| = muchia dintre | valeriu dandes ganea [20.Apr.06 18:21] |
| aproape întotdeauna este o regulă, măsura pașilor rare ori pantofii o decide. renunțarea la poezie înseamnă defapt coborârea în profunzimea ei, dezghiocând taine "și ploaia asta nu se mai oprește" o cârtiță albă este semn rău, este suspendarea sufletului prin ochiul fixat în al cincilea colț al tavanului. Trăim cu ce avem, la magazin oricum nu are cântar în stare să ne măsoare neputințele, mâncărimea din vene din nerv răsucit cere orice, dar să nu-mi pese este pe muchia dintre reguli noi și reguli vechi, deci nu-mi cere plouă de parcă tu ești norul și visul când se întoarce devine obsesiv, deschide fereastra | |
| = Valeriu | Mădălina Maroga [20.Apr.06 19:39] |
| Valeriu, o cârtiță albă, este o cârtiță albă. ar putea fi o coală albă, unde nu mai poți scrie nimic. te gândești să deschizi fereastra, să intre aer, să privești ploaia și să faci ultimele cumpărături pentru visul de mâine. am fost la magazinul din colț, acolo am lăsat restul... restul de vise, restul de tăceri. mâine e vineri. o altă zi, un alt pas în universul cunoașterii. p.s. - există o regulă. se pare că o cunoști la fel de bine. :) mulțumesc, Madim | |