. trebuie să plec undeva chiar acum 2. nu mai sunt chiar multe de spus atunci când îmi faci bucuria de a observa ceea ce mă îngrijora și pe mine: că acest text era într-adevăr bun. Că are scăpări? dar cum altfel, la o bucată scrisă dintr-o suflare, niciodată reluată? Oricum, ai văzut bine, întrucât voiam să mă joc aici cu reflectarea realității în memorie. De terminat, însă, nu am să-l termin. Nu mai am cum. Și nici de ce. L-am publicat pe site tocmai pentru că știam că nu mai pot să-i mai adaug nici un cuvânt. Pot însă spune că, atunci când (îmi) va veni vremea, o să scriu altul. Altfel? | |