| = umbră nemișcătoare | ana calavrias [26.Jun.08 14:59] |
| De data asta am ceva de comentat la poezioara de față. Ai un stil aparte de a îngheța lumea, de a impune o nemișcare aproape palpabilă, de a opri aerul în piept. Și faci asta de la primul vers. Pe la versul 4 te destinzi puțin. Recunosc că mie nu îi place dovleacul, deși pe undeva rin copilărie parcă ne făcea bunica plăcintă cu dovleac. Remarc în mod deosebit 2 versuri care mi-au atras atenția. miroase a dovleac și-a multă noapte puțin mai încolo Sincer, nu aș mai fi pus "puțin mai încolo", aș fi lăsat versul fără... | |
| = T.D. | Burlacu Ioan [26.Jun.08 17:08] |
| Un sentiment vegetal al resemnării, al mirosului tot mai pregnant din lutul primordial, cu fiecare zi mai redusă ca ieri, cu fiecare miros care se reîntoarce după lungi rătăciri-simt în poema ta Teodor! poate că totuși e doar un sentiment de vacanță! Aș vrea să remarc profunzimea analizei făcută ție de către tânăra poetă de mai sus! Cu salutări de bucurie! Ioan | |
| = semnul prieteniei | Doru Dorian David [27.Jun.08 04:54] |
| Dragul meu comentariile devin atat de subtiri incat dispar...Nu trebuie sa te superi... acest poem imbratiseaza taceri... acele goluri care spun mai mult decat poezia... esti intr-o forma teribila... Imprumuta-mi si mie cate o muza! Cu iubire si sinceritate! 3d | |
| = re; ana calavrias, burlacu ioan, | Teodor Dume [27.Jun.08 05:40] |
| ana, mulțam de semn. comentariul tău ajută mă bucurcă ți-ai selectat ceca pentru gând referitor la versul acela, o să modific în timp mulțumesc mult cu sinceritate, teodor dume, ioan, trecerea ta e o bucurie ca de obicei mulțumesc mult pentru gest stimă, teodor dume, | |
| = ravas -Teodor Dume | Doru Dorian David [27.Jun.08 13:25] |
| Revin... mi se pare ca mi-au scapat prea multe detalii si n-am fost inteles deplin! "Stau tolănit pe iarbă ca o umbră nemișcată de mult" Cred ca este mai cinstit sa spun direct... poemul mi-a placut mult foarte mult! Mi-a dat acea stare de tacere, de gol existential de prabusire, de angoasa; ma surprinde acea lipsa/penurie a cuvintelor! paradoxal este ca poemul castiga esente vitale, nuanteaza/inchide inlauntru clipe sumbre! Tensiunea este surprinzator de bine inchisa intre cuvinte: "ce folos... nu mai trece nimeni ochii în care s-au developat imagini se închid unul câte unul miroase a dovleac și-a multă noapte..." iar finalul anunta dezagregarea... acea plecare intotdeauna de langa o noapte si prin noapte... o singura noapte! "știu, între noi n-a mai rămas decât o plecare și o noapte cu miros de dovleac" 3d | |
| = gânduri și stări | Doru Emanuel Iconar [27.Jun.08 14:02] |
| Teodor, prietene Am văzut poezia imediat ce ai postat-o, am văzut modificările făcute pe parcurs. E bine, din ce în ce mai bine, din ce în ce mai concentrat mesajul tău, ai reușit să reduci totul la esențial. Am stat în dubiu dacă să trimit sau nu cuvintele mele pentru că simt o sfâșiere a ta de parcă cu fiecare cuvânt inutil de care ai scăpat, fiecare expresie mult prea explicită pe care ai aruncat peste bord pierzi ceva și din tine iar direcția spre care alunecă stările tale mă întristează. Da, miroase a „multă noapte” dar... Și am lăsat semn pentru că într-o zi ai spus: „numai când te văd în pagina mea simt apropierea de cuvânt” Cu drag Doruleț | |
| = re< doru dorian david, doru emanuel iconar, | Teodor Dume [27.Jun.08 19:47] |
| doru dorian(3d), revenirea ta complectează bucuria prin care trec atunci când văd în jurul meu și-al poeziei mele prieteni adevărați care contribuie la împlinirea cuvântului rostit de către autor în încercarea de-a bucura și pe alții. analiza pe text e una reușită iar commul generos, obligă pe subsemnatul la o mai profundă cunoaștere a rostuirii cuvintelor. mulțumesc mult de prietenie, trecere și semn. ești binevenit totdeauna. te aștept. cu prietenie, teodor dume, hei, prietene doruleț, da, „numai când te văd în pagina mea simt apropierea de cuvânt”. eu știu că ești mereu lângă mine chiar și atunci când nu lași niciun indiciu.dar mă simt singur când nu te văd aici și atunci îmi spun "chiar nu i-a plăcut?" îmi place commul tău, dovadă că ești un băiat matur, lucru care ți-l-am spus mereu. îmi place cum gândești și îmi plac și intrările tale în alte pagini. să știi că citesc toate comentariile lăsate de tine în subsolul altor texte de pe acest site. tu când ne mai încâți cu câteva rânduri?. te aștept cu mare plăcere cu drag, teo | |
| = noapte cu miros de dovleac | Anaid Siana [10.Jul.08 02:30] |
| Mmmm, imi place mirosul de dovleac galben. Placut poemul dvs., remarc versurile "nu mai trece nimeni/ochii în care s-au developat imagini/se închid unul câte unul". Singuratatea se masoara in timpi, iar timpul trece mai greu cand esti singur si te gandesti la amintiri placute, la "visul în care eram doar eu și tu". Remarc imaginea olfactiva a dovleacului, placutu-mi-a! Amical, Dia | |
| = re< anaid siana, | Teodor Dume [13.Jul.08 18:12] |
| am obervat târziu semnul tău. mulțumesc de comentariu. îmi face plăcere trecerea ta. încântat de imaginea plăcută ție te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |