| + "ești ceea ce vezi ai ceea ce vrei" | George Pașa [19.Aug.08 18:16] |
| Nu știu de ce mă simt solidar cu această viziune poetică (deși s-ar putea spune că sunt mai multe asemenea viziuni aici); nu știu de ce vocile acestea mă apropie de ceva familiar, straniu, de neînțeles, cu toată puterea de înțelegere; dar poate că tocmai aceste emoții controlate cu luciditate, această manieră de a lipi cadru de cadru, de a selecta, aparent aleatoriu, fragmentele de sine, fragmentele de alteritate și de a le închega într-un întreg halucinant, dar și controlat de realitatea sufletească, poate că tocmai astfel se ajunge la poezia ființei. Văd aici și eterna luptă a contrariilor, dar și armonizarea acestora. Da, e un asalt ce vine dintr-un sânge năvalnic, dintr-o durere mai vie decât așteptarea. Și e greu de spus ce va învinge în cele din urmă: așteptarea sau asaltul, "zațul" din hățisurile memoriei sau ferocitatea. Poate iubirea. Nu știu de ce ai scris prescurtat "plm", doar încadraseși la "explicite", dar poate că e o manieră elegantă. Eu, oricum nu cer nimănui să schimbe neapărat ceva, numai dacă sunt greșeli de exprimare. Autorul știe mai bine. Accept și cifra 666, deși am alergie la ea, iar atunci când ajung în pagina vreunui autor și văd această cifră la afișări, dau imediat click. cred că aici "route 666" își avea rostul. Apreciez această poezie, deși nu e comodă, permite, aș spune, lecturi multiple și sunt sigur că peste un timp o voi citi altfel, deși esența va rămâne. Îmi place și pentru faptul că bulversează pe cititor. Sigur, ca efect estetic, dar a trăi astfel e mult mai greu. | |
| = the outsider | ionela chiru [10.Dec.18 14:27] |
| încă din prima strofă poemul te coboară în catacombe(aici nu e Alice în Țara Minunilor, aici e Alice "între tunete și bucăți de omenire" mitraliind orice urmă de falsitate cu un cinism îndrăcit). un text care te determină să te simți ca o Ariadnă fără fir în labirintul fiarei, sau, de ce nu, a "jetului de lumină"... îți pompează adrenalină în vene, îți crispează măruntaiele, aici nimic nu e în limite normale, catharsisul însuși face implozie lăsând în urmă nu o gaură neagră ci mai degrabă acel "perfect circle" cu care ne-a obișnuit până acum autoarea. aproape de final, cu acea "ploaie ca sfârșitul/cu tot ce înseamnă mai urât sfâșietor mai trist și mai mârșav la o ploaie sau la o despărțire" poemul te purifică, te udă până la os dar totuși nu te îngroapă sub aluviuni. poemul nu mușcă din necesitatea de a se apăra. el mușcă sub impulsul unei furii perfect legitime. e un asalt. în niciun caz o retragere. cu plăcerea lecturii, mă înclin. | |
| = revin | ionela chiru [19.Aug.08 18:41] |
| cu o mică precizare: un text care merită o comeată roșie după umila mea opiniune. | |
| = Alice, da | Cornel Ștefan Ghica [19.Aug.08 19:00] |
| avem aici nervul incandescent al cotidianului drogorean. sunt flash-uri și tăieturi de care nu poți scăpa, iluzii și drumuri de care nu te poți desprinde, imagini și percepții pe care le asimilezi organic. o poezie cu trafic intens și rapid. din punctul meu de vedere, este o poezie care ar merita să fie recomandată. felicitări. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = admirație, pe părți | Victor Potra [19.Aug.08 22:03] |
Urmând secțiunile poeziei tale, am găsit…. 1. patriarhatul – dă-l dracu’ – ai dreptate, și e cazul să învețe ce nu pot face, „consecință viitoare” , „jetul de lumină”, punere la punct impecabilă,„ești ceea ce vezi ai ceea ce vrei” 2. remarcabil că abia acum vine „de ce”, majoritatea începem cu el. deconstrucție exemplară a cotidianului care așteaptă receptivitate, fără s-o merite. „plm” este o distanță atât de subtilă față de discurs, încât am rămas cu gura căscată. america, într-adevăr, știe cum se moare din cotidian fără un banc la sfârșit, am și câteva piese de teatru la-ndemână ca exemple (Un tramvai numit dorință, Gustul mierii etc.) 3. de acord, cui folosește dacă explicitez, din nou puternică pe semnificație, deși aici imaginea e „decoy”, chiar dacă spune adevărul. 4. cum de știi atât de bine că întotdeauna se crucifică de bună voie? Și într-adevăr. finalul e fără tunete, doar privind pe fereastră, cum curge ploaia peste o mare interzicând reperele… 5. desigur că așa trebuie executat(ă), sper doar că „și-ai să vrei să vorbești cu mâinile / la urechi” înseamnă că nu mai are mâini de irosit. Adică preview e de modestie, ai mestecat deja, nu? Nu știu să comentez stilistic poezii, încerc să le trăiesc la intensitate maximă, când mă prind, așa că întorc autorului sentimentul, ca o oglindă a intențiilor sale… Mulțumesc pentru perspectivă… | |
| = trafic pe magheru | Tamara Zub [19.Aug.08 21:43] |
| Fragmentul care dă luciu acestui text: ca și cum m-aș trezi în capul oaselor dimineața uitându-mă la tine cum dormi și în loc să văd asta miroase a trafic pe magheru și asta va fi ziua când nu trebuie să plec Deși cam intimist, poemul convinge pentru că are în el și ironie, și o urzeală complicată de verbe ce pendulează între demnitate și resemnare. Mult soare în continuare, tama | |
| = our life burns faster | alice drogoreanu [20.Aug.08 12:04] |
| George poate iubirea aș spune că e frapant să realizez cât de mult poate reuși un om să intre în detaliu pe un text, cum ai spus, deloc comod dar extrem de satisfăcător dacă asta e intenția sau compresa Ionela asalt decizia lumina până și lanțurile sunt un asalt think about it, put it on a faultline Cornel mulțumesc Victor smart people tu ai spus gustul mierii și numai aici ar fi o sumă de decopertări sau deportări deci nu ping pong dar share da nu vreau comentarii stilistice dar execuții la roșu firește că vreau inflame dacă e , fie damn it poate răspund omenește când s-o putea acum am probleme cu conexiunea Tamara soare am mereu un soare ucigaș ca o rană în stomac și asta e ceva foarte intim pentru mine oricum tot ce facem e intimist don't u? | |
| = Despre furia unui asalt tardiv | Adrian DUMITRU [20.Aug.08 21:50] |
| Exista poeme/texte care nu ar trebui scrise shi asta pentru ca nu sunt gandite pentru a imbratzisha (fara tandretze) o pagina alba, ci pentru ca sunt rostite mental, sunt urlate intre peretzii craniului fara incetare unui om (barbat sau femeie, dupa caz) care nu mai e aici (sau care e aici, dar nu intzelege nimic din ceea ce ii spui sau ii faci etc). Violentza acestui gen de urlet (care, helas, la vie!, ne e cunoscuta multora) transpare intre cuvintele pe care le transpiram shi le dau viatza pentru o secunda. Din moment ce il faut passer par la, e cu atat mai bine daca cicatricile acestea lasa semne pe o pagina alba. Ash putea spune (iar comentariile care ma preced o confirma) ca nu sunt singurul care gusta furia condensata poetic - atunci cand fondul violenteaza forma "intr-un mod placut". Shi am vazut asta aici (ca shi in paginile Ionelei Chiru), shi mi-a placut. Drept urmare felicit, tout court. PS Imi mai vine ceva in minte a propos de un "blow job din parcarea din Victoriei", insa ma abtzin sa continui, pentru ca nu are nimic de a aface cu textul, ci cu tineretzile mele recente. PPS Daca ma uit un pic, imi vine sa spun ca poemul ishi are cauza in strofa a doua, in opzitzia dintre campul golit de oameni shi traficul de pe Magheru, mediata de intrebarea "de ce". Ash spune ca furia pleaca de acolo, pentru a descoperi cotidianul atroce ("The hours") de dupa asalt, altfel spus, pretextul poemului. dar poate ma inshel. | |
| = senza rovesciamento | alice drogoreanu [22.Aug.08 00:38] |
| pe tardiv îl păstrez mă gândesc la el dacă să-l admit nu clar nu există "tardiv" există a place for my head /sick of the tension/ sick of the hunger s-a mai prescris / demonstrat m-ar stârni ce-ți vine în minte teribil ce-mi plac amintirile din copilării tocmai că spuseși că nu are aface cu textul dar are cu blow job și nu oricare și acolo unde am spus și ce reper mai beton de atitudine dacă nu ăsta ca multe asemenea desigur dar vedea-l-aș eu pe acela care ține la mă uit și eu un pic pe no.2 și spun că pentru furie trebuie forță iar forța nu stă în mămăligă în flori de tei și-n parcuri goale dar trust in me bântuie pesemne free în Wicker Park | |
| = Perche rovesciarsi? O roversciarmi? Sono cose de la vita e niente de piu | Adrian DUMITRU [22.Aug.08 21:47] |
| Tardiv - in sensul de post-factum. Indeed, pentru fiecare raceala se prescrie aproape acelashi tratament. Difera doar doctorul shi persoana. Nu era vorba de amintiri din copilarii, ci de o intamplare intamplata mie intr-o noapte, foarte aproape de locul cu pricina din poezia ta, intre Calea Victoriei shi Bd Dacia. Dat fiind timpul, circumstantzele shi persoana (a doua), a fost foarte frustrant. Chiar shi asha (ei acu, daca tot mai starnit sa fac dezvaluiri!), m-am intors acasa aproape razand de ceea ce mi se intamplase, pentru ca incercam sa ma vad, atat pe mine, cat shi pe ea, de la distantza. Ca shi cum am mai fi fost inca acolo. Langa peretele cenushiu. Na, ca am zis-o. Ultimele trei propozitzii nu am reushit sa la patrund. Nu e vina mea. Erau prea eliptice. Nu e vina mea. Cer precizari. Ainsi va le monde. Ce n'est pas ma faute. | |
| = Parere | Daniel Puia-Dumitrescu [24.Aug.08 07:45] |
| Departe de a incerca macar sa fac o demonstratie de lingvist si (a se vedea mai sus) de filo-log, trec si eu si spun ca imi place textul, dar l-as dori un pic mai comprimat si mai flexibil, caci sunt parti in care se pierde si parti prea pline (sa le numesc astfel)... Ma deranjeaza teribil simbolurile prea des uzitate cum e transformarea celebrei "route 66" in "rt 666"... as recomanda sa scapi de asemenea clisee. In rest, mie mi-a placut. Cu drag, | |
| = * | alice drogoreanu [02.Sep.08 12:42] |
| Adrian maybe next time Daniel înțeleg perfect ce spui cu atât mai mult poziția ta susmenționată și eu l-aș dori mai altfel însă știi tu cum se întâmplă face to face pui ceva pe masă un schimb corect, ceva mai mult de o conversație, ceva mai puțin de-o story of my life și după asta trece atât de mult timp și vorbele alea nu le mai poți lua înapoi , modifica, asorta, lustrui sunt deja niște stâlpi pe care se ridică ceva ce poate fi viitor dacă n-ar fi fost deja trecut cu același drag | |
| = miros a dero? | Adrian Firica [04.Sep.08 22:31] |
| Alice, ai dat de dracu, mi-am pus „ghetele de contact nr.1” ca: „să semnalizez corect out of system ce altceva mai potrivit să strici cu sunete un marș un ritm bățos o stare de control absolut când sunt în carne și oase un cost o consecință viitoare un avatar … ”. nu de alta, dar încalci toate regulile prevenției și, vorba ta, dacă dracului D’l critic literar renunță să mai scrie cronici despre fotbal și se apucă să scrie deznodământul marșului tău în ritm bățos, adică el, “în carne și oase”, ce te faci? de când cu împărțirea asta, cu separarea apelor: pâna aici e poezie masculină, de aici încolo e poezie feminină, trăiesc un sentimet acut al castrației. chiar mă bate gândul să-mi fac operație estetică și de schimbare de sex și o să scriu poezie feminină. o să miros a DERO, renunț la înjurături, transcriu din memorie abrevieri “scandaloase” și o să-mi înfund urechile cu mâinile băgate până la coate. am să pot traversa și eu pe unde am chef și să-mi fac de cap în parcarea din Victoriei. | |
| = prevenție versus detenție or detentă? | alice drogoreanu [10.Sep.08 15:04] |
| don firică sper că nu ești tu toboșaru' prim să îndrepți fanfara dreeep stâng dree'-nainteee spre marea evadare maratonu spre cine sunt cine ești cine e ăla eu zic așa toate cele să rămână la locul cuvenit lasă castrația am văzut că unii-și mai pun peste să fie set complet la o nevoie de adicătelea | |