| = L.Ș. | Liviu-Ioan Muresan [24.Sep.08 22:50] |
| Cred că e un blestem într-o limbă divină. Divinitatea se pierde printre cuvinte. Sau necuvinte? Poate experiențe. | |
| = mi se pare | Ecaterina Bargan [24.Sep.08 22:49] |
| foarte senzual si reusit aici aș vrea să închizi ochii atunci când îți deschid fermoarul inimii pe șira spinării să te coboare ger unziul brațelor mele fier binte precum si fragmentarea cuvintelor placut ec | |
| = Luminita | angela spinei [24.Sep.08 23:11] |
| interesanta lectura asta pe cuvinte rupte imi place foarte mult aș vrea să mă iubești cu disperare fără să miști cred ca fiecare dintre noi asteapta sa iubeasca altfel. si sa fie iubit. si nici un prezent nu ne poate ajuta daca sunt prea multe cuvinte placut, citit, mai vin | |
| = părere | Liviu Nanu [25.Sep.08 07:48] |
| Îmi place experimentul tău liric. Mai ales că se pot desprinde înțelesuri noi din rupturile acelea. Să fie o schimbare de stil? de atitudine? | |
| = O iubire impartita la zero creste la infinit | razvan rachieriu [25.Sep.08 14:59] |
| În poezie poți realiza imposibilul, mai ales într-o astfel de poezie în care toate cuvintele gem umplute până la refuz cu expresivitate. O iubire împărțită la “zero absolut” crește la infinit, însă doar disperarea în dragoste este o asimptotă către infinit, relevând un trend negativ, pe când iubirea rațională este constantă. | |