| = Despre știința plutirii | Călin Sămărghițan [23.Jul.08 09:11] |
| "Să străbați un om e o aventură și un mister...": foarte reușită asociere și plină de sevă. Deasemenea relieful mereu schimbător, mai ales transformat de "apăsarea cuvintelor". Probabil că și munții la început erau un fel de plastelină albastră sub altă apăsare. Apoi războiul fără trofee, hrana aceea de lapte și alte trimiteri de partea cealaltă a eclipsei. | |
| = eclipsa... parere | Marius Surleac [23.Jul.08 10:24] |
| Un text linistit, cald, cateva trimiteri religioase bine folosite si subtile, expresii excelente pe care nu are sens sa le mai repet - le-a descris Calin. Foarte "addictive", curgere fluenta, tablouri expresioniste. Cel mai mult mi-a placut: "Dumnezeu ne provoacă la luptă contra curentului" Ma bucur sa te citesc si aici! Cu stima, Marius | |
| = poezie de dragoste?... | ioana matei [23.Jul.08 10:32] |
| pentru "îndrăgostiți și" "oamenii singuri"...poemul eclipsă a iubirii se compune din adevarate poeme vers...despre care s-ar putea rosti multe...retina mea ramane impregnata, mai ales, cu imaginea urmatorului mesaj: barbati si femei! doar inmultiti-va...apoi invingeti in lupta contra curentului la care "Dumnezeu ne provoacă"! dezbracati-va de corpuri si *invatati* "știința plutirii"...cred ca poemul tau este, mai degraba, unul filosofic/religios... cu aceeasi pretuire pentru ganditoare profunzimi... si pentru "apăsarea" cuvintelor (deloc de plastelină)... ioana matei | |
| = "știința plutirii"... | Amalia Cretu [23.Jul.08 11:48] |
| "știința" trecerii prin viață, atunci când "Dumnezeu ne provoacă la luptă contra curentului" și ne determină să fim asemenea celui care este mereu nemulțumit de sine; * paradoxal, sentimentul iubirii este asociat de poet cu imaginea unei posbile fericiri întru singurătatea gândului; rămâne a sti dacă din "războilul" acesta chiar nimeni nu este învingător! * o poezie de idei, cu multă substanță metafizică și deosebite imagini purtătoare de sensuri privind ființarea și cunoașterea; aprecieri, amalia | |
| = Organele devin simturi | razvan rachieriu [23.Jul.08 18:30] |
| “Trupul avid de lumină” se hrănește cu laptele versurilor și se întoarce pe dos, astfel că organele devin simțuri și “corpul e lama ieșită din suflet” care taie realitatea și în sângele ei ne spălăm gândurile, iar din războiul dintre îngerii și demonii din noi vom învăța “știința plutirii”. | |
| = mulțumesc | florin caragiu [23.Jul.08 22:48] |
| Călin, Marius Ioana Amalia Răzvan mult pentru trecerea prin poem și îmbogățiri. cu drag, | |
| = ce este eclipsa aceasta? | Alexandra Velescu [27.Jul.08 22:09] |
| Discursul nu curge și de aceea nu crează atmosferă. Deși nu sunt, eu aș vedea pe text multe puncte. Asta pentru că sunt enunțate idei -al căror fir al continuității, pe alocuri, se subțiază- ca niște definiții, ca și cum ai vrea să "metaforizezi" totul. Și îți iese foarte bine în strofa a treia. Mi-au mai plăcut: corpul e lama ieșită din suflet, seara ne ajunge din urmă și ne alungă între animale speriate, suflarea ține încheieturile spre a rămâne întregi când gândurile zvâcnesc în patru direcții cu drag, alex | |
| = Alexandra | florin caragiu [27.Jul.08 22:25] |
| Mulțumesc pentru părere, îmi e de folos, sunt într-o perioadă de căutări. cu drag, Florin. | |