| = S.C. | Liviu-Ioan Muresan [19.Aug.08 18:41] |
| E o poezie a grijilor dar și a putinței de schimbare. Via Chișinău-București a devenit un mod de trai. Nu știu dacă traiul e mai greu sau pachetul. Dar acea ultimă repetiție parcă trage tot poemul în jos. Nu ca valoare, ci ca formă a scrierii. | |
| = mi-ai spus... de lipie și am râs împreună | Aurelia Borzin [19.Aug.08 19:15] |
| Un decupaj dintr-o realitate imediată. Atât de firesc că văd ca-n palmă peronul acela cald ca o lipie, îngerul acela fumând. ...și semnificația pachetului acela chiar greu, greu - traficanților... de cultură ce sunteți voi! Dacă ar fi știut... grănicerii ăia! Starea de urgență pică bine cu plânsul sincopat! Simpatiile mele literare, Silvia! Aur | |
| + părere | Liviu Nanu [20.Aug.08 10:16] |
| Cred că o descriere mai corectă (și poetică, totodată) a Bucureștiului de azi, n-am citit de mult. Am remarcat: -„peronul era cald ca o lipie...” -strofa a doua (apropos, ai un tipo în versul doi) -„alături bucureștiul își ieșea din piele cu zgomot” -finalul | |
| - . | nica mădălina [20.Aug.08 10:23] |
| rugăminte pe cât posibil și conform regulamentului steaua să fie și argumentată. și anume, cele două aspecte punctate - corectitudinea și caracterul poetic. cu mulțumiri pentru înțelegere. | |
| = argument | Liviu Nanu [20.Aug.08 11:16] |
| Argument: Poem corect, folosirea metaforei cu discernământ, caracter(?) poetic ok. Sper că a fost o scăpare (regretabilă, desigur) anularea steluței. Cu mulțumiri pentru înțelegere anton, număr de înregistrare pe site 1885 nivel provizoriu 150, fost editor | |
| + . | nica mădălina [20.Aug.08 11:23] |
| nu a fost nicidecum o scăpare. o rugăminte, după cum a și fost precizat. cum regretabilă a fost și lipsa argumentului, dincolo de orice aspect personal. aceste aspecte nici nu au fost aduse în discuție, căci nu sunt pertinente, fiind vorba de texte și aprecierile lor. | |
| = * cu majuscule | Alina Manole [20.Aug.08 13:44] |
| Iată încă un poem manifest pentru românii, frații noștri de pe malul celălalt al Prutului, unde "stare de urgență" este leitmotivul cotidian - revista sau fiecare își imaginează ce poate, atât timp cât nu a fost și nu trăiește acolo. Cred că ar trebui strânse toate aceste texte între copertele unui veritabil "Pachet pentru Andreea", așa cu majuscule. Despre text, e emoționant și parcă nu poți trece de prima strofă, e ca o graniță, acolo ți se umplu ochii de lacrimi. Și rămân așa când vezi că vine un oarecare și ia lumina acestui text. Alma, număr de înregistrare pe site 1450, fost editor, actualmente marinar | |
| + aceasta este sirena | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| salut. as renunta la repetitia lipiei, e impiedicata ( primele 2 versuri ), as lasa-o o singura data si atat. in rest am sa spun zambind: hei sireno, esti putin cartaresciana p-aici, dar mai mult decat atat, esti foarte tu. clara, visatoare ( asa cum te stie toata lumea - care zice ca te stie), naiva. mi-a placut sentimentul comun si liber care reiese din prima strofa din insusi ultimul vers ( am zambit ), e ca un fel de sustinere pentru restul strofei, ca o aprobare. in a doua strofa am vazut o sirena turista :) ai descris ca un turist pe fuga dar in acelasi timp furat de imprejurimi fie ele bune sau rele frumoase sau urate. imi place simbolul derivat din aluzia/referirea la andreea si felul in care o descrii. nu te arunci in detalii dar nu o faci nici prea vag. titlul e foarte bine ales, finalul la fel. vorba lui darth vader: obi one, the circle is now complete :) vis-a-vis de asta nu am inteles contrasteluta. m-a amuzat si m-a cam dezamagit in acelasi timp. i se putea atrage atentia lui liviu ca nu a facut un comentariu tocmai "complet echipat" si-ar fi revenit imediat. e unul din putinii autori cu un nivel al bunului simt very high, incat sa se intoarca si sa faca "extra-precizari", nu e nevoie sa-si umfle nimeni muschii pe sub maieu. | |
| + zgomotul ieșirii din piele a orașului, în poet(ă) | Ela Victoria Luca [20.Aug.08 16:07] |
| mie în periplul acesta poetic-developant îmi place îndeosebi, în afara descrierilor graduale a locurilor, oamenilor, trecerea intensă prin stări, numite în evidența lor, neamplificate, ca o recunoaștere a ceea ce se întâmplă în toate realitățile. și senzorialul, polifonia lui, acordajul sau chiar stingerea senzațiilor, tot acest modulator cenestezic ce te face să treci tu însuți, citind, fiecare miros, sunet, atingere, chiar și greutatea lor, sincoparea. încovoierea și îndreptarea par aici axele de lectură. în strofa a doua: corectez eu acum "trăg" (să rămână reco) aș fi scris "am stat", în loc de "am șezut", estetic mai bun, impresia mea cel puțin. iar în continuarea versului acel "ca și cum" cred că e în plus ("sub un havuz ca și cum răcoritor" - nu știu de poți înlocui cu aparent răcoritor sau ceva asemenea). da, poezia aceasta rămâne vie în cititor și nu doar pentru câteva secunde. ela | |
| = bine..dar ce era in pachet continua poezia sau s-a terminat aici? | Iosif Andrei [20.Aug.08 21:54] |
| discursul imi place, e clar si robust, adreea fuma si alina viseaaaza, dar admiti ca nu ai fost prin gradina botanica? AI fi vazut ca distantarea pretios cliseica de restul lumi, strabate poezeaua intr-un sens unic, cel al ratarii mesajului. | |
| = * | dan herciu [20.Aug.08 23:13] |
| un poem tare fain...nu am mai citit de mult un text care să-ți transmită atâta emoție...imagini și stări combinate frumos conduc spre un final puternic(mă refer aici la ultima strofa). felicitări! cu prietenie dan h. | |
| = eseu despre dar | dorin cozan [21.Aug.08 11:30] |
| am ascultat la radio acest text si mi a atras atentia. il recitesc aici si ma bucur de el. ce e important de spus, au spus inaintasii mei. eu doar te felicit | |
| = Parere | Daniel Puia-Dumitrescu [24.Aug.08 07:38] |
| As renunta la acel "vestimentati", nu mi se pare ca se incadreaza in poezie... In poetic in general zic. In rest, numai de bine, mai ales ca mi-era dor de un text al tau. Cu drag, | |
| = literele mici nu ți se potrivesc | Valerian Ciobanu [09.Sep.08 16:19] |
| Am dat în sfârșit de textul despre București care nu m-a lăsat indiferent. Atât doar ca nu pot accepta totul chiar cu literă mică. E ca și cum ți-ași scrie numele tău drag cu s mic. În rest, pot accepta cuvintele bune pe care le-au avut pentru tine ceilalți. Bine ai scris. Chiar prea dur, dar adevărat cân ai conchis că peste tot miroase a urină. Așa și mi-am imaginat și eu Bucureștiul, deși de multă vreme nu am mai fost prin el. Ai ochi de poet, dar mirosul (adulmecatul) îți este e de câine dresat. N-ai sesizat cumva, granițile (sferele de influență marcate de vagabonzii care prin urună își marchează domeniile)? | |