Comentariile membrilor:

=  .	alexandru moga [01.Dec.08 12:36]
nu stiu daca in copilaria ta painea era pe cartela cred ca nu asta a fost un pic mai tarziu adica dupa 1985 cam asa ceva oricum sarafan sigur aveai ce nu inteleg de unde atata iubire de mosie de 1 decembrie? sa fie un virus ceva?
=  cineva	Stefan Doru Dancus [01.Dec.08 12:44]
Excelent poemul, excelente trimiterile. Ce curaj pe noi sa ramanem in tara asta saraca si trista, cum spunea cineva!
=  ..	Dana Banu [01.Dec.08 12:48]
eu m-am născut la târgu mureș nu în bucurești, era o vreme când acolo pâinea se lua pe cartelă, nu a ținut mult vremea aia, nici copilăria, oricum, țin minte că îmi plăceau cartelele, le decupam frumos, erau niște pătrățele interesante cu chenar roșu... iubirea de moșie...hmmm...am avut un bunic "moșier" cred că de aici mi se trage nu e un virus și nu se ia, stai liniștit, știi deja, cred, că în fiecare 1 decembrie plasez câteo personală, asta e, chestie de nostalghii consumare agonistic și uitate apoi, nu e vreo mare întâmplare eram aproape sigură că ai să apari aici, ai rămas același puști care privește din copacul său înspre oameni...eu nu salut dana, pateticu' de serviciu :)
=  Dăncușule,	Dana Banu [01.Dec.08 12:52]
commentul ți-a intrat odată cu răspunsul pentru alexandru moga...îți răspund deci separat servus prietene, fiecare întâlnire cu tine, virtuală sau nu, este desigur un câștig, Apocalipticule, să ne citim cu bine, dana
=  cineva	Stefan Doru Dancus [01.Dec.08 12:53]
Excelent poemul, excelente trimiterile. Ce curaj pe noi sa ramanem in tara asta saraca si trista, cum spunea cineva!
=  treburi	Stefan Doru Dancus [01.Dec.08 12:58]
Daca iei intreg ansamblul, cu trimiterile video cu tot, iese o stare de spirit de-ti vine sa te-apuci de baut, Doamne iarta-ma, ca-i post! Promit sa-l recitesc (analizez) si cu o sticla de ceva pe masa. Pentru cei de varsta noastra inseamna foarte mult sa mai cititm asa ceva, sa ne mai racordam la "nostalghii"-le de pe vremuri. Pacat ca, luati cu alte treburi, nu mai reusim sa avem ragaz pentru aduceri aminte. Ai 10 puncte de 1 Decembrie, Dana! Sa ai pace, Dancus
=  Dăncușule,	Dana Banu [01.Dec.08 13:14]
http://www.youtube.com/watch?v=J6AEcPg3m00 orgoliul național rămâne până la urmă...privește și ascultă și taci, dă-le încolo de treburi, prietene, privește spre linkul ăsta, lucid, nu e nevoie de nicio sticlă... în fine, ce știu eu...alte vremuri, slavă Domnului nu e o poezie aici, e doar un oftat patetic(știi tu pasele mele ciudate și uneori atât de patetice că parcă îmi e și rușine de ele deși nu ar trebui) mulțumesc de revenire și umăr mereu aproape dana
+ buzunarul in care stam	Daniela Șontică [01.Dec.08 13:16]
Dana, ti-a iesit o poezie foarte frumoasa, cred ca se regasesc multi oameni in ceea ce ai scris, toate acele flashuri care amintesc de o vreme pe care cei foarte tineri o stiu doar din povestiri. O tara care nu este insa chiar atat de mica daca traim in ea si ramane atat loc pe langa noi, daca unii dintre noi au hotarat ca asta e patria lor pana la plecarea definitiva din lume. mi-a placut in special: "aici m-am întors am rămas și am iubit cu rușinoasă disperare o țară mică și-a nimănui atât de mică încât îți vine să o ascunzi discret în buzunarul hainei"
=  danei, „pateticu' de serviciu”	Doru Emanuel Iconar [01.Dec.08 13:39]
Bine ar fi s-o putem ascunde în buzunar această „țară mică și-a nimănui” dar mai bine dacă i-am ascunde discret pe cei ce au adus-o în această stare. „aici am stat și am privit în ochi” un poem pe care nu ai cum să-l comentezi. Poți doar să-l citești odată și încă odată și mereu și șa îi guști tristețea și adevărul. Un alt patetic, Doru Emanuel
=  danei, „pateticu' de serviciu”	Doru Emanuel Iconar [01.Dec.08 13:27]
Bine ar fi s-o putem ascunde în buzunar această „țară mică și-a nimănui” dar mai bine dacă i-am ascunde discret pe cei ce au adus-o în această stare. „aici am stat și am privit în ochi” un poem pe care nu ai cum să-l comentezi. Poți doar să-l citești odată și încă odată și mereu și șa îi guști tristețea și adevărul. Un alt patetic, Doru Emanuel
=  Daniela,	Dana Banu [01.Dec.08 13:40]
trebuie să recunosc că mi-a fost puțin teamă de reacțiile celor care vor citi acest text, asta și pentru că e prea personal și întotdeauna am o teamă când vorbesc sau mă gândesc la vremurile copilăriei și adolescenței mele, da, eu, danul cel aprig, puternic și bătăios, mă simt cam "încolțit" când vorbesc(scriu) despre vremurile alea nu știu ce altceva aș mai putea spune doar atât, îți mulțumesc, Daniela, să ne citim cu bine
=  Ce știm noi?	Călin Sămărghițan [01.Dec.08 14:44]
Dana, inima ta chiar bate. Eu tocmai vin dintr-un loc din apropierea Sibiului unde un regiment intreg ("Cățeaua") de români, de țărani plecați din Vâlcea, a fost făcut una cu pământul în 1917. Obuze cât vițelul le-au transformat trupurile în furnici de carne. Erau morminte fictive, căci acolo nu fusese decât o groapă comună. Gata săpată. Români, germani și austrieci laolaltă. Probabil se priviseră unii pe alții prin cătarea puștii, ori se întâlniseră la o distanță de un tăiș de baionetă. Și mi-am spus, bă Căline, europeanule și nemernicule și ticălosule, tu te vezi cum calci pe oasele lor, pe iarba care crește din măduva lor? Iubesc țara asta, chiar mică și din buzunar, pentru că ea crește sub tălpile mele, din moleculele descompuse ale moșilor mei. Uite, tocmai m-a sunat o bucureșteancă pentru ca să salute pe cineva din Ardeal. Mi-a spus că eram cel mai aproape de Alba-Iulia. La noi e primăvară cu soare de 16 grade. Grade Celsius, nu coordonate de obuzier.
=  Doru,	Dana Banu [01.Dec.08 14:03]
îți mulțumesc pentru semnul de lectură, iartă-mă că îți răspund întârziat, abia acum am observat commul tău servus asta-i tot pentru ziua de azi, mâine voi scrie probabil despre alte lucruri mai frumoase, mai luminoase, nu de alta dar vine Moș Nicolae și apoi Crăciunul:) PS: cred că pentru ca să poți accesa al doilea link la care am făcut trimitere în text trebuie să ceri acordul părinților tăi, sunt sigură însă că ți-l vor da, ai deja 14 ani:)
=  completare	Dana Banu [01.Dec.08 14:05]
Doruleț, parcă te văd cum dai buzna acum să accesezi cel de-al doilea link servus încă o dată, bătrâne puști dana :))
=  Ce știm noi?	Călin Sămărghițan [01.Dec.08 14:07]
Dana, inima ta chiar bate. Eu tocmai vin dintr-un loc unde un regiment întreg de români ("Cățeaua"), de țărani din Vâlcea, a fost făcut una cu pământul în 1917. Obuze cât vițelul le-au transformat trupurile în furnici de carne. Mormintele erau fictive, căci nu fusese decât o groapă comună. Gata săpată. Erau români, austrieci și germani laolaltă. Probabil se priviseră prin cătarea puștii, probabil s-au întâlnit la distanță de un tăiș de baionetă. Și mi-am spus: bă Căline, europeanule și nemernicule și ticălosule, tu te vezi cum calci pe oasele lor, pe iarba care crește din măduvele lor? Iubesc această țară, mică și de pus în buzunar, pentru că ea crește din moleculele descompuse ale moșilor mei. Uite, tocmai m-a sunat o bucureșteancă pentru ca să salute pe cineva din Ardeal. Eram cel mai aproape de Alba-Iulia. La noi e primăvară de 16 grade. Grade Celsius, nu coordonate de obuzier.
=  Dana Banu	Mahmoud Djamal [01.Dec.08 14:44]
am venit in romania in 1981, am apucat si eu aceste vremuri. am stat la coada pt ulei si zahar la croco in cluj,cartela am avut si eu doar ca eu mai aveam o guma, un pix cu care ne descurcam ceva mai bine. totusi are farmecul ei aceasta perioada si imi aduc aminte de ea cu multa placere. la multi ani tuturor
=  Dacă iese geniu...	Călin Sămărghițan [01.Dec.08 14:41]
Dana, tocmai vin de pe link-ul "Balanței". Absolut savuros. Avem actori geniali care n-au buzunare pentru câte Oscar-uri merită. Îmi aduc aminte dialogul final dintre cei doi, undeva sub un stejar parcă, și sună cam așa: - Păi ce copil poate să iasă din noi doi? - Iese ori un tâmpit, ori un geniu. - Păi, dacă iese geniu, îl omor cu mâna mea. Nu știu dacă se potrivește aici, dar e fain.
=  cu nerușinare îți spun...	Victor Potra [01.Dec.08 14:51]
... că mi-au venit lacrimi pe sub ochelari. Nu doar de emoția amintirilor, deși scrierea ta respiră gustul de atunci. Nu doar de tristețe, deși ai redat foarte bine o stare de speranță trădată la modul continuu, și înainte și după 1989. Nu doar de rezonanță patrio - filă/fobă/tardă. Însă mai ales, și cu dedicație, de furie. Așa plâng eu uneori în pumni, de furie, de disperare, cu "țara mea în buzunar", apoi ies pe stradă rânjind violent și provocator la istorie. Evident, un patetism copios, se râde, drept pentru care îi zgârii pe creier cum pot. :) Dana, scrierea ta este (și) o motivație, un impuls de reamorsare pentru cei care au materialul necesar combustiei. Deci știi exact pentru ce îți mulțumesc.
=  Călin, parcă era altfel...	Victor Potra [01.Dec.08 14:59]
"dacă iese normal, îl omor cu mâna mea". Ceea ce chiar fain. Și chiar se potrivește. În mai multe contexte decât am crede ... :)
=  "normal", da	Călin Sămărghițan [01.Dec.08 15:04]
Victor, cred că ai dreptate, are sens cum zici tu, nu cum zic io.
=  Călin, Victor,	Dana Banu [01.Dec.08 15:07]
Călin, știu că ești preot și îmi e oarecum jenă, mai că dau în bâlbâială, dar având în vedere că îmi ești prieten trebuie să îți spun că secvența aceea e definitorie pentru textul de aici știu că înțelegi și mai știu că dincolo de păduri(trans silvae)dincolo de munți, oamenii au o blândețe a lor și o înțelepciune specifică asta e, prietene, vremurile ca oamenii, oamenii ca vremurile dincolo de toate acestea o țară mică numai bună de pus în buzunar, de privit și chiar de respectat merită, părerea mea de simplu om care privește peste umăr uneori cu încrâncenare, cu detașare alteori...din ce în ce mai rar Victore, nu-i de ieșit pe afară astăzi, sincer, mai bine stai în casă, și acolo e tot românia vă salut și vă mulțumesc cu respect, dana banu
=  .	alexandru moga [01.Dec.08 15:47]
nu stiu cred totusi ca nu prea mai conteaza tara unde te gasesti cred chiar ca e irelevant si toata aceasta tevatura cu ziua nationala and stuff tine de trecut (nu numai la noi vorbesc in general de exemplu patriotismul americanilor ma umple de scarba - gestul cu mana la inima & sculatul in picioare la imn e penibil) parerea mea este ca trebuie sa privim spre viitor si viitorul nu este romanesc american englezesc francez german haitian nope nu este tarile asa cum le stim noi o sa dispara si cred ca e mai bine se elimina o sursa de conflict conflict care a generat mii de razboaie cretine si ambitii prostesti
=  re	Dana Banu [01.Dec.08 16:16]
alexandru moga, ai dreptate, țara unde te găsești chiar nu are nicio importanță dar, din păcate sau din fericire, țara unde te-ai născut și unde ai trecut prin cei 7 ani de acasă te urmează ca un câine al tău(credincios adică), nicio șansă nu ai să-i scapi, asta e chiar nasol(chiar dacă faci chestia asta doar în gând), părerea mea, și crede-mă că știu ce spun... pentru că te întorci mereu acasă, și vai de cel care se întoarce acasă ca într-un loc străin unde nu îl mai așteaptă nimeni...te doare în cot atunci de viitorul națiunilor și al umanității, pentru că tu ești acasă, e simplu, nu mă apuc să îți desenez o hartă pentru că ești mai inteligent decât mine... în rest despre războaie, conflicte, viitor și alte chestii generale și generalizante nu îmi dau cu părerea never, știi bine..vorba mea, ceea ce astăzi pare pentru totdeauna mâine e ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată dar dincolo de asta chiar cred că ambițiile prostești n-au să dispară never, stă în firea oamenilor să aibă ambiții prostești iar oamenii, vrei nu vrei, aparțin unor locuri, spune-le că nu o țară a lor, inventată sau reală, și să-i vezi atunci cum au să-ți dea șuturi în fund, îți spun asta din proprie experiență(experiență veche, anii '85, '86, '87, '88)... stai liniștit, nu ascultă nimeni imnul național aici cu mâna la inimă, sunt doar cuvintele unui om aici...nicio pretenție, niciun nas ridicat în vânt, niciun drapel fluturând victorios, dimpotrivă Djamal, mulțumesc pentru semnul de lectură vă salut și vă mulțumesc PS: cam atât pentru astăzi, mă duc să fumez și să mă uit pe fereastră, deseară în cartierul meu vor fi focuri de artificii, ce să-i faci , trăiesc deocamdată într-un cartier din bucurești...nicio fericire
=  e spre bine	Anni- Lorei Mainka [01.Dec.08 16:37]
...oricit ar fi de rau in tara copilariei - e mereu bine...spun din proprie experienta, este ca o masca de oxigen ptr ca sclipirea de viu e numai acasa , acolo devine in tine
=  ... de mamă, zău așa!	Adrian Firica [01.Dec.08 17:02]
ei, e puțin retorism dar ... e scuzabil. și pe mine mă apucă din când în când dorul de ducă, dar parcă sunt o stană de piatră. nici capul nu pot să-l întorc până și limba-mi șade nemișcată în gură nu-mi iese nicio-njurătură ...
=  mi-am pregatit buzunarul?	Diana Lorena Țugui [10.Dec.18 14:27]
Dana,poemului acestuia ii bate inima si nu e patetic Nu am prins vremurile acelea,nu stiu nici macar cum arata o cartela,dar stiu cum e acum si imi dau seama ca mai am multe alegeri de facut,mai pot inca sa plec de aici.Si totusi nu stiu cat as mai ramane om daca as face-o.Ar trebui sa ma enervez rau de tot si apoi sa inceapa sa ma doara oamenii astia badarani,hotii si cersetorii si batranii murind singuri in case de gheata si absurdul asta si tot. Pentru ca nu pot sa fac nimic.Tu ne-ai dat azi Romania sec XXI asa cum e pentru tine,dar sentimentul autentic ne-a facut sa intelegem:) Multumim,Dana. ps:pentru mine tara asta inseamna mai ales limba romana...pentru ca nu pot simti sau gandi in alta limba
=  Zi de sărbătoare	Marina Nicolaev [10.Dec.18 14:27]
O poezie din inimă pentru inimă! Îngăduie-mi să recit aici și poezia mea preferată a Ilenei Mălăncioiu și nu din patetism ci numai din suflet: AVEȚI GRIJÃ Pământul țării mele nu este numai ceva din afară Pământul țării mele este și-n creierul meu Acolo rodește bine și-n anii când îl uită Și-n anii când îl bate Dumnezeu Acolo seamănă cu materia mea cenușie Intens populată de îngeri și păsări sfinte Acolo nimeni nu se bate cu el în piept Si nimeni nu-l minte Acolo spicele se coc la vreme Acolo nu rămâne porumbul necules Acolo este loc și pentru culegători De acolo din când în când ies Gânduri curate ca fluturii albi Să fie mai frumos si afară Acolo ramane din când în când Un gol nesfârșit și-o durere amară E ceva care începe să mă neliniștească Mi-e frică pentru mine, se petrec mari schimbări Aveți grijă de creierul meu înfierbântat de durere Aveți grijă de pământul roditor al acestei țări.
=  O poezie care ar trebui să	emilia gunea [01.Dec.08 23:17]
M-a impresionat ideea de "țară mică, să o bagi în buzunar". Orice patrie se bagă în buzunar și chiar dcă nu vrei este chiar buzunarul de la piept, de lângă inimă. Poate să nu fie chiar țara care ți-ai dorit-o dar la fel ca părinții și rudele, nu ți-o poți alege. Poți însă să îi schimbi mărimea prin ceea ce realizezi. Si s-ar putea ca cei ca tine, cu talent, să-i sporească mărimea. E o poezie scrisă cu talent și rămâne să adaugi talentul tau la țărișoara asta.
=  dragii mei, vă mulțumesc	Dana Banu [02.Dec.08 08:24]
uite că am parte de o dimineață frumoasă astăzi iar asta se întâmplă în primul rând din cauza voastră nu prea sunt eu pricepută la răspunsuri, v-ați dat seama deja...dar vă asigur că sunt om(unii spun că aș fi extraterestru:))și că ador să primesc cuvinte frumoase și textele mele să fie apreciate în concluzie, Anni-Lorei, Adrian, Diana, Marina(pentru tine am un cuvânt în plus de mulțumire și mai ales trebuie să îmi cer iertare pentru că la un moment dat mi-am șters toate textele de pe un site unde tu m-am primit cu multă căldură și mi-ai lăsat multe comentarii valoroase), Emilia, să ne citim cu bine vă mulțumesc PS: am avut până la urmă o seară liniștită ieri, în cartierul meu nu au fost nici muzichii urlătoare, nici artificii:)
=  subscriu, desi...	Anca Beidac [02.Dec.08 11:50]
din cand in cand asa-mi vine sa dau dreptate celui care-a inventat bancul ala, cu Romania e asa o tara frumoasa, pacat ca-i locuita! cred ca exprima, pe de-a-ntregul, ceea ce simtim cu totii, uneori...doar uneori. pentru ca de cele mai multe ori, desi mi-aduc aminte cu parere de rau, si tristete mare, de cordeluta alba si sarafanul, oribil, bleumarin, sau negru (nu, nu, paine pe cartela nu fuse pe la noi, dar, in schimb, erau zile in care nu era deloc, adica, daca nu mergeai la coada, la prima ora, adica 5 dimineata sau 6, cel mult, nu mai gaseai nimic, asta era! :( ), de vorbele nespuse, fiin'ca n-aveai voie sa le spui (ai grije, mamica, ancutza, ani, securisti is pasta tot!)de cozile interminabile, de frigul insuportabil, si, mai ales, mai tineti minte, nu stiu la altii, dar la noi in oras erau creveti peste tot, in alimentara nu mai gaseai nimic in afara de creveti, rafturi intregi de creveti din vietnam, parca...deci, desi mi-aduc aminte cu groaza de vremurile alea, nu pot sa spun ca daca maine, peste o luna sau un an, ar invada cineva Romania, egal cine, americanii, chinezii sau niste E.T. din aia rai :), n-as zice, asa cum (mai) simt ca mi se zburleste parul pe ceafa cand mai pun cantecele de la ex 'cenaclul flacara' : treceti batalioane romane Carpatii, la arme! ne-asteapta copii, ne-asteapta si fratii... ca tot vorbirati de patetici, cred c-am si io un loc fruntas! :-) poezia-personala, foarte personala, mi se pare de steluta rosie, de mai multe stelute, actually...'cu rusinoasa disperare', sau FARA EA, mai bine zis, SUBSCRIU! felicitari!
=  Anca,	Dana Banu [02.Dec.08 12:23]
eheheeee, vremurile "de aur" ale copilăriei noastre sau trecute vremuri de pionieri și pioniere :D faza cu pâinea pe cartelă cred că a fost o chestie locală, nu a ținut mult perioada însă mi-o aduc bine aminte pentru că, așa cum îi spuneam și lui alexandru, îmi plăceau cartelele alea pătrățoase cu chenar roșu, chiar mi se părea că dau dovadă de maturitate, adică, vezi Doamne, eu eram cea care aducea pâine în casă:))), îmi aduc și acum aminte de pâinile uriașe de la tg-mureș, nu am mai văzut de atunci niște pâini atât de mari(și cu coaja atât de tare:))), aveam chiar și o plăsuță specială, mergeam la prăvălia Furnica(așa îi spunea magazinului din apropierea casei, Furnica, nici acum nu-mi dau seama de unde numele ăsta trăznit) și eram atât de simpatică(ca și astăzi, desigur:D) încât primeam mereu caramele gratis, uau, trebuie să mă opresc, am început să bat câmpii cu amintiri din copilărie.... despre reco, cum am mai spus și altora, cititorii mă știu deja și mă caută, trebuie să spun că am primit pe e-mail o mulțime de semne de la oameni care nu au vrut să intre aici cu commenturi, pentru mine e o bucurie enormă să-mi simt cititorii atât de aproape cu stele sau fără stele rămâne se pare un text care a avut impact, a atins într-un punct sensibil mulți oameni, înseamnă că nu mi-am pierdut timpul scriindu-l îți mulțumesc și mă bucur că ai trecut pe aici, dana
=  .	Mihai Robea [02.Dec.08 16:52]
mică este, dar mare ne rămâne. Și poate într-o zi rotundă. Fiindcă toate iernile încep cu 1 Decembrie am avut timp să ne gândim la toți. Ieri în Ardealul tău, în Ardealul nostru, a fost soare. Și abia astăzi a ajuns în București. Pentru a ne oțeli brațele, pentru a ne arăta drumul. Pentru a fi asemeni spartanilor.
=  re	Dana Banu [03.Dec.08 07:34]
Mihai, mulțumesc pentru semnul de lectură Marina, am citit semnul din offtopic, volumul te așteaptă,nu știu cum să fac să ajungă la tine, dă-mi un semn pe e-mail și ți-l voi trimite Ioana din offtopic, chiar dacă de multe ori nu te înțeleg, te salut