| = amadriadaaa | Dana Stanescu [21.Jun.08 20:53] |
| frumoasa parfumata desueta si romantica mai buna decat cele de acu 3 veri iti las semn acum desi am citit poema de ieri. | |
| = Dănutzo, Dănutzo :)) | Adriana Marilena Simionescu [22.Jun.08 16:45] |
| Se spune că romantismul altora e uneori enervant, dar eu cred că o scânteie din el mocnește tacit în sufletul oricărui om și apoi nu mai știu cine spunea că "le romantisme est de toutes les époques, de tous les âges", iar mie nu mi-e rușine să recunosc asta. Mulțumesc pentru răbdarea citirii și semnul lăsat, e îmbucurător ca un val la țărmul de la Agigea. Ama :) | |
| + când aș vrea să cred că în sfârșit te-am uitat | Maria Prochipiuc [22.Jun.08 23:32] |
| orașul nici măcar nu clipește între pleoape i-au încremenit străzile până și ochii felinarelor s-au scurs printre franjurii verii aidoma privirilor unui bărbat admirând o femeie frumoasă – Chipul tău se vede perfect în oglindă, versurile îți desenează conturul ochilor, a gurii... tu dorești să nu te vezi pe tine , ci o persoană total diferită, dar versurile nu greșesc imaginea. Dincolo de oglindă, freamătul sau nemișcarea nasc poezia. Această stare de nemișcare, are nevoie de intervenția unui masculin, privirea lui înviorează tabloul. dincolo de crengile teilor stă luna ca un buchet de mireasă în bolta cerului aruncat peste umărul stelelor înflorind axa lumii- O redare frumoasă a peisajului, pot considera fundalul din tablou. Expresia poetică domolește și transfigurează sentimentul:nopțile se așează una în brațele celeilalte precum bețele de chibrit adunate în cutia lor mică poți aprinde cu ele oricând dimineața de mâine sau poți să-ți arzi succesiv amintirile însă nu știu dacă asta ar folosi la ceva sau cuiva - Ceea ce se întâmplă dincolo de poezie este simțit ca ceva deosebit, iar reproducerea acelei stări are caracter individual. Conținutul poemului se particularizează, purtând o anumită distincție: memoria e un magician la fel de nemilos ca și tine Un poem deosebit, m-am oprit din comentariu aici, fiindcă altfel i-aș strica din frumusețe și poate aș intra prea mult în sufletul poemului... | |
| = extreme | Maria Prochipiuc [22.Jun.08 23:38] |
| Verifică te rog versul:un fel de romantismn dus la extrem desuet, nu e atât de grav, dar pentru a nu fi nici un fel de...romantism pus în discuție, am revenit! | |
| = despre oglinzi... | Adriana Marilena Simionescu [23.Jun.08 13:33] |
| N-aș acuza niciodată o oglindă că e falsă, oglinzile sunt un fel de conștiință în care ne vedem exact așa cum suntem. Chiar și viața e o oglindă căreia dacă îi surâzi îți retrimite surâsul. Un bărbat poate fi și el uneori o oglindă, îi suntem alături nu pentru a-l privi ci mai ales pentru a ne privi pe noi în el. Si aunci când bărbatul acela nu mai este, compensăm absența lui prin amintire. Astfel memoria devine la rândul ei o oglindă în care îi privim pe cei absenți. Mă bucur că pașii te-au purtat pe străzile orașului meu, aprecierile tale contează foarte mult pentru mine. Mulțumesc, Maria! * p.s. - am corectat eroarea de tastatură la "romantism", ai ochi de șoim! Ama | |