| = * | Andrei Trocea [01.Oct.08 13:14] |
| ritmul atrage inauntru, versurile cu care se termina strofele au un iz ludic, aparent, care inseala cititorul. mult mai adanc e versul inauntru. frumos sfarsitul. andrei t | |
| = Florin Caragiu | Corina Gina Papouis [01.Oct.08 13:35] |
| un text care intriga: am citit de citeva ori si mi-a placut si mai mult cind am inceput cu ultima strofa si apoi am urcat inspre prima. Un joc inteligent, dar asa cum spunea si Andrei mai sus, adinc! Pentru mine esenta este: 'când nu eliberezi lucrurile pe care le faci și depinzi de moarte într-un fel care îți dă timp de iubit' cauza urmata de efect... Placut mult! Regards, | |
| = Azi am cunoscut cerul unui poet adevărat | Silvia Goteanschii [01.Oct.08 13:38] |
| Moartea îți dă timp de iubit - sună a meditație, apreciez acest gând plus ultima strofă, care va deveni una dintre preferatele mele: te lovești de un om și simți cum iese o putere din chipul lui acum e a ta și o suferi cu acea stare de bine a unui cer mutat în viile neculese - jocul acesta din care nimeni nu scapă fără un prieten rănit, foarte adevărat Florin, e un poem care va cuceri multe inimi, aprecieri. Merită o distincție roșie. | |
| = parere | Ecaterina Bargan [01.Oct.08 21:55] |
| daca e sa nu luam prima si ultima strofa, e un text de recomandat. prima fiinca e patetic dulcie, ultima fiindca nu suna bine viile neculese, nu stiu de ce. cea mai buna e strofa a doua. ec | |
| = multumesc | florin caragiu [02.Oct.08 03:10] |
| va sunt recunoscator pentru vizita si aprecierile critice, e normal sa fie o diversitate de pareri. | |