| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [27.Jun.08 08:51] |
| un exercitiu dificil sa scrii pentru cineva care nu te citeste, sa scrii pentru tine sau sa scrii pur si simplu dintr-un instict uneori animalic, cand ai ceva de cucerit/pradat si la final sa te multumesti doar cu lupta fara a lua nimic cu tine. uneori un fenomen simplu, alteori acerb. mi-a placut primul vers, de aici pleaca totul, aici e nucleul.apoi:bucata de moarte încă vie și neterminată/nu citești și e de ajuns un film voalat, ca să mi se umple camera de o durere/ războiul fără câmpuri de oase,obișnuiești să stai nemișcată,și asta mă inspiră să scriu fără încordările inerente,unei piei de vițel supravegheate(destul de stranie comparatia, dar inedita). mcm | |
| = Manuela | florin caragiu [27.Jun.08 09:22] |
| pe lângă dificultate, aici apare ideea că paradoxal e mai ușor să scrii pentru cineva care nu te citește, pe deoparte câștigi o anume detașare atât de prielnică poeziei, pe de alta înveți să te sprijini pe o anume încredințare că că poezia are și alte căi de transmitere non-formale, că unda ei de șoc va ajunge la destinatar. mulțumesc pentru vizită, te mai aștept cu drag. | |
| = "ca sa se umple camera de o durere sarbatoreasca" | Mihai Robea [27.Jun.08 22:45] |
| privit de la distanta as putea spune ca am citit un text ultrasonic al mirobolantelor canfetandiande. | |
| = Mihai | florin caragiu [27.Jun.08 23:40] |
| :)) mii de scuze | |
| = ... | Rugescu Ioana Adina [28.Jun.08 00:00] |
| sa sriem in gand celor ce nu ne citesc sau sa-i atragem in gandurile noastre pe cei ce o fac! RIA | |
| = Adina | florin caragiu [28.Jun.08 00:08] |
| asa e, ca bine spui, multumesc pentru remarci. | |
| = "un steag din războiul fără oase" | Cristina Dobreanu [05.Jul.08 14:53] |
| am senzatia ca textului dvs ii lipseste putina transfigurare,ideea unui razboi interior, la care cealalta persoana nu poate patrunde ,ci doar simte voalat o "durere sărbătorească"- aburul victoriei in lupta cu patimele, un razboi tacut, nu e de-ajuns transfigurata. primul dvs contact e mental, asa va incepeti textul : "scriu pentru tine cu toate că știu că nu citești asta mă stârnește fiindcă e greu să scrii pentru cineva care te lecturează "-si nu e deloc poezie in versurile astea,e doar o enuntare, iar "lectureaza" din final e cuvantul e cel mai rau ales.poezia se afla in strofa : "nu citești și e de ajuns un film voalat ca să se umple camera de o durere sărbătorească, pentru că nu umblă străini și nici epave pe țărm când marea lăsată în pace împinge în larg un steag din războiul fără oase". idealul ar fi sa ne folosim si de suflet si de minte, doar asa suntem intregi, daca ne folosim doar de minte, textul iese sec, fara viata, daca ne folosim doar de suflet poate iesi dezlanat, confuz, plin de reziduuri, chiar daca cu cateva sclipiri de aur prin el,deci, cred ca mintea fara suflet si sufletul fara minte sunt ca doi orbi. acele "incordari inerente" sau "imi da o speranta in plus " devin atat de rigide,de exacte,incat ies din poezie, de ce nu doar "incordari", de ce nu doar "imi da o speranta"? de ce "lucrurile transmit mai departe",de ce nu pur si simplu sa duca ,si de ce mai departe, nu e clar ca transmit, mai trebuie sa fie si ingrosarea "mai departe"?! poezia e aproape si aici : "mă tragi ușor spre tine, fără să vezi, fără să auzi bucata de moarte încă vie și neterminată, cu aerul rezidual intact și frecată cu șmirghel sub apă în zonele unde se rărește lumina " -unde e vb de acel razboi care se tine adancuri, acolo unde se rareste lumina, unde se afla reziduurile noastre.... | |
| = Cristina | florin caragiu [07.Jul.08 15:46] |
| abia acum am observat comentariul tau, multumesc mult pentru observatii. | |