Comentariile membrilor:

=  Liniștea din capătul venei	Doru Dorian David [12.Dec.08 12:43]
Cand trec prin livada cu cirese amare a poetului, ma cuprinde dorul de casa si-mi vine sa ma desert, sa ma leapad de mine! Sting lampa, visul ma poarta... " acasă în copilărie să-mi arate toate anotimpurile prin care am trecut împreună cu tata și orele oprite în cearcănele mamei" Da asa cred si eu: "cu mine nu mă voi întâlni niciodată" "e trist și mi-e frig... dimineața asta respiră din mine "
=  adaugare	Doru Dorian David [12.Dec.08 12:47]
teribila coincidenta.... am postat comentariile aproape in aceeasi clipa! Un gand bun prietene!
=  Vers antologic	Jianu Liviu-Florian [12.Dec.08 12:48]
"dimineața asta respiră din mine " Cu respect, Jianu Liviu-Florian
=  re.doru dorian david, da și viața e tot o coincidență...	Teodor Dume [12.Dec.08 13:05]
mulțumesc, prietene și totuși există coincidență. în cazul nostru este probată iar pe aceeași lungime de undă... cu mine nu mă voi întâlni niciodată... multă, multă prietenie, teodor dume,
=  re: jianu liviu-florian...	Teodor Dume [12.Dec.08 13:09]
trecerea ta, cred prima, la mine în pagină e plăcută și onorabilă mulțumesc pentru oprire și semn. ești bine venit ca un oaspete drag cu sinceritate, teodor dume,
=  stiu...	Ioana Geier [12.Dec.08 13:16]
Ne-am prabusi definitiv,draga Teo,daca parfumul copilariei nu ne-ar opri unde trebuie. "stiu/cu mine nu ma voi intalni niciodata",asta stiu si eu. Ioana
=  un ceai un pișcot un șervețel ahâm ahâm	alice drogoreanu [12.Dec.08 13:21]
crecă în această ambianță și soțietate ultrapoliticoasă și ultrareverențioasă față de talentul poeticesc și fioru' liric vă distrați teribil autorul are satisfacția semnelor și comentatorii pe-a răspunsurilor autorului pardon și o batistă pentru tușit discret în sală mai trebe și e tototot parfait liniștea din venă, centrul sau unul din capetele ei cred că e un concept mișto altminteri mult prea răsfolosit și implicit răsuflat right here pune-i un garou sau un ventil și-o mai vedea
=  în venele tale, nu-i liniște...	eugen pohontu [12.Dec.08 13:36]
Teodor dragă, aveam un vers odată "nopțile astea respiră în mine", ca să vezi cum simțirile noastre se regăsesc pe un oarece tărâm al cuvintelor... prima strofă respiră nostalgie, a doua - filosofică, a treia exprimă chintesența lirică a întregului iar ultimele două versuri sunt geniale... incă odată felicitări, mi-ai făurit o zi frumoasă, dar tristă... acelasi devorator de versuri teodordumiene, eugen
=  re;ioana geier, alice drogoreanu,	Teodor Dume [12.Dec.08 13:58]
ioana, ai dreptate.mulțumesc pentru oprire și semn. alice, e universal totul, de ce n-ar fi și liniștea... poate aburii...de ceai fac bine unora referitor la garou, el doar întrerupe temporar pe când ventilul e ca și o supapă care închide și deschide... mai vedem. legat de politețe( ca să fim în ton cu mesajul textului), e tocmai partea aceea(uitată de unii) despre care vorbeam , adică porțiunea dintre tată - mamă și eu receptorul din copilărie. oricum îți mulțumesc pentru timpul alocat trecerii prin ambianța (noastră)"ultrapoliticoasă și ultrareverențioasă" stimă și considerație, teodor dume,
=  Lampa lui Dume	Liviu-Ioan Muresan [12.Dec.08 17:26]
Poem bun, placut, in stilul textelor filozofice alle domnului Dume. Aceasta colectie de texte merita un volum. Mi-a placut personalizarea lampei lui Aladin, o lampa a propriului duh.
=  re: ewugen pohontu, liviu-ioan,	Teodor Dume [12.Dec.08 20:04]
eugene, mulțumesc de oprire și analiză. mă bucur c-ai rezonat liviu-ioan, da, ai rezonat și tu.mă bucur. dintre cele trei volume în pregătire, unul face obiectul temelor filozofice. îți mulțumesc pentru grijă stimă pentru toți același, teodor dume,
=  ,,cu mine nu mă voi întâlni niciodată''	radun gabor [13.Dec.08 01:10]
Teo, ai facut treaba buna cu lampa asta a ta , ea iti lumineaza versurile, le da acel iz empatic al copilariei, paractic, traim si ne hranim cu ele, altfel am fi niste suflete triste, inchise, tinjind mereu dupa nostalgii efemere. Prin contextul poemului, tu le scoti in evidenta, le pui mereu inainte, le freci cu sufletul tau cald si ni le dai noua ca pe un dar divin... Cu placerea lecturii, Radun.
=  duhul din lampă...	Marius Surleac [12.Dec.08 22:41]
Stau curios în fața monitorului și ascult "liniștea din capătul venei" - de acolo se aude o voce mută ce rezonează prin ochi, tradusă e cam așa: "mâine trec pe la antichități împreună cu tata, cearcănele mamei; cu mine nu mă voi întâlni niciodată - sunt oprit între două ziduri și mi-e frig, dimineața asta respiră din mine" - prezent, trecut, viitor, meditație, rațiune, încredere, chintesență, aspirații. Am citit aici unul dintre cele mai bune texte din această săptămână. Felicitări Teodor! Cu stimă, Marius
=  re;marius surleac...	Teodor Dume [12.Dec.08 22:49]
marius, sunt bucuros să te am ca oaspete. mulțumesc mult pentru semn și modul în care ai structurat poemul ai conturat mesajul cu cele mai perfecte nuanțe și un mulțumesc pentru aprecieri și remarcă cu prietenie, teodor dume,
=  teo	Ecaterina Bargan [12.Dec.08 23:21]
te rog sa interpretezi corect commul meu, sau sa nu raspunzi. 1. te repeti. 2. explici prea mult. 3. dimineata asta o sa faca o supradoza de oxigen alimentat de plictis daca mai... 4. "cu cea a lui Aladin" 5. eu prefer ori "acasă" ori "în copilărie". e prea mult acolo. 6. două ziduri aduc senzația de continuitate, cînd tu parcă te opreai. cumși vena duce cu gindul la un cuit continuu, cind tu fortind nonsensul aduci lectorului mai multe dureri de cap decit incercari filosofice. 7. "știu cu mine nu mă voi întâlni niciodată" și "e trist și mi-e frig..." - să explic de ce astea două faze mi se par în plus? 8. textul asta "filosofic" nu merita atitea reverente. 9. nu observ nicio schimbare. mie imi place sa observ evolutia. in caz contrar se ajunge la monotonie si previzibilitate. 10. mai am multe reprosuri, dar e vineri, prefer sa citesc ceva care merita atentie. noapte buna.
=  Ecaterina	Liviu-Ioan Muresan [12.Dec.08 23:26]
Poate cererea catre editori capata sens. Nu e stadion aici. Dar putem face valuri:)
=  .	George Pașa [12.Dec.08 23:48]
Aproape că nu mai am nimic de spus după un comentariu exigent, dar corect al Ecaterinei. Tocmai acum, când ea a revenit la adevăratul spirit critic i se reproșează acest lucru. Da, Aici se repetă aceași schemă din alte "poezii filosofice" ale autorului, ajungându-se la plictisirea unor lectori avizați (nu înseamnă că aș fi eu unul dintre aceștia). E frumos și sensibil să vorbești despre anotimpurile trecute împreună cu tatăl sau despre "orele oprite în cearcănele mamei", dar nu "cu mine nu mă voi întâlni niciodată" (s-ar fi putut spune vreodată, spre a evita cacofonia). Poate e un adevăr al ființei, dar atunci cum să mai ajungi la întâlnirea cu Tatăl, când te-ai îndepărtat de sinele numenal? Sau aici e drama? Cu respect pentru domnul Mureșan, dar comentariul anterior e în afara subiectului. Cu Ecaterina se poate polemiza.
=  Erată și scuze	George Pașa [12.Dec.08 23:50]
"aici", "aceeași schemă"
=  George Pasa	Liviu-Ioan Muresan [12.Dec.08 23:55]
Eu vad acest poem scris intr-un ciclu de poeme, avind aceeasi tenta si acelasi subiect. Cititorul poate fi plictisit, aici, pe sait. Dar ciclul poemelor se adreseaza unui tip de cititor. De aceea nu cred ca e rost de polemica. Nu se critica un spirit, un mod de exprimare. Ci un poem. De ce sa-l comparam cu altele de acelasi gen, scrise de acelasi autor? Cu stima, LIM.
=  uf, nu am nici putere si nici chef de polemica. cred ca total offtopic	Ecaterina Bargan [13.Dec.08 00:02]
diferenta de perspectiva asupra textului mi se pare normala. revin doar ca sa precizez domnului muresan ca rugamintea mea catre editori tinea de o problema strict tehnica. gluma dumneavoastra, dle muresan, mi se pare de prost gust. sper sa nu interveniti acum, aratind in ce masura va luati in serios, precizind ca nu a fost deloc o gluma. multumesc dlui pasa de sustinere. cer scuze dlui dume de interventie. noapte buna!
=  Ecaterina	Liviu-Ioan Muresan [13.Dec.08 00:04]
E o gluma de bun simt, la subsolul unui text de bun simt. noapte buna.
=  .	Marius Surleac [10.Dec.18 14:27]
Revin și eu și spun că nu mi se pare a se fi făcut reverențe în cele mai sus spuse, așa cum menționează Ecaterina. Dacă e chiar atât de monoton acest text aș dori să se vină cu niște comentarii constructive pentru autor din partea Ecaterinei și a lui George. De ce foarte mulți de pe acest fac o așa zisă critică falsă. Dacă avem ce reproșa atunci trebuie să venim cu argumente. Am observat și eu că Teodor folosește motivul "tată" dar în general sunt exprimate anumite stări iar poemele sale sunt destul de diferențiate și nici plictisitoare nu sunt poemele sale. Apropo, ce înseamnă lectori avizați aici? Țin să contrazic anumite observații făcute mai sus, dar nu își are rostul momentan - devin iar greu de plasat între coaste. Cu scuze față de Teodor pentru intervenție. Marius
=  părere	Liviu Nanu [13.Dec.08 00:56]
Am remarcat: "sunt oprit la capătul venei ca o liniște între două ziduri" și ultimul vers Titlul este incitant și atrage cititorul. Dar poemul nu e ratat. Cu mici intervenții, poate ieși ceva frumos. Cu scuze pentru deranj al 213-lea cititor, anton
=  .	Ecaterina Bargan [13.Dec.08 09:40]
pun pariu ca teodor dume va intelege, si ca nu are nevoie de avocati, desi cu siguranta il flateaza polemica purtata in lipsa lui, si faptul ca are prieteni-aparatori, care il si apreciaza. voi reveni neaparat cu un comentariu constructivo-explicativ, daca autorul va solicita acest lucru, asa cum am facut de nenumarate ori in pagina asta, inca de pe la inceputuri, pe cind unele persoane care au luat cum in maini frontul de aparare nu stiau de existenta autorului.
=  răspunsuri (în detaliu) pentru ecaterina bargan	Teodor Dume [13.Dec.08 11:47]
katy, mă și miram de ce nu mai apari pe la mine prin pagină și uite c-ai venit. acum să lămuresc unele aspecte legate de commurile voastre și evident de text. precizez că trecerea ta e o onoare pentru mine, fapt pentru care îți mulțumesc. de supărat nu mă pot supăra pe cineva care încearcă să îndrepte un lucru, evident dacă de mai poate îndrepta. și te rog să consideri răspunsurile doar vorbe de leac pentru ameliorarea situației. 1. spui că mă repet. da, o fac cu bună cunoaștere. experimentez pe aceeași temă pentru că vreau să spun multe legat de acest subiect viața și moartea, subiect care e călcat cu orice ocazie dar nu exploatat îndeajuns. și atunci să nu plictisesc într-un text, reîncep expediția. voi marea majoritate abordați dragostea și o tociți rău de tot până scuipă venin... 2. spui că explic prea mult. da, și aici ai dreptate. încerc să duc cititorul pe urmele gândului meu fără a lăsa, uneori portițe deschise. am încercat concentrarea mesajelor lăsând în versul de final loc de deschideri a noi sensuri privite din unghiul cititorului, dar cu stupoare am constatat , în unele cazuri ce-i drept, că nu am fost înțeles. 3. am dedus că textul te-a plictisit. NU CRED. Un text citit cu atenție și simțit nu poate plictisi. eu revin asupra unui text care îmi place. în cazul celălalt trec mai departe dar nu las semn că nu-mi place pentru că nici eu nici autorul nu putem fi pe aceeași lungime de undă în același timp și mereu. 4.am corectat. mulțumesc mult pentru observație. 5. da, și aici ai dreptate. acasă înseamnă copilărie. am vrut să accentuez, repetându-mă sub o altă formă, acest aspect. 6. eu consider sensul meu perfect. lângă un zid te oprești. 7. mă voi gândi la spusele tale 8. spui că textul nu merită atâtea reverențe. uite, katy, eu nu cerșesc treceri și opriri la mine în pagină. totul este benevol. cine dorește să citească ceva scris de mine o face.te rog să observi numărul afișărilor la poemul meu din data de 12 dec și numărul celorlalte texte și o să observi o diferență enormă. am un plus considerabil. de ce? scriu chiar atât de râu? nu, katy. eu scriu ceea ce simt.dar eu consider că dacă cineva lasă semn, eu am obligația morală să-i răspund pertinent. și atunci unde sunt reverențele? aici greșiți stimații mei. eu am învățat în cei 7 ani de acasă cât alții n-au făcut-o în 2 facultăți. îmi cer scuze față de voi toți care mi-ați lăsat semn dar și față de ceilalți care au citit și-au mers mai departe tăcuți. 9. tu nu observi nicio schimbare. se prea poate. vezi, katy, eu înainte de a da cu piatra mă uit să văd cine a dat primul ori mă uit cine vorbește... te rog să nu crezi că aici fac referire la persoana ta, ci în general o fac. 10. spui că e vineri și că treci din pagina mea ca să citești ceva care merită mai multă atenție. dacă acest text e rău de rău atunci de ce te-ai mai oprit? de ce nu ai preferat să citești ceva care merita?. eu îți mulțumesc, totuși, pentru gândurile tale și îmi cer scuze dacă ți-am răpit din timp. era bine dacă probai spusele tale printr-un text al tău folosind doar ideea textului meu. având textul perfect m-aș fi corectat. te mai rog, din nou, să nu consideri aceste răspunsuri rău intenționate. mulțumiri din partea mea, același teodor dume,
=  re: george pașa, radun gabor, liviu-ioan mureșan,marius surleac,liviu nanu	Teodor Dume [13.Dec.08 12:06]
george, ai elaborat un comm cu foarte multă diplomație, fapt pentru care îți mulțumesc. trecerea ta e un punct de sprijin pentru mine. desigur că voi ține cont de toate aspectele semnalate.mă bucur atunci când am ce învăța de la cel care îmi calcă pragul. cu katy nu polemizez pentru că și ea are dreptate în unele situații. nu e îndeajuns numai să critice (ea sau alții) ci trebuie să se și arate cum trebuie făcut... stima și considerația mea. radune, mulțumesc de semn și pentru apreciere. asta înseamnă că ți-a plăcut. mă bucur. liviu-ioan mureșan, mulțumesc pentru revenire. nu trebuie să polemizezi cu katy că nu-și are rostul. ea și-a spus doar punctul ei de vedere și atât. pe al tău sau al altora nu are cum să-l influențeze. și încă un mulțumesc pentru sprijin. nu era cazul. oamenii își spun păsul ori ceea ce n-au înțeles și atunci procedează în felul ăsta. marius, nu trebuie să-ți ceri scuze. nu ai nicio vină. mă bucură prezența ta și modul tău de gândire. mulțumesc, prietene. liviu, o trecere rară dar bine venită. mulțumesc mult pentru liniștea în care crezi. mulțumesc și pentru fragmentul ales. da, e o parte a esenței. mă bucur pentru sfat și considerația textului când afirmi că textul nu e pierdut. trecerea ta și a altora ca george pașa și mulți alții cu respect pentru cuvânt mă bucură. sperând c-am lămurit ceea ce de fapt nu era de lămurit, vă mulțumesc tuturora și rog să nu vă supărați dacă unele răspunsuri nu au fost prea cizelate. nu am vrut săp supăr. îmi sunteți la fel de dragi cu toții. stiumă și considerație, teodor dume,
=  La capătul venei	Călin Sămărghițan [13.Dec.08 12:42]
Sir Teo, permiteți-mi vă rog, să mai poposesc puțin în fotoliul din spate și să privesc pe deasupra ochelarilor spectacolul lumii. Poate în sfârșit voi învăța să fiu gentil până la capăt. Mi-ați oferit o călătorie prin timp, atât de rarisimă astăzi, și aroma unui gând de demult. Mă faceți să cred că mi-ar plăcea să mă-ntâlnesc odată cu mine însumi, și mă gândesc că va trebui să-mi spun atunci ceva frumos. Aș mai sta puțin. Și permiteți-mi, vă rog, să mai citesc o dată poezia. Vorbiți despre un loc plăcut, aparte și... ravisant, pe care, poate, altfel, n-am să-l găsesc niciodată.
=  liniște între două ziduri...	dan herciu [13.Dec.08 13:12]
am încercat și eu o formă...știu că nu e cu supărare:) "dimineața asta respiră din mine o să mă-ntorc în copilărie timpul îmi arată anotimpurile alături de tata orele oprite-n cearcănele mamei cu mine nu mă voi întâlni niciodată sunt oprit la capătul venei ca o liniște între două ziduri" mi-a plăcut poemul.mult. cu prietenie dan h.
=  re; călin sămărghițan	Teodor Dume [13.Dec.08 14:56]
domnule călin, intervenția asta vine ca un sărut pe fruntea înfierbântată a unui copil. nu știu dacă o să pot mulțumi îndeajuns. mă bucur c-am contribuit prin acest poem la popasul dumneavoastră (cu gândul, evident) în copilărie. toate aceste treceri înspre și din copilărie nu știu dacă au opriri... dar noi sigur ne vom opri odată mulțumesc mult de tot. vă aștept ca pe un oaspete drag stimă și considerație, teodor dume,
=  parere	Ecaterina Bargan [13.Dec.08 15:09]
in punctul trei nu am spus ca m-a plictisit textul în întregime. am vrut doar să atenționez că "dimineața asta respiră din mine" este o expresie pe care o intilnesc foarte frecvent in pagina ta. si apoi, punctul doi, cu explicarile ample, este o atentionare care vizează si raspunsurile tale la comentariile pe care ti le las. ma intrebi de ce a trecut atita timp in care nu am poposit in pagina ta si totodata intrebi de ce am lasat aici semn daca consider textul o nulitate d.p.d.v. literar. eu vad ceva bun, care poate fi adus la o forma accesibila ochiului meu, asa cum vedeam ceva bun si la inceputuri (aici precizez si sursa monotoniei ptr mine), dar exagerezi spunind ca daca eu as scrie un text pe aceeasi tematica si cu aceeasi tenta filosofica, textul meu ar deveni un etalon, un exemplu ptr tine, ori asa-zisa poezie perfectă. cu toții avem minusurile noastre. suntem aici ca sa evoluam. de asta imi fac timp din cind in cind sa poposesc in pagina oamenilor pe care ii cunosc de la inceputuri, si sa ma bucur alaturi de ei, asa cum ma bucur de tacticismul tau si de eleganta raspunsurilor, indiferent de sinceritate cu care ma opresc. sinceritate pe care unii o echilibrează pe balanta interpretării cu nici mai mult și nici mai putin decit duritate sau chiar "lipsa de bun simt", si doar tu stii de ce nu este asa, fiindca am mai trecut cu astfel de semne sarate, de care nu te-ai speriat niciodata, fiindca ma invitai sa iti mai citesc si alte texte si ma primeai intotdeauna cu bucurie. o sa las aici o varianta care mie imi place, o varianta prelucrata din perspectiva mea. cu toate ca tu, teodor dume, ai dat dovada de nenumarate ori de lipsa de respect fata de lectorul din mine, promitind ceea ce nu aplicai pe text. ti-am mai spus o data "ori zi direct ca nu modifici, ori modifica daca spui ca o faci". din, cred, treizeșinuștiucîte commuri ti-am lasat, poate chiar si mai multe, si unde de fiecare data imi dadeai dreptate, ai schimbat cite ceva doar in vreo doua trei texte. asadar nu am realizat niciodata importanta lucrului meu pe textele tale. lampa lui teo vreau o lampă asemănătoare cu cea a lui Aladin o lampă care să mă întoarcă în copilărie să-mi arate anotimpurile prin care am trecut împreună cu tata să-mi arate orele oprite în cearcănele mamei sunt oprit la capătul zidului cum liniștea uneori poposește în vene p.s. te rog sa nu ma pluralizezi. ori "commurile dumneavoastră" ori "commurile tale", atîta timp cît îmi raspunzi doar mie în acel spatiu.
=  re: dan herciu,	Teodor Dume [13.Dec.08 15:17]
dane, pășești rar pe la mine și atunci îmi aduci bucurie. când alții încearcă să demoleze un lucru făcut, tu vii să construiești și o faci bine în spiritul artei și frumosului. ești un om pentru oameni. iată definiția poetului adevărat. sprijinul tău ,și a altora poposiți la mine în pagină, e bine venit. știu că cei ca tine o fac din crez. de fiecare dată ai venit la mine cu câte o sugestie ori variantă de text. toate au contribuit la împlinirea poemelor mele. varianta de față, simplificată și bine rânduită, o consider bună. când mă voi gândi să-mi așez gândurile între coperțile unor cărți, variantele tale vor prima. mulțumesc mult pentru tot, stimă și considerație, teodor dume,
=  re la revenirea ecaterinei bargan...	Teodor Dume [13.Dec.08 15:38]
katy, revenirea ta pe text mă bucură. știu că nu la toate textele am umblat, dar asta nu înseamnă că nu am ținut cont de părerea ta sau a altora (în cazul celor constructive) și îmi place atunci când vii cu argumente și variante, ca și în cazul de față. varianta ta e mult mai limpede, la fel și a lui dan herciu. dintre trei nu știu pe care să o aleg. sunt tulbure și nu pot asimila nimic. chiar dacă aici pe agonia va rămâne varianta originală, între coperți va apare varianta ta sau a lui dan herciu ori voi face o punte între prezentările voastre. nu știu încă... amândouă sunt limpezi, doar modul de prezentare diferă. bine, katy, mă bucur că din explozia asta de păreri a ieșit ceva bun. și repet. chiar dacă nu voi schimba acum, nu înseamnă că nu apreciez munca ta și a lui dan herciu, și evident a tuturora acelora care o fac cu bun simț. cu mulțumiri, același, teodor dume,
=  Teo,	Doru Emanuel Iconar [13.Dec.08 20:41]
Ajung cu întârziere dar tot las câteva cuvinte.Ce mai pot spune? Un poem pe care am să-l iau cu mine, cu voia ta, să-l recitesc peste ani, „să-mi arate toate anotimpurile prin care am trecut împreună cu tata și orele oprite în cearcănele mamei” Știu că așa mă voi întâlni cu mine însumi, cu tine, cu toți prietenii de-acum. Și nu-mi va fi frig, și nu va fi trist, veți fi cu mine. Doruleț
=  re; doru emanuel iconar...	Teodor Dume [13.Dec.08 22:09]
doruleț ,prietene, mă bucur să te am aproape de mine. și uite te am prin cuvântul lăsat ca o șoaptă în pagina mea. așa este, ne vom întâlni... cu mulțumiri și mult drag teo