| = Silvia, | Laurențiu Ion [12.Sep.08 10:20] |
| observ ca esti plina de inspiratie in toamna asta si parca fiecare poezie este din ce in ce mai buna. Eu am o problema cu titlurile tale, sau am o problema mai cu toate titlurile, chiar si cu ale mele. "Sărutul e decorat cu armă albă" - mi se pare cam neglijenta decorarea sarutului cu arma alba, de fapt toata problema este discrepanta dintre un sarut si o arma alba. in rest, mi-a placut. cu prietenie, | |
| = da | Silvia Goteanschii [12.Sep.08 10:23] |
| dacă reușești să faci o decodificare exactă a poezie în sine, deschizând și cele mai închise uși ale sensului vei putea face liantul între cuvintele din titlu te salut Laure Balaure | |
| = * | Andrei Trocea [12.Sep.08 12:57] |
| mie mi-a placut mult poemul. repetiile l-au rotunjit cumva, nefiind suparatoare. atmosfera degajata e undeva intre pustiu, tristete, ceva contradictoriu redat si de albul care de obicei este pozitiv. cu prietenie, andrei t | |
| = salut | Silvia Goteanschii [12.Sep.08 13:41] |
| mă bucur de semn Andrei aici albul nu are caracteristica generală, dar admit contradictoriul | |
| = :) | Alexandru Maria [12.Sep.08 14:24] |
| văd aici două planuri, în care unul predomină. albul ăsta mă duce cu gândul atât la viață, cât și la moarte deși ar trebui să fie doar prima - 2 versuri, 4 și 5. faină surpindere făcută - abul ca frontieră între naștere și moarte :D nu prea văd rostul unghiilor. praful e bun în schimb, da' nu văd unghiile. cel mai fain vers - la intrarea în gol (și asta îmi place :D) armele se curăță cu lapte o zi faină! | |
| = . | Ela Victoria Luca [12.Sep.08 14:29] |
| nivelul anterior era, după cum știi din reguli (de recitit reguli, oricum), pt. comentarii, nivelul acesta permite și intrarea textelor tale automat pe site, fără a mai necesita obligatoriu verificarea editorilor. deci, grijă la editarea corectă și la calitatea textelor/comentariilor. așteptăm scrieri și comentarii literare cât mai bune de-acum înainte și o evoluție frumoasă. succes. ela | |
| = Alexandru și Ela | Silvia Goteanschii [12.Sep.08 14:51] |
| Alexandru, trebuie să recitești pentru a înțelege albul din această poezie, și, drept urmare, vei înțelege și rostul unghiilor. e bine că ai apreciat totuși unele pasaje. Îmi doresc foarte mult să facă cineva un comentariu exact pe marginea acestui text la care eu țin foarte mult. Ela, nivelul acordat este pentru mine foarte important, vine ca o încurajare, și sper să nu dau greș. Mulțumesc. | |
| = profanul | Alexandru Maria [12.Sep.08 15:06] |
| recitește acum și revine (nu e nici o ironie aici :) ) | |
| = revin :) | Alexandru Maria [12.Sep.08 15:29] |
| clădire albă în care păsările tac și HOLUL e alb - nu pot decât să mă gândesc la un spital. albul ăsta nu ține de exterior cât ține de ceea ce e înăuntru (linia aia de care spuneam, prcă, în primul comment; sau dacă nu, o să spun aici). dragostea nu se aude pentru că detașarea de celălalt predomină. aici, unde non-culoarea e oriunde, sentimentele/afecțiunea/empatia nu au ce căuta. rar auzi o pasăre vorbindu-ți, (în)cântându-ți la ureche. naștere - versurile în care văd viața 4 și 5. același mediu aseptic în care copilul urlă că de ce? de ce? vin versurile următoare (golul ăla care îmi place - atât viața cât și moartea). clădirea albă - din nou, linia aia fină dintre un tărâm și celălalt. marea tragere - arme și trecerea, petrecerea, după care nu rămâne decât mineralul, chestia aia solidă care vă clădi... nu oameni. la intrarea în gol, armele se curăță cu lapte - nu vreau să îl stric, deci nu spun decât că îmi place foarte mult :D:D:D praful - uitarea, unghiile nu le văd decât drept loc nespălat, poate un substitut al memoriei proaste. dacă e așa, ar fi putut foarte bine lipsi. în marele somn se nasc revoluții, sărutul tău lasă urme albe. poate acolo mi-ar fi plăcut mai mult un "din" în loc de "în". astfel, ar fi apărut ciclitatea, revenirea pentru același lucru. un fel de degeaba. sărutul care lasă urme albe - :D yup :D așa... prezint scuze dacă nu am văzut bine. așa cum am văzut, mi-a apărut un text fain. o zi la fel, ma | |
| = decodificare pentru Alexandru Maria | Silvia Goteanschii [12.Sep.08 17:57] |
| se pare că va trebui să comentez toată poezia: este o poezie despre moartea albă - praful ucigaș să începem cu titlul: "Sărutul e decorat cu armă albă" sărutul, în sens global, înseamnă dragoste, pasiune, etc aici, pentru că poeților li se permite modelarea cuvântului și sensului acestuia atâta timp cât acesta produce efecte literare, sărutul semnifică acțiunea de a consuma praful alb care are efect halucinogen, această acțiune oferind plăcere, senzații de euforie arma albă - nu vorbesc de un însemn statal sau militar, mă refer la arma îndreptată împotriva omenirii - substanța narcotică păsările tac - nici îngerii, puterea divină nu pot sptopa momentan acest proces, în tăcerea lor așteptând sufletele pentru purificarea ulterioară într-o altă dimensiune clădirea albă și holul alb - spitalul unde se descompun lent și sigur oamenii loviți de acestă armă nocivă durerea se strânge între coapse /țipătul lung / carnea se face beton / praful se adună sub unghii - durerea, suferința, disperarea morții se învelesc în drapele - drapelul este simbolul victoriei morții albe și bineînțeles, simbolul înfrângerii omului prin boala secolului nostru în marele somn se nasc revoluții - procesul purificării în lumea de dincolo dăruiește sufletelor conștientizarea care fierbe, mocnește, se revoltă sărutul tău lasă urme albe - impactul acetei arme albe asupra societății acum, sper să-ți placă și mai mult | |
| = ah... | Alexandru Maria [12.Sep.08 18:17] |
| well... cel puțin o chestie am nimerit-o, moartea :). oricum, nu trebuia să... decodifici :). nu mă prea omor după texte... care-i cuvântul... pe teme sociale. parcă prea mulți strigă și degeaba. oricum, mulțam fain. parcă nu știu - dar parcă îmi pare că titlul e un pic prea lungit după... decodificarea asta atât de generoasă. poate ar fi mers restrâns puțin, atât timp cât albul semnifică ceea ce semnifici în text. o zi faină, am | |
| = ai toată libertatea să crezi cum vrei | Silvia Goteanschii [12.Sep.08 18:22] |
| poezia pe TEMÃ SOCIALÃ ESTE FOARTE IMPORTANTA în mediuol în care trăim, dar îți respect preferințele cu respect Silvia | |
| = O lume de cretă | Ioan Jorz [12.Sep.08 19:55] |
| Silvia G, iată un text care mi-a plăcut. Atât alb și țipătul care sparge geamuri, carnea se împietrifică și sărutul lasă urme albe... Finalul, care are legătură cu titlul, închide oarecum cercul acesta de var, de cretă. Eu asta am văzut în textul tău, praful alb sugerând fragilitatea, friabilitatea unei lumi, intrarea în gol. Cu amiciție, | |
| = parere | Hogiu Adrian [12.Sep.08 22:08] |
| Silvia eu cred ca ai cam cele mai inspirate titluri desi stiu ca acesta e uneori cel mai greu lucru cand pui o poezie pe foaie.Mi-a placut si aacest poem si nu vad deloc o poezie care lasa a fi ceva simplu.Inspiratie multa. Adrian H. | |
| = Sărutul e decorat cu armă albă | Doru Dorian David [12.Sep.08 23:46] |
Silvia, poemul acesta este ca sarutul mortii, relev amplitudinea lui/ strigatul celor care nu mai vor decat libertatea fericirii nu al razboinicilor chiar daca sunt impachetati in steaguri... "lent lent carnea se face beton morții se învelesc în drapele "... am relevat profunzimea acestui poem fara sa umblu prin limba cea dulce! daaa... "sărutul tău lasă urme albe " | |
| = Ioan Jorz, Hogiu Adrian, 3D | Silvia Goteanschii [12.Sep.08 23:54] |
| Ioan Jorz - cretă sau var, lume sau gol,m vă multumesc de aprecieri Adrian Hogiu - sper să am. Mereu îmi este teamă că va veni o zi când n-o să mai am inspirație. Sper să nu fie, sau să fie, dar foarte departe Doru Dorian David - da, oamenii din poem vor aspiră la libertatea fericirii și ar fi frumos să fie așa dincolo, că în prezentul dependent de arma albă libertatea este în lanțuri pentru toți cu drag | |
| = consecintele decodificarii | Traian Rotărescu [13.Sep.08 00:33] |
| "aici, pentru că poeților li se permite modelarea cuvântului și sensului acestuia atâta timp cât acesta produce efecte literare, sărutul semnifică acțiunea de a consuma praful alb care are efect halucinogen Din fericire, acum nu mai trebuie sa ne spargem capetele, cautand abstrusele sensuri ale nucleelor ideatice. Bine ca, in marinimia sa, autoarea a binevoit sa ne lumineze, oferindu-ne conventia hermeneuticii sale. (ce-i drept una cam psihedelica) 1. Sărutul e decorat cu armă albă. Deci actiunea de-a consuma narcotice este premiata cu ea insasi ( stupefiant, de-a dreptul!) 2. Starul nationalei, nimeni altul decat ultraceebrul Adi Mutu, isi exersa tehnica "sarutului", intre antrenamentele la Chelsea si "Idiotul" dostoievskian fara macar sa-si dea seama. Ma-ntreb ce se intampla cu injectabilele, le-ai omis din ecuatie? 3. Din moment ce sunt atat de pupaciosi, milioanele de toxicomani ar merita o alta denumire, mai blanda, mai putin radicala, potrivita naturii lor, cert orientata, conform parerii tale, catre un gest suprem de afectivitate. Chiar daca indreptata catre propria autodistrugere, ca de, cu neantul nu-i de glumit! 4. Si acum, la final, (sărutul tău lasă urme albe) marea dezvaluire: cine-a lasat acele urme? cocaina, mescalina, opiumul, hasisul, LSD-ul??? | |
| = cocaine lyrics | noemi kronstadt [13.Sep.08 02:15] |
| hm...ma intreb care sunt substantele psihotrope care se consuma pe cale bucala, sub forma de pudra... altfel, mie imi pare mai degraba sarutul unei gogosi pudrate in exces cu zahar , pentru un diabetic in pana de insulina, ori, avand in vedere decorul aseptic si durerea dintre coapse, un avort marsav, fara anestezie o viziune poetica usor telenovelistica despre un fenomen cunoscut, probabil,doar dintr-un fotoliu confortabil good points, d-le rotarescu | |
| = titlul | Alexandru Maria [13.Sep.08 07:22] |
| îmi pare bunicel (dar ar putea fi bun). până una alta sărutul nu e musai să fie buză-n buză, nici măcar să fie atingere de buze. râmânând pe interpretarea (greșită, pare-se) pe care am dat-o, sărutul alb poate face trimitere la o graniță subțire dintre moarte și viață (sărutul ca atingere, ca delimitare... ceva de genul). și, da :). nu ar fi trebuit descifrat textul de către autoarea lui :) de acum, o noapte faină! am | |
| = If you wanna get down, down to the ground | Adrian DUMITRU [13.Sep.08 07:20] |
| Imi amintesc de un eseu publicat relativ pe agonia unde cateva persoane shi-au spart capul incarcand sa decripteze mesajul autorului. care, intr-un final, a binevoit sa se explice. Ceea ce ieshise la lumina cu aceasta ocazie avea un "finl neashteptat" shi era oricum, numai decriptabil cu mijloacele modeste ale unui cititor obishnuit - NU. Imi amintesc de asemenea ca Anatole France ii plasa pe poetzi (aceiashi poetzi pe care Platon voia sa ii izgoneasca din cetate) imediat dupa filosofi in ceea ce privea raportul direct cu adevarurile imanente. daca este asha sau nu, eu nu am de unde sa shtiu, nefiind poet in mai mare masura decat aceea cu care vin prin nashtere (m-am nascut roman, deci shi poet). Dar pot sa spun ca uneori am impresia ca Anatole France avea dreptate in masura in care uneori poeztii sunt la fel de ininteligibili ca shi filosofii. pentru a constata, apoi, dupa ce o explicatzie este data, ca NU ai fi putut nici intr-o mie de ani sa ajungi la metafora absconsa in versurile date. Din pacate, daca nu mi-ar fi fost explicata poezia chiar de autoare, nu ash fi ghicit nici intr-o mie de ani (chiar daca erau de gasit inauntru "prafuri" shi "alb" in exces) ca era vorba despre moartea alba? dar care, injectabila heroina sau prizabila shi stranutabila cocaina (caci hashul sau marijuana numai albe nu sunt)? ceea ce am vrut sa spun - de nu i-o fi cu banat autoarei ca am spus-o - e ca citind "Albatrosul" pot sa shtiu sau pot sa ma gandesc la ce a vrut sa spuna autorul. metaforele au haz in masura in care se lasa decriptate - la fel shi in seductzie, de altfel. :) | |
| = sărutul e o armă albă, într-adevăr | Andrei Lucian [13.Sep.08 03:28] |
| apropo de sărut, o scenă din care reiese că el nu e dragoste sau pasiune sau "acțiunea de a consuma praful (...)": "Pe Care-L voi săruta, Acela este;puneți mâna pe El". p.s. sărutul era a lui Iuda... | |
| = Traian Rotărescu, noemi kronstadt, Andrei Lucian | Silvia Goteanschii [13.Sep.08 07:13] |
| Traian Rotărescu, rezumatul tău ar fi sunat mai bine: "Maltratatarea Decodificării" și puteți să vă calmați sentimentul stupefiant pentru că nu este vorba de o premiere și nu contează absolut deloc aici ce fel de substanță narcotică este, dar, ținând cont de propriile mele gânduri "aici, pentru că poeților li se permite modelarea cuvântului și sensului acestuia atâta timp cât acesta produce efecte literare, sărutul semnifică acțiunea de a consuma praful alb care are efect halucinogen", vă mulțumesc pentru comentariu. noemi kronstadt, poate aveți pasiunea multstimatelor telenovele și din această cauză comentați atât de inexact Andrei Lucian, sărutul este în această poezie acțiunea de a consuma praful alb, și bineînțeles, se poate compara perfect cu sărutul lui Iuda, dacă ne gândim la consecințele sărutului în ambele ipostaze vă multumesc | |
| = Adrian Dumitru | Silvia Goteanschii [13.Sep.08 07:28] |
| Da, e prima dată când cineva mă acuză de "MESAJ ASCUNS și INDESCIFRABIL" Se pare chiar că vă deranjează calitatea bună a poemului, când eu aș fi vrut doar să-l îndrăgiți | |
| = ...sărutul alb | Teodor Dume [13.Sep.08 08:44] |
da, sărutul alb silvia, mesajul tău e descifrabil chiar dacă ,la prima citire, pare ermetizat. sigur un cititor avid de literatură poate, și trebuie, să intre în sensul propriuzis al cuvăntului și să-l despice din unghiul său. îmi place cum ai lăsat loc de interpretare, mulțumind astfel fiecare trecător. poate nu ar fi trebuit să-ți explici poezia, pentru că descifrarea mesajului nu necesită un efort deosebit. mai îmi place limezimea discursului în desfășurarea sa, precum și intrarea directă. mai îmi place repetiția care împlinește întregul. "E albă clădirea în care tac păsările și holul e alb nu se aude nici un cântec de dragoste durerea se strânge între coapse de țipătul lung geamurile se fac cioburi e albă clădirea" mulțumit de ceea ce-am găsit aici, te felicit! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Teodor | Silvia Goteanschii [13.Sep.08 09:20] |
| Problema e că nu toți trecătorii au înțeles așa cum ai făcut tu, mesajul poeziei. De asta am și mers la autocodificare, în umila mea considerațiune mesajul fiind evident. Multumesc Teodor Dume, mereu o plăcere să te găsesc pe-aici! | |