| + O urmă lăsată de trecerea unei plutiri | Călin Sămărghițan [30.Nov.08 19:45] |
| Într-o eră a "judecăților" fatale, în care ni se pare că suntem stăpânii universului și ne place să ne lăfăim în incomensurabilele noastre orgolii, mai trece câte o corabie de gând, de parcă ar pluti prin sinapse, de nici nu știi dacă "siajul" ei e aievea sau nu. Pe Cezara Răducu o "pândesc" de demult să vină cu așa ceva. O simțeam de-a dreptul. Și apoi mi-era și foame de un text care să mă inunde. De la subtitlul atotsurprinzător ne așteaptă o incredibil de sensibilă, pentru zilele noastre, viziune a pluralității sentimentului de a fi. "Mi-a mai rămas din ziua asta o jumătate de inimă și tu", veți fi de acord cu mine, este de vis. Este o "facere" poetică ce se sustrage oricărui comentariu, oricărei explicitări, intrucât e o pulsație artistică ce-l saltă pe autor deasupra oricărei accepțiuni conjucturale pământești. Te oprești și îți spui "asta e poezie". Vorbim deja despre altfel de sfere, ce nu pot fi clar definite, decât printr-o simțire a lucrurilor în sinea lor, când acestea se contopesc, se identizează (am folosit acest termen ca să nu se ajungă la confuzia lui "identifică"), se stratifică într-o complementaritate a zilei cu o jumătate de inimă și apoi cu cel care este "tu". E o înlănțuire perfect logică, de vreme ce am trecut deja pe tărâm magiei poetice. Cezara a trecut pragul cel mare al Poesiei, nu neapărat acum, dar acum a dovedit-o cu prisosință. Și aici ar trebui să pun punct și să închei. Dar nu o fac, deoarece mi-era sete de forma asta a lucrurilor. Poeta știe că există "iubiri cu gust" și iubiri fără gust. Că există o încremenire aidoma unei rufe reci și înghețate, rigide, sticloase, că există o moarte care te hrănește. Apoi, dacă te-apuci să scrii despre "suflet", te paște întotdeauna o mare prăpastie, gata să te înghită în melodramatism, dar Cezara Răducu, "rara" dacă-mi dă voie să mă joc, o evită cu o delicatețe de neimaginat: "copaci goi sfiindu-se". Iar ar trebui să închei. Aceste suflete-copaci ce în loc de sevă au sânge, își "cresc" rădăcinile în soluri adânci, direct în "memorie". E zguduitor și cât un sequoia. Acum observăm și mai deplin "stratificarea" de care spuneam la început. Complementaritatea elementelor constitutive ale unei lumi ce se traduce "univers poetic". Căci ce este un "siaj" dacă nu un mic și delicat val, peste un mic și delicat val, peste un alt mic și delicat val, peste...? Este recomandarea mea de astăzi, odată cu întreaga mea admirație. | |
| = firimituri de suflet între straturi de cuvinte... | Teodor Dume [30.Nov.08 20:08] |
| cezara, evident că trecerea ta lasă o urmă, un semn, ceva care rămâne în acest univers poetic, semnalat de domnul clin sămărghițan "o iubire cu gust de rufă îmbrăcată în ger ne va hrăni moartea" mă bucur c-am dat de acest filon felicitări! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = rara și urmele zilei | cezara răducu [30.Nov.08 20:20] |
| călin:comentariul tău va rămâne ca un siaj sângerând în memoria mea.atât pot să-ți spun.să mă ierți.cuvintele mele se sfiesc. teodor:mulțumesc.tu luminezi de câte ori treci. cu sfială, | |
| = Ziua adevărului
| Maria-Gabriela Dobrescu [01.Dec.08 00:53] |
| Cezara, cuvintele mele pălesc în fața astrului agonic, dar tu știi că eu mă voi lăsa mângâiată mereu de aripile tale delicate care îmi ating cu poezie veritabilă sufletul. "În ce zi suntem? În ziua în care tu ai primit o recunoaștere pe care o meritai. Cu mult drag, Maria | |
| = Aici ai scris cu o mână scoasă din sufletul tău... | marius nițov [01.Dec.08 12:01] |
| Aici ai scris cu o mână scoasă din sufletul tău de artistă și ai lăsat o lumină care o să topească zăpezile, îmblânzească gerul și iarna îndrăgostită și ea îți va dărui clipele meritate. Nu știu dar simt că versurile tale au încălzit atmosfera și o să avem o iarnă frumoasă. | |
| = siaj | Doru Dorian David [01.Dec.08 12:03] |
| mi-a mai rămas din ziua asta o jumătate de inimă și tu Limpede rostit... imi amintesc de rufele inghetate pe sarma, mirosul lor de zapada frigul si copilaria... | |
| = marius, doru dorian | cezara răducu [01.Dec.08 12:09] |
| marius:și tu să ai o iarnă care să-ți îmbrace sufletul de poet în lumină! 3D:mă uimești de fiecare dată.leit motivul poemului este mirosul de rufă înghețată pe care bunica o punea pe sobă. mirosul acela proaspăt, așa cum miroase o iubire nouă care-ți îngheață sufletul. o iarnă de poveste pentru voi, cezara | |
| = mariei, femeia cu suflet alb | cezara răducu [01.Dec.08 12:42] |
| pentru cei ce stiu sa iubeasca definitiv suntem......în fiecare zi. tu știi asta. și mai știi că iarna are gustul iubirii. cu drag de cuvintele tale, | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [01.Dec.08 14:18] |
| f mult imi place prima strofa. apoi cum hranesti moartea, sa nu moara si ea, sa stea moartea in viata cum ar veni:):) imprumutul de sange ca o tranfuzie poetica. mcm | |
| = carmen | cezara răducu [01.Dec.08 15:48] |
| mulțumesc pentru comentariu. să ne hrănim cu iarnă! cu drag, | |