| = Locul prin care trece o ființă, e sfânt | Călin Sămărghițan [01.Sep.08 00:45] |
| Sunt câteva expresii care îmi plac, mai ales subtitlul. Inițial citisem în primul paragraf "eram zMeii pământului" și parcă îmi plăcea mai mult. "Încărunțim cu fiecare pedală" spune mult. Apoi o mamă pustie de sentimente. Impresia neputinței de a sta împotriva derulării destinului răzbate din simplitate analizării unor reflecții cotidiene. Poate un mai distinct centru de greutate al textului îi va da și individualitate. | |
| = copiii zei ai pamantului in poezia lui liviu-ioan muresan | Baciu Mihaela Iulia [01.Sep.08 06:47] |
| "Îmi plăcea derdelușul. În orașul meu, printre dealuri, toate străzile erau ideale pentru săniuș. Atunci nu aveam înțelegere, înțelepciune? E un cuvînt greu chiar pentru zilele noastre. Nu era aglomerația aceasta. Porneam în viteză, eram zeii pămîntului"_aceste versuri mi-au mintit de o zi a copilariei mele, undeva pe dealul unui sat, Cotofeni. era un deal urias, savuros, plin numai de copii in zapada. nu era loc de mame sau tati ca pe partiile oficiale. maele si tatii erau acasa pe langa mancaruri aburinde si lemne taiate pentru foc. da, un copil nu are o intelepciune constienta. el are intuitii. "zeii pamantului" m-a trimis la filmul "zeii orasului", unde ceea ce frumos in copil poate fi deraiat. | |
| = Cătălin, Mihaela | Liviu-Ioan Muresan [01.Sep.08 12:53] |
| Cătălin, era potrivit și zmeii. Mulțumire de remarcă. Mihaela, toți avem amintirile acelea. E bine să le retrăim. | |