= așezată pe marginea veacului | Afrodita Popescu [04.Nov.08 11:52] |
Raluca, e un poem frumos. Eu l-am citit așa: “ca un scuipat, pe care-l simt cum se prelinge / pe fiecare clipă lasată-n urmă”.... “Am întors timpul ca pe-o mănușă și am găsit resturi de firmituri / miroseau a toamnă acră, a trenuri personale goale și a scrum. / mi-am auzit măruntaiele țipând”.E părerea mea ca cititor și atît. Încearcă să te detașezi puțin și revino asupra lui, merită. Cu prietenie, | |