| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [02.Jun.08 16:57] |
| cel mai mult mi-a placut la acest text versurile incepand cu: cheia se invarte usor etc etc pana la final. poemul e compus din multe imagini, ca un set de tablori cu aceeasi tema,treceri nu chiar abrupte,bine realizate. mcm | |
| + ceață în vene | Nicolae Popa [02.Jun.08 17:36] |
| Emoționant discurs. De fapt, e tematica în zona căreia ai excelat și cu alte ocazii. Reușești să spui, să sugerezi, să descrii ceea ce mulți din noi gândim și simțim, însă nu putem formula. Nota patetică are exact încărcătura menită să omenească discursul, nu să-l îndulcească lăcrimos. Ai mers destul de departe și în privința renunțării la semnele de punctuație. Pe de altă parte, sinceritatea discursului parcă ar necesita mai puține artificii de genul acesta. Deja ai scris suficient de mult și la o cotă de maximă densitate poeme despre părinți, casă, sat, copilărie, mătușe, pentru a face ca tematica dată să constituie liantul unui nou volum. Felicitări pentru perspectiva ce ți se deschide. „mie îmi va aparține răsăritul soarelui din camera cu divan enorm” „țopăiți prin toate odăile ei cântați distrați-vă prostiți-vă bateți-vă cu perne fiindcă moartea e viața fără mine fără casa alor mei și fără câinele ăsta” (fără „bucuros! de asemenea as schimba și titlul. Îmi pare inexpresiv) Oricum, felicitări. Și, firește, stea! | |
| = atmosfera de basm | Andrei Trocea [02.Jun.08 18:33] |
| atmosfera de basm in care rotesti cuvintele. cel putin asa vad eu. aceeasi senzatie de casuta a bunicilor, in care nu te mai poti intoarce decat prin amintiri. cu prietenie, andrei | |
| = . | corina dragomir [02.Jun.08 17:51] |
| frumos. imi place pana la "divanul moale" unde il si vad terminandu-se. pe motorina n-ar fi mai avantajos cainele ala? :) | |
| = Re Carmen, Corina si Nic!! | Tamara Zub [02.Jun.08 18:32] |
| Va multumesc mult! Sunt asa de bucurasa ca ati observat! Ne mai citim si auzim, cu drag, tama | |
| = Re Andrei Trocea | Tamara Zub [06.Jun.08 16:52] |
| Poemul acesta e mai tragic decât o poveste despre căsuța buneilor, e un exercițiu de despărțire, de înstrăinare, de uitare, de dispariție. Mulțumesc pentru că l-ai citit ca pe o secvență de basm, în felul acesta capătă mai multă lumină. Îți doresc un soare blând și inspirație, tama | |
| = Cam asa... | Iulian Ruia [08.Jul.08 22:05] |
| În general îmi plac nostalgiile imobiliare dar asta e prea îngrămădită de parcă te-ai fi pregătit să te muți. Câinele căruia i se injectează benzină în vene face o mică (mare?) discrepanță cu restul textului care dacă nu e prea reușit e...”simpatic”. De la „aș plăti” încolo, următoarele două versuri sunt bune. Sfârșitul nu. | |
| = demult | Anni- Lorei Mainka [11.Aug.08 17:03] |
| n-am mai citit un fragment de viata atit de original - oricum poate sunt subiectiva fiind si ideea mea obsesiva , casa alori mei - da, sa o dau asa am facut si eu, apoi am salvat-o dar greutatea lemnelor cariate ma apasa | |