| + "sweet child in time" | Vasile Munteanu [14.Nov.08 06:51] |
| suntem martorii unei estetizări a amintirii, unei muzici ce vine din trecut și pentru care clipa prezentă constituie un veritabil contrapunct. Și, deși partitura pare cumva golită de vitalitatea ei originară, aromina vine dintr-o nostalgie contemplativă, accentuată de kitschul contemporan. totuși, „poezia realului” suferă oarecum, nu reușește să sugereze suficient acea distanțare de ordin superior și nici implicarea, iar inserturile publicitare nu au forța necesară, nu sunt nici suficient de speculativ-naive, nici suficient de vulgare (d.p.d.v mediatic, desigur). cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = . | Vasile Munteanu [14.Nov.08 06:53] |
| "armonia" scuze | |
| = aaa...asta da, surpriza! | Adriana Lisandru [14.Nov.08 07:03] |
| ...instelarea unui text pe care nu prea stiam cum sa il cataloghez! i partea a doua a textului am incercat sa redau ceea ce vede (si cum vede) un ochi de copil - de aceea am crezut ca este mai bine sa evit imagini mai taioase sau mai vulgare. si apoi, sa reunoastem, eu nu prea am experienta in ce priveste "poezia realului"... multumesc pentru com si "medalie", Vasile. | |
| = erratele de dimineata | Adriana Lisandru [14.Nov.08 07:04] |
| -in partea a doua a textului; -sa recunoastem. asa e cand postezi inainte de a te trezi. | |
| = . | emilian valeriu pal [14.Nov.08 08:28] |
| Din punctul meu de vedere, imi place felul in care ai structurat textul, atmosfera e faina, ritmul bine sustinut. Pina la un punct. Tot in opinia mea, faza cu coca cola si sandvichul putea sa lipseasca pentru ca arunca textul in comercial. Oricum, tu de regula nu tii cont de sfaturi si nici eu nu sint in masura sa le dau. In ansambul un text care mi-a placut. | |
| = un poem cinematografic | Victor Potra [14.Nov.08 11:26] |
| vroiam să scriu ceva despre Cartoon Network și despre asaltul comercialului asupra inocenței noastre calde... azi am văzut textul tău, și m-am liniștit, ai descris atât de bine... imaginile de aici îmi sunt cu atât mai puternice cu cât sunt conturate scurt. O tușă foarte energică. Dramatism prin conflict între simboluri ale două lumi. Eu cred că e bine venit sandvișul și cola, acolo, deși poate taie din ritm, dar mi-a spus într-un rând toată povestea agresivă a unei lumi care funcționează pe bază de reclamă. Și e plin de asemenea miniaturi textul tău... Un poem de înstelat, într-adevăr, și poate chiar mai mult... Cu încântare, Victor PS. Un typo la început: "telefonele" | |
| = omul roșu... | Teodor Dume [14.Nov.08 13:01] |
| adriana, la un poem înstelat nu prea ar fi multe de spus. el (poemul) respiră ușor sub greutatea cuvintelor care vin să împlinească, să mulțumească și să dăruiască. plăcut întregul dar vin cu o stea de suflet în mod deosaebit pentru comparația din final "pereții se strâng peste el ca o chiflă imensă" felicitări! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = dragi domni colegi | Adriana Lisandru [14.Nov.08 17:23] |
| Emilian, m-ai suparat! :( Cum adica nu tin cont de sfaturi? hai sa nuantam, cam asa: nu tin cont intotdeauna de sfaturi. ok. acum e mai bine. :) Insa ma bucur ca ti-a placut aranjarea - ma temusem ca alternanta planurilor poate obosi. multumesc, aparitiile tale sunt mereu un fel de copac inflorit in noiembrie. Victor,da, tu ai descifrat intentia acelui vers pe care Emilian il considera in plus. Incep sa astept ingrozita ziua in care vom ajunge sa facem reclama la dragoste... Teodor, am prins steaua din zbor, o asez la fereastra, multumesc. | |
| = uite | elis ioan [14.Nov.08 18:45] |
| eu am intrat special pentru poema asta. asta inseamna ca mi-a placut foarte tare pendularea intre real si lumea interioara (adica tot un soi de real caruia am reusit sa-i punem un zid in fata), intre naiv si melancolie asumata, ritmul sustinut, distantarea si implicarea in acelasi timp. nu sunt lamurita cu "pereții /se strâng peste el/ca o chiflă imensă" pt ca as finaliza poema inaintea lor, pe de o parte pentru a ma lasa sa simt peretii cum se strang si peste mine, pe de alta parte pt ca peretii care se tot strang a devenit deja cliseu..camera asta in care ajungem brusc claustrofobi..hmmm ii gasesc insa sens prin chifla (trebuie si imensa?) pt ca ma duci din nou spre titlu...comercialitatea (?!) sentimetelor, trairilor, fast-foodul in care traim imi place pt ca azi am fost un cosmin si o marie in acelasi timp. | |
| = re Elis | Adriana Lisandru [14.Nov.08 20:14] |
| onorata. :) acum, cat priveste finalul: da, ai dreptate, adjectivul poate fi dat jos...iar "se strange" poate fi inlocuit cu "se inchide"; pentru ca, asa cum ai observat, nu catre calustorfobie faceam trimitere acolo, ci catre fast-food. O sa modific, dupa ce decid cum fac cu epitetul nastrusnic. multumesc pentru comentariu, mi-a fost util. sper sa te mai determin sa intri. | |
| = pomul meu de craciun avea ochii injectati | Horia Andrei Christescu [15.Nov.08 19:18] |
| frumos poem! asta-i partea plina a paharului de la mcdonald's... copilaria. ma duc si eu sa ma sterg la nas si sa musc dintr-o portocala, desi am aflat ca omul rosu nu era bun de fapt, ci doar coca-cola. | |
| = Horia | Adriana Lisandru [15.Nov.08 22:27] |
| eu cred ca McDonad's-ul asta isi tine paharul cu gura in joc...:) multumesc pentru semnul de lectura. | |