| = . | nica mădălina [27.Jun.08 12:24] |
| e mai simplificat de aceea bate icnind șchiopătează, adică mă gândesc la icnește, tout court, ar fi mai simplu și el iar și-urile cam multe, tempoul se susține și cu mai puține da, mi-a plăcut comparativ cu ultimele texte, care, după mine, sufereau de crispare. | |
| = re-Nica Mădălina | Vasile Mihalache [27.Jun.08 12:51] |
| Mulțumesc de vizită, păreri și apreciere. Am modificat. | |
| = Radacinile sinelui | razvan rachieriu [27.Jun.08 14:09] |
| Singuraticul își leagă intimitatea cu rădăcinile sinelui, în el “icnește o inimă neagră” ce pulsează urâtul în vene și sângele este “o lumânare căzută” în iarba în care își face culcuș luna. | |
| = singuratatea | Mihai Brezeanu [27.Jun.08 16:39] |
| Singuratatea-conditia geniului dar in acelasi timp o consecinta a nebuniei .O poezie aerisita "Se taie cu ciobul lunii pe față și plânge." inteleg prin aceasta expresie o aberatie boema a omului singur a mohoratului .Poezia da impresia unui ritual foarte bine gandita si structurata . | |
| = Sangele lumineaza in iarba | andrei dragomir [27.Jun.08 18:56] |
| In poemul tau remarc in special "sângele luminează în iarbă". Poate ca ar trebui sa renunti la comparatia cu lumanarea cazuta, cred ca incarca imaginea si ii diminueaza efectul, dar tu faci cum crezi,s-ar putea sa nu am dreptate. de asemenea in locul tau as rupe versul al treilea pe undeva, pentru ca e un vers incarcat si greoi si daca l-ai rupe in doua versuri ar fi mai usor de citit. Nu-mi place ultimul vers, e prea patetic, ciobul lunii e ditamai cliseul, iar faza cu taiatul pe fata si plansul te duce prea mult cu gandul la un emo-kid. | |
| = . | Leonard Ancuta [27.Jun.08 19:33] |
| o stare surprinsa cu maiestrie. se vede mana aplecata scrisului si inima fluturand in vintul emotiei. o singura obiectie, la final, acel plange mi se pare prea descriptiv. vezi tablou, si il poti deduce . | |
| = Vasile Mihalache, sângele luminează în iarbă,... | Teodor Dume [27.Jun.08 20:41] |
| da, plăcut poem. intrare deosebită "Iată ce știe un om singur- știe că destinul a prins rădăcini, vrea să-l despice cu o pană de lemn smulsă din aripa morii de vânt." o cercetare-documentare- minuțioasă-atentă și în amănunt a lucrurilor (pană de lemn, aripa morii, baroase și maiuri, secere mohorul,snopi, claie) plăcută și comparația "sângele luminează în iarbă ca o lumânare căzută" citit cu plăcere, stimă și considerație, teodor dume, | |
| = ce e omul | Andrei Trocea [02.Jul.08 14:07] |
| frumoasa incadarare a omului in natura. si de ce sa-l rupem de acolo, daca acesta ii este culcusul? practic nu am citit o poezie. ci am stat si am vazut un film. un film bun. "sângele luminează în iarbă ca o lumânare căzută." asa cum in tarina lumanarile se topesc si licare pe fundul caldarii. citit placut cu prietenie, andrei t | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [05.Jul.08 12:39] |
| Vasile, am citit si eu. ca de fiecare data, cu placere. cum nu ai nevoie de dulci, naive linguseli am sa trec la subiect si predicat. un poem bun, cu mesaj, emotie, descriptiv. atentie la constructie: Știe să secere...,să îl lege cu...,Cu ciocu etc. /finalul, se cere re/gandit, cu prietenie, | |
| = mulțumiri | Vasile Mihalache [07.Jul.08 12:18] |
| Răzvan Rachieru, Mihai Brezeanu, Andrei Dragomir, Leonard Ancuța, Teodor Dume, Andrei Trocea, Petruț Pârvescu, M-ați îndatorat cu trecerile voastre asupra acestui text, unii sunt vizitatori noi ai paginii pe care public. Despre ultimul vers de care mie îmi place cel mai tare aș vrea să dau o explicație scurtă- luminat de o rază lunară pe obraz un om singur are voie să și plângă de frumusețea momentului. | |