| = plural plus | medeea iancu [14.Aug.08 17:08] |
| mie îmi place de Ioana aici, pentru că nu mai pune accent pe eu ci pe laolată. pe ce vedem în jurul nostru. la ce gîndim. ce observăm. gîndul. viața. respiraâia și efortul nostru. creștem. conștientizarea și analiza. și deci devii mai credibilă. | |
| = Cărămizi calde | Călin Sămărghițan [14.Aug.08 20:11] |
| Inițial am ocolit această poezie. "Blocul A1"? Aș fi pierdut o excelentă descompunere în gânduri. Un gând ce se întinde, privește rapid și brusc se întoarce înapoi în carapace. La adăpost. Ca un șarpe. O succesiune de imagini secvențiale, plecând de la observația simplă a izbirii insectelor "verzi cheratinoase" de neon, până la ciudatul gând "că în interiorul cărămizilor crește iarba". Dar așa se întâmplă în deșertul fierbinte, ai vedenii și viziuni. Iar gândul transfigurează tot ce atinge. Numai că prizonierul deșertului se transformă în nisip, pe când prizonierul blocului A1, în cărămizi. Cărămizi calde. | |
| = ioana | victor pelivanov [14.Aug.08 21:16] |
| titlu bun.gandul ca putem respira,unul din cele mai bune versuri pe care le-am citit in ultima vreme.are si cateva chestii care,zic eu,nu prea merg,sunt fumate.ii facem loc sub piele,de exemplu.eu l-as scoate as lasa simplu,viata sub toate formele ei se tine de noi.sau greierul din creier.dar una peste alta,mult mai bun decat multe texte recomandate | |
| = răspund | ioana negoescu [16.Aug.08 00:49] |
| Deea, e altfel, știu. vine de altundeva. mă bucur că-ți place. Călin, să știi că am avut un șarpe în perete. atunci mi-a încolțit prima oară ideea că în ziduri se desfășoară o viață pe care am putea s-o auzim, s-o simțim noaptea când toți oamenii dorm. Victor, nu mă preocupă să fiu originală, însă mă bucur mult când reușesc să transpun o stare. mulțumesc mult de citire. te mai aștept. | |