Comentariile membrilor:

=  remarcabil!!!!	Victor Potra [19.Nov.08 10:00]
un text care m-a emoționat profund, "în scurt", fără nici un patetism, fără nici o exagerare, o felie de viață expusă atât de autentic, încât te-am urmat, incapabil să mă desprind, imagine cu imagine. Remarcabil jocul cu ceva în plus, ceva în minus, sărutul mai fierbinte!!! Acum mă desprind, cu greu, fug în propria-mi "mină", intru în "șut"... :)
=  Misca.	Jianu Liviu-Florian [19.Nov.08 10:04]
Nu am cuvinte. Misca.
=  .	Leonard Ancuta [19.Nov.08 10:09]
in contextul celor intamplate, da, misca. daca ar fi fost pe fondul mineriadelor, ar fi picat ca nuca in perete. un tecst tern, slab, in care autorul pierde mult din emotia aceea care chiar exista.
=  îmi permit să te contrazic, Leonard	Victor Potra [19.Nov.08 10:16]
din perspectiva celui deconectat total de la emoția "media". textul e un tablou al unei stări de suflet continue. neconjunctural.
=  Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!	firan mihaela [19.Nov.08 11:31]
numai noi stim de ce nu ne seaca lacrimile..
=  părere	Dana Banu [19.Nov.08 11:14]
nu comentez al doilea paragraf, ne aflăm în România iar aici istoria nu vorbește, tace doar și pleacă fără să fie cunoscută sau înțeleasă... în rest, un text simplu, direct, limpede, pare scris dintr-o tastatură iar asta îi oferă o aură aparte foarte bună încadrarea la personale, părerea mea, am găsit aici o lumină a mesajului care pe mine una mă face să privesc înspre cuvintele tale cu blândețe și mai ales cu respect absolut
=  mulțumiri	Roman Anamaria [19.Nov.08 11:31]
Mai întâi mulțumesc editorului care a trecut textul la "recomandate". M-a surprins plăcut. Victor Potra, chiar asta este textul meu: o felie de viață. Imaginile din copilărie ne marchează pe fiecare dintre noi, definindu-ne. Poate de aceea eu vibrez altfel la nenorocirile acestor oameni. Mulțumesc pentru cuvinte și susținere. Jianu Liviu-Florian, mă bucură faptul că am reușit să induc emoție celui care citește. E tot ce pot face pentru cei rămași acolo, în Vale. Leonard Ancuța, mulțumesc pentru sinceritate. Eu apreciez această calitate. O găsesc rar, în ultima vreme. Aș spunea doar că este "context" doar pentru cei care nu au fost "atinși", într-un fel sau altul, de ceea ce se întâmplă acolo... Pentru mineri acest "context" se reduce la un cuvânt: "viață". Dana Banu, mulțumesc pentru aprecierea textului. E adevărat, l-am scris "dintr-o suflare" revărsându-mi în el aduceri-aminte și disperări. În viață sunt lucruri pe care nu poți să le uiți și lucruri pe care nu vrei să le uiți. Amintirile mele cu mineri se înscriu în ambele categorii... Mulțumesc tuturor pentru oprirea asupra gândurilor mele și pentru semne, deopotrivă. cu respect și prietenie, anamaria
=  răspuns Firan Mihaela	Roman Anamaria [19.Nov.08 11:45]
Firan Mihaela, mulțumesc pentru oprirea pe textul meu. Dumnezeu să-i odihnească! Tu faci parte dintre cei care știu... cu prietenie, anamaria
=  erată	Roman Anamaria [19.Nov.08 11:45]
scuze "aș spune", evident...
=  ROMANIA, TREZESTE-TE!!!	Anca Beidac [19.Nov.08 13:15]
contextul e 'favorabil', stiu ca suna sinistru, dar chiar asa e! ce vreau sa spun : textul mi se pare chiar foarte slab, faptul ca e la 'recomandate' nu face decat sa ma uimeasca, inca o data, si ma faca sa ma intreb, a mia oara, care sunt criteriile pentru instelate si recomandate, ca, de multe ori, numa' bune nu-s scrierile alea, ba chiar mai nashpa decat alea de atelier. deci, e cumplit ce s-a intamplat cu minerii DIN NOU! dar asta este doar un nou caz! voi, cei de la bucuresti sau de aiurea care va emotionati lacrimogen c-a zis toate presa scrisa si vorbita si televorbita si de-ma-stiu-eu-care-felu', c-au mai murit cativa mineri, reveniti-va, fratilor! e cumplit si trist si cumplit de trist! dar, fratilor, treziti-va, daca vreti, intr-adevar sa faceti ceva, WAKE UP, ROMANIA! provin dintr-o familie in care jumatatea din partea tatalui, jumatatea masculina, I mean, or fost toti mineri, deci stiu ce vorbesc, trust me. zic or fost, pentru ca au murit toti, Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace, grea viata or avut cu totii, si fiecare in parte! si au fost multi, vreo 7. au murit de tineri, au murit bolnavi, nu in accident, dar au murit. au lasat neveste, copii, frati, surori, indurerati si plansi, neconsolati! ASTA E REALITATEA DIN MINA! va dati de ceasu' mortii acum, c-ati descoperit gaura la macaroana, fiindca ati reusit sa aflati si voi acum, dupa zeci de ani, ca minerii mor in mina si din cauza de mina :(! MINERII MOR IN MINA SI IN AFARA MINEI, DIN CAUZA MINEI, DINTOTDEAUNA, boys and gals!!! toti minerii, sau mai toti mor, daca nu in accidente, de diverse boli profesionale, stress, intuneric si griji! si aia care nu mor, is bolnavi forever cu tot felul de boli grele si rele si chinuitoare, si-si doresc moartea de multe ori. asta e! nu ati descoperit voi, cu televiziunile-'mpreuna America acum! a descoperit-o Columb prin 1594, parca, s-ar putea sa bat campii cu data, ca-s obosita si suparata rau! dar, in fine, minerii mor, unchii mei si alte rude-mineri au murit cu totii, rand pe rand, DIN CAUZA DE MINA, E CLAR?!- nu s-a inventat trimiterea lor la moartea sigura acum, ci de-o gramada de ani, pentru un loc de munca, 100 de lei in plus, si 'siguranta', chipurile, zilei de maine, oferite de jobul asta ingrozitor! nu-i prost romanu' saracu, atunci cand inventeaza zicale, si sum eu provin dintr-o familie careia ii place tare sa vorbesca de toate, zic : bogatul nu crede la cel sarac, si nici satulu' la flamand! deci, nu va dati loviti, ca habar n-aveti, multi dintre voi, pe ce lume traiti!!! e usor sa lacrimezi frumos si sa zici Doamne iart-i pe amaratii aia, si dup-aia sa meri sa te-ndopi la mac sau sa mai bagi o bere-n burdihan, in timp ce te scarpini in nas, sau pe altundeva! dar asta nu inseamna ca putem sa scriem orice text, cat de slab, si sa-l 'recomandam' doar fiindca au murit niste mineri! DIN NOU, PENTRU A CATA OARA??? Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace!
=  cu degetele inimii...	Ioana Geier [19.Nov.08 13:14]
Toata compasiunea mea!Stiam despre eveniment de la colega noastra Ada Ionescu. Tu insa ai scris cu degetele inimii aceste"Ganduri."Ai reusit sa ma cutremuri... Ioana Geier
=  Anca, Ioana	Roman Anamaria [19.Nov.08 13:47]
Anca Beidac, accept orice opinie cu privere la textele pe care le postez aici. Apreciez părerile sincere. Dar pe text, te rog! Că nu-ți place, am înțeles. În rest n-am mai înțeles nimic pentru că, atâta vreme cât nu te referi la text, "mă pierzi"... timpul nu-mi prea permite să mă... risipesc. mulțumesc pentru trecere și pentru părere, anamaria Ioana, mulțumesc și regret că te-am întristat. Apreciez sensibilitatea și veselia pe care le reverși pe acest site. Ești o persoană deosebită. cu prietenie, anamaria
=  completare	Dana Banu [19.Nov.08 13:49]
Anamaria, din păcate faptul că textul a fost recomandat e în defavoarea lui, probabil vei primi acum o mulțime de comentarii care ți-l vor demola cu totul, are multe scăpări, bănuiesc că și tu îți dai seama...în opinia mea paragrafele 3 și 4 sunt demne de atenție, sunt bine susținute dar...desigur tot părerea mea, că nu am obiceiul să mă urc pe masă și să vorbesc în numele tuturor, personala ta de aici merita cel mult o stea de încurajare din partea editorului care l-a recomandat mesajul e viu și repet, are o lumină a lui(lumina proprie autobiografismului) care impune respect iartă-mi revenirea pe textul tău de aici, ea dorește doar să spună mai limpede ceea ce voiam să spun în primul comentariu, blândețea mea rămâne aceeași
=  e OK :)	Roman Anamaria [19.Nov.08 16:10]
Dana Banu, nu am ce ierta. Dimpotrivă. Trebuie să-ți mulțumesc. Cunosc nivelul textelor mele și mă bucură orice comentariu sincer. În special cele care mă ajută să înțeleg ce nu e "în regulă" cu ele. Nu mă sperie "demolarea" textului. :) Fiecare poate spune ce simte. Așa am făcut și eu: am scris ceea ce am simțit. Mulțumesc din nou, anamaria
=  .	Laurențiu Ion [19.Nov.08 14:56]
este un tecst cu foarte multe scapari, doar ca in el este acel sentiment iesit prima oara din noi, ne-stilizat, ne-periat. este o lectie pentru noi toti. pariez ca daca era un tecst mult mai bun, ca tehnica, nu mai era recomandat. si mai cred ca recomandarea se datoreaza si faptului ca tecstul este de actualitate, asta dupa incidentele cu minerii. pare rau. deci, incurajez recomandarea acestui tecst. o treaba buna si demna, zic eu.
=  mulțumesc, Laurențiu Ion	Roman Anamaria [19.Nov.08 19:27]
Laurențiu Ion, mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte. Știu că nu am o tehnică potrivită și că am multe scăpări... În general, scriu "cu sufletul" și, de fapt, cred că e vorba despre "acel sentiment" la care faceți referire. El e cel care mă determină să aștern, când și când, câteva cuvinte pe hârtie. Mulțumesc din nou. cu respect și prietenie, anamaria
=  .	Mihai Robea [20.Nov.08 07:57]
nu înțeleg cum bunul-simț si sensibilitatea cuiva pot fi în felul ăsta călcate în picioare de minți și suflete otrăvite. Trecusem doar să las un semn, ca unul care a văzut multe și a înțeles destule, dar nu mai vreau să spun nimic. Să vorbească cântecele Tatianei Stepa(și nu numai), fiindcă El, uneori, face dreptate. Dumnezeu să-i odihnească! si pe voi să vă ierte
=  original ca viata	Anni- Lorei Mainka [20.Nov.08 03:09]
aceea traita si neciopartita de legi artificiale privirea inapoi si totusi gindurile dinspre si spre copilarie impresioneaza , incercind concomitent sa te lupti cu gindurile cenusii ale mortii si ce repede uitam ca si acolo se traieste, printre negurile mortii nu e un text , e o marama purtata curajos
=  .	Ecaterina Bargan [20.Nov.08 07:12]
ce să zic, am citit tremurînd, deși nu mă așteptam la un text așa deosebit familiarizîndu-mă cu titlul, care mi e păru banal. acum am rămas într-un fel de tăcere matinală în memoria minerilor pierduți în acele infinite liste, în sicriurile aproape goale, și copiii de mineri ce au o jucărie în plus un tată în minus. sensibil scris, emoționant. mai trec.
=  Pentru noi, ceilalți...	Emil Dogaru [20.Nov.08 23:30]
Anamaria Abia acum am dat de textul tău, dar poate că e mai bine așa, având posibilitatea să văd și evaluările din partea comentatorilor. Pentru mine nu ești o surpriză, eu aș mai fi pus și alte două texte ale tale la recomandate. Textul este încadrat, corect, zic eu, la personale. Exprimă niște gânduri de-ale tale, sensibil așezate în pagină, sincere, și n-aș avea obiecțiuni nici la stilul literar (paragraful doi, poate, fiind justificat doar de caracterul personal al scrierii) După cum ai constatat textul a convins prin capacitatea de a produce emoție, ceea ce înseamnă că este reușit. Nu trebuie să te descurajeze opiniile - puține la număr - demolatoare. Unii au dedus, ireconciliabil, că reacția ta personală la recenta tragedie a minerilor din Valea Jiului ar musti de falsitate, din moment ce consideră că în loc să fi scris așa ceva, mai veridică ar fi fost solidarizarea ta prin refuzul de a mai mânca, a bea, a te scărpina, etc. Important pentru tine e să știi că mai există și ceilalți, deocamdată majoritari, care chiar ți-au înțeles trăirile.
=  Mihai, Anni-Lorei, Ecaterina	Roman Anamaria [20.Nov.08 23:30]
Mihai Robea, mulțumesc pentru cuvinte. Ei, sensibilitatea nu poate ține loc de calitate, când vorbim de un text. Uneori (atunci când e în exces) poate chiar dăuna, nu-i așa? :) Mă bucur că vă place Tatiana. Anni-Lorei Mainka, nu am rude mineri. Doar că ochii mei de copil receptaseră niște imagini. Iar acum, cu ocazia tragediei de la Petrila, aceste vechi imagini m-au năpădit. De aceea am scris. Într-un fel, Leonard Ancuța are dreptate. E vorba de un "context". Am vrut să spun, însă, că e "context" doar pentru noi, cei de departe... care aflăm, cu ocazia vreunui accident, despre viața lor. Evident, au și ei părțile lor "negre" (nu doar de praful de cărbune)... toți avem... Ecaterina Bargan, e adevărat, e cam banal titlul. Doar că aceste cuvinte chiar reprezintă "gândurile" mele. Mă bucură că am stârnit emoție, ca și acel "mai trec". Eu aștept. :) Vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele lăsate aici. M-au impresionat. anamaria
=  negru	Zaharia Ramona [20.Nov.08 23:12]
Sunt gânduri care se acumulează, peste care cade același negru. Îmi place, nu am urmărit "drama minerilor" de pe toate posturile tv pentru că pur și simplu îmi este scârbă de "știrile" mieunate de reporteri determinați să stoarcă o cât mai mare audiență. Am aflat și am trecut mai departe - aici în schimb am rămas alături de text.
=  Emil, Ramona,	Roman Anamaria [21.Nov.08 10:16]
Emil, tu ești mereu alături de sensibilitatea mea și îmi ierți mai ușor "abaterile" de la tehnica scrierii, iar eu îți mulțumesc. Poate că paragraful al doilea nu-și avea locul în text. L-am așezat acolo doar pentru a-l face pe cititor să înțeleagă faptul că nu sunt "de partea" nimănui... că deși deplâng partea întunecată a existenței lor, consider că greutățile vieții nu absolvă pe nimeni de răspundere pentru faptele comise. Nu știu ce s-a înțeles... Ramona, îți mulțumesc pentru faptul că ești mereu alături de mine și rămâi alături de textele mele... ți-am mai spus eu: primul meu critic și, deci, cel mai important :) Vă mulțumesc, dragi prieteni, pentru cuvintele frumoase lăsate aici. cu drag, anamaria
=  Lacrima neagra din carbunele inimii	florian abel [21.Nov.08 19:03]
Mi-e greu sa vorbesc acum, pentru ca nu stiu cat pot fi de limpede. Mi-e greu pentru ca trebuie sa fiu impartial si pentru ca impartialitatea poate fi ipocrizie atunci cand una din parti e grevata de vina in sufletul tau. Totusi, iata ca exista cuvinte care te pot face sa treci peste toate resentimentele. Sunt un om rau si acrit de toata mizeria vietii, Anamaria. Am urat intotdeuna raul pe care il pot face sau il pot sluji oamenii neinstruiti. Atat de mult, incat neglijam chiar si nesansa lor de a avea acces la educatie. Sau incapacitatea innascuta. Dar nu asta conteaza. Mi-a trebuit mult timp sa citesc. Imi trebuie mai putin timp sa recunosc de ce . De ce unui om cu sufletul plin de venin i se impiedica privirea in lacrimi atunci cand citeste despre aceste dureri percepute ca negrul carbunelui pe albul zapezii, de ce acel sarut de pe frunte era mai fierbinte pentru ca putea fi, oricand, ultimul, Doamne! numai cine cunoaste acesta spaima isi priveste copii pana dau coltul strazii in drumul spre scoala, si cat de scurte sunt aceste minute! Unora le-am multumit pentru lacrima, Anamaria, tie iti multumesc pentru plansul pe care nu l-as fi crezut... dar este...Florin
=  REALISM CRUD	Moldovan Viorel Sorin [21.Nov.08 19:30]
Anamaria Nu stiu in ce masura conteaza parerea mea, un consumator de cuvant scris,si nu un "mester"in ale condeiului.Cred ca simplul fapt ca textul tau a starnit reactii {acesta este scopul actului creatiei,nu?}arata ca ai atins sufletele celor care l-au citit.Daca treceau mai departe fara sa se opreasca exista un semn de intrebare referitoare la calitate.Nu inteleg de ce se mira ca a fost exploatat contextul.Cand era sa scrii asa ceva,de ziua marinei militare?
=  Florin, Viorel Sorin	Roman Anamaria [21.Nov.08 21:08]
Florin, Și în sufletul meu „una din părți e grevată de vină”. Am trăit și eu acele clipe, cu disperarea neputinței de a opri acea nebunie... De aceea am și spus că fiecare trebuie să plătească pentru ceea ce a făcut (tare mă tem că am fost greșit înțeleasă!). Doar că eu am prezentat și cealaltă parte a vieții lor (care nu-i absolvă, repet, de vini pe care le au!). Am mai dezvăluit undeva, pe aceste pagini, că am făcut Facultatea de Drept (București, 1985). Eu chiar sunt o persoană pentru care cuvântul „dreptate” are greutate... De aceea am spus că sper ca istoria să prezinte corect faptele... Doar că și sufletul își are locul lui... Eu am prezentat acele aspecte care m-au marcat în copilărie. Repet, nu am rude mineri. Dar am trăit, în primii ani din viață, printre copiii lor. Eu nu am exagerat cu nimic scriind aceste „Gânduri”. Am avut prieteni care au rămas fără părinți (chiar mame!) sau alte rude în urma accidentelor din mină. Ceea ce am scris e doar o firimitură din pâinea lor cea neagră... Uite, nu știu de ce îmi vine acum în minte felul în care îi primeau romanii pe acei care se întorceau victorioși din campaniile militare (pe Pompei, de exemplu): în tot alaiul acela fastuos, în carul în care se afla învingătorul era și un sclav public care-i șoptea acestuia la ureche faptul că e un simplu muritor, ca toți ceilalți, și că toate lucrurile lumești vor avea un sfârșit. Eu când spun sau fac ceva (orice ar fi acest lucru) mă gândesc că sunt un simplu om. Toți suntem așa... unii mai buni, alții mai răi... Are cine să judece. Viorel Sorin, Și eu sunt „consumator” de scrieri, nici pe departe altceva. Faptul că-mi mai așern gândurile pe aici nu-mi schimbă nicidecum acest statut (care-mi și convine, de altfel). Părerea ta contează foarte mult, așa cum contează orice altă părere lăsată aici. Iar eu îți mulțumesc pentru ea. Îți mulțumesc și pentru că m-ai făcut să zâmbesc (știi, cu „ziua marinei militare”:)) vă mulțumesc pentru că mi-ați citit gândurile și pentru semnele lăsate. cu prietenie, anamaria
=  .	alexandru moga [22.Nov.08 09:12]
in general ne place sa ne vaicarim ne plac bocitoarele si mereu spunem ca n-am avut noroc in viata spune autorul "Mulți mineri rămâneau doar simple nume pe o listă lungă și tristă. Familiile lor aprindeau candele la capul sicrielor goale sau în care odihnea doar o parte din trupul celui drag..." in loc sa aprinda lumanari si sa se jeleasca ar trebui sa schimbe in primul rand mentalitatea muncitorului roman mentalitate foarte greu de schimbat degeaba se fac instruiri pentru securitate si sanatate in munca nea caisa tot fara echipament de protectie lucreaza nu poarta casa de protectie nu poarta bocanci de protectie nu poarta salopeta improvizeaza schele scari se urca te miri unde nu se asigura intr-un cuvant se poarta ca un neprofesionist in ideea ca lasa ca merge si asa si cand se intampla un accident de vina e guvernul si parlamentul sau n-a avut noroc de parca aici e vorba de noroc exista mii de santiere mii de locuri periculose de munca daca vrem sa reducem cortegiile funerare trebuie sa plecam de la alfabet si alfabetul in cazul asta este schimbarea mentalitatii si nu ode jalnice inchinate minerilor sau siderurgistilor
=  alexandru moga	Roman Anamaria [23.Nov.08 05:23]
alexandru moga, în mare parte sunt de acord cu această opinie. Doar că nu stă în puterea mea să modific ceva. Am prezentat ceea ce este. Mă rog, ceea ce era atunci, când am văzut eu. Nu am vrut să fie o odă (jalnică sau nu). Sunt doar niște gânduri. mulțumesc pentru trecere și pentru semn, anamaria
=  fortat	Stanica Ilie Viorel [22.Nov.08 19:11]
pare prefacut, mediatic, fortat "Aveau, de multe ori, ceva în plus: o bicicletă, o săniuță, o ciocolată. Și, de cele mai multe ori, ceva în minus: un tată, un frate, un unchi. Iar sărutul părintesc pe care-l purtau pe tâmple era mai fierbinte... pentru că putea fi, oricând, ultimul." deosebit ai surprins aici comentariul "acid" postat mai sus mi se pare mult mai adevarat...acolo se simte un strigat care iese dintr-o durere pura...poate ca asa ceva ar trebui sa simtim atunci cand ne amintim ... respect ideea cu drag
=  Stanica Ilie Viorel	Roman Anamaria [23.Nov.08 20:21]
Stanica Ilie Viorel, un comentariu-surpriză! Mă așteptam la diverse critici. Dar nu m-am gândit că voi fi acuzată de prefăcătorie. Chiar mă temeam că e prea vizibilă bucățica de suflet lăsată pe această pagină... am făcut eforturi mari să „o ascund” dar... știam că nu-mi prea iese asta... E ca o boală a mea de care încerc să scap. De aceea spun că e o surpriză. Mulțumesc pentru trecere și semn. Eu am rămas cu o mare nedumerire. cu același drag, anamaria
=  precizare	Stanica Ilie Viorel [24.Nov.08 00:04]
:) eu ti-am spus ca "pare"...nici pe departe de mine gandul sa cred ca te-ai prefaut...ma refeream la text. oricine...orice ar spune...in legatura cu asa ceva, nu o poate spune decat din suflet.
=  Nu strică să ne mai analizăm subiectul în felul nostru.	emilia gunea [29.Nov.08 00:38]
Poate că textul este recomandat datorita unor evenimente recente dar asta nu merită atacurile asupra să zicem "mai putin a calitații textului cât a subiectului în sine". Chiar daca amintirile unora despre mineri sunt altele decât a autoarei textului nu mi se pare corect să se facă apel la "treziți-vă români!" sau mai corect citând "România trește-te"... Cred că este cam prea "actoricesc" gestul, dramatic într-un fel. Minerii și mineriadele sunt niște capitole din epoca "postrevoluționară" la care nu ne gândim niciodată suficient. Este ceva murdar ce nu trebuie pus sub preș. Sau poate doar așa cred eu....
=  emilia gunea	Roman Anamaria [01.Dec.08 01:42]
mulțumesc pentru trecere și pentru cuvintele lăsate aici. sigur, e greu să tragi o linie între valoarea unui text și conținutul său. mie îmi pare că nu pot exista de sine stătător. ceea ce regret eu e că am fost greșit înțeleasă. am așezat aliniatul al doilea în text tocmai pentru a sublinia că fiecare e răspunzător de faptele sale. în fapt, am vrut să spun că deși le cunosc greutățile, îi condamn pentru acele cumplite fapte. probabil nu m-am priceput să spun asta și, dacă s-a înțeles altceva, sunt singura vinovată. am vrut, însă, să prezint și cealaltă parte a existenței lor. asta pentru că am cunoscut această "cealaltă parte" când eram copil... și nu cred că voi uita vreodată... cu prietenie, anamaria
=  Bine te-am găsit!	Vali Slavu [07.Dec.09 12:56]
Am dat întâmplător de acest text. Ca fiică a Văii, l-am citit cu emoție. Am scris și eu un text despre mineri și viața lor, și l-am postat de Ziua Minerului. M-a impresionat mai ales finalul: "Am împărțit cu ea și potecile munților, și tăcerea pietrelor de pe malul Jiului, și șotroanele întrerupte de prea multe cortegii funerare. Tatiana este ea însăși o fiică a minei." Am fost învățătoarea lui Cătălin, fiul Tatianei Stepa. Acum și ea este doar amintire...
=  Bine ne-am găsit, atunci! :)	Roman Anamaria [08.Dec.09 10:08]
Încântată să primesc vizite iar dacă e vorba și de câteva cuvinte lăsate în dar, cu atât mai bucuroasă. Da, o zonă aparte această Vale a Jiului. Eu am dezavantajul (avantajul?) că nu o pot privi cu ochi de adult. S-a întâmplat să mă despart de Vale când m-am despărțit și de copilărie. Și de Tatiana m-am despărțit tot atunci. Dar am păstrat totul: potecile de pe Straja, apa cu care “botezam” berea domnului Dorodici, chiulul de la orele de cor ale domnului Nucă și disperarea domnului Ungur în încercarea de a ne împiedica să plecăm, evadările noastre sus, la “Cin’Sud”, de unde priveam orășelul întins la picioarele noastre. Și peste toate, vocea Tatianei Stepa. Dumnezeu s-o odihnească și s-o păstreze în inimile noastre!