| = Povești care așteaptă să fie inventate | Maria-Gabriela Dobrescu [18.Oct.08 00:49] |
| Anamaria, mai există o categorie. Cei care și-au aruncat aripile obosiți de-atâta așteptare. Ar fi fost nedrept să-i uiți. Frumoasă povestea aceasta și scrisă cu pricepere. Da, tăcerea doare, dar rămân sertarele cu amintiri din care mai scoatem din când în când câte una ca să alinăm tăcerile. Cu prietenie, Maria | |
| = "aripi mari..." | Roman Anamaria [19.Oct.08 21:05] |
| Maria, am imaginat persoanele cu "aripi mari" ca fiind acele persoane care mă uimesc cu ceea ce fac, cele care îmi înfrumusețează viața atunci când intru în contact cu ceea ce ele crează... eu mulțumesc tuturor celor ale căror creații mă fac să vibrez și îți mărturisesc că sunt demodată și deseori lăcrimez în contact cu aceste frumuseți spirituale... Îți mulțumesc și ție că ai trecut pe aici și pentru semnul lăsat, deopotrivă... | |
| = * | Alberto M. Popesco [20.Oct.08 05:24] |
| pentru delicatețe, pentru fiorul de aripi ridicate, pentru atmosfera de basm, pentru toți stropii de ploaie, pentru lacul înfricoșat și pentru aripile tale care sunt atât de frumoase. foarte amical | |
| = poate nici toamna nu e chiar sfârșitul... | Roman Anamaria [20.Oct.08 15:01] |
| Sunt copleșită, Alberto M. Popescu! Am încercat să așez în text câteva trăiri care m-au "bântuit" în toamna aceasta: un fel de luptă între contrarii din care, până la urmă, se pot naște lucruri frumoase. Așa cum lupta dintre iubire și ură a creat - nu-i așa:) - universul... La urma urmei, poate că nici toamna nu e chiar sfârșitul: în fructe sunt sâmburii unor noi începuturi... ai unor noi primăveri... mulțumesc pentru trecere, pentru cuvinte, pentru semn și pentru aripile tale (te citesc cu multă plăcere!) tot foarte amical, anamaria | |
| = Anamaria, textul tău... | Emil Iliescu [20.Oct.08 16:26] |
| Anamaria, textul tău este încărcat de pulberea de pe aripile unui înger-flutur! Sunt imagini de viață, spuse cu o tonalitate lirică specială, mai ales când vorbești despre He, și, e normal. Tot ceea o înconjoară pe She, ai filtrat întâi prin sensibilitatea ta, oferind cuvintelor o aură de magie, de romantism întârziat, dar tocmai de aceea mai pur. Metafore remarcabile, prim-planuri de natură excelent creionate, ca de mâna un pictor care retrăiește pe pânza sa viața. Felicitări, pentru acest text! Cu prietenie, Emil Iliescu P.S - Încearcă să cauți un substitut pentru "suflată" din sintagma "nu să fie suflată din exterior". Ne vorbești doar despre iubire și cuvintele trebuie să îmbrace haina regală! | |
| = She e o bucățică din mine... | Roman Anamaria [21.Oct.08 11:46] |
| Mulțumesc pentru oprirea pe textul meu și pentru cuvintele lăsate aici, domnule profesor! M-au emoționat. E adevărat, She e o bucățică din mine așa cum este și fetița aceea care mă tot însoțește pe drumurile mele... indiferent pe unde m-ar purta ele... Ea gândește ca și mine și deseori amestecă realitatea cu frânturi din poveștile copilăriei. Îmi recunosc la „așa nu!” o doză exagerată de sensibilitate de care tot încerc să mă „descotorosesc”... cam așa cum ai face cu un geamantan greoi și inutil pe care l-ai „uita” cu drag într-o gară. Degeaba! Cei de la „obiecte pierdute” mă găsesc întotdeauna :) iar eu trebuie să îmi port poverile mai departe... Mulțumesc și pentru sugestia făcută, mă voi gândi la un cuvânt mai potrivit. cu recunoștință, anamaria | |