Comentariile membrilor:

 =  zeul calare
Liviu-Ioan Muresan
[13.Dec.08 18:57]
E chiar nichitica. Ma bucur ca l-ai omagiat in acest fel. Link-ul propus e cea mai buna evocare.
Tacere, LIM.

 =  E fapta
Ioana Geier
[13.Dec.08 19:28]
E fapta ta cea mai buna pe ziua de azi,stiai?Odata cu sufletul lui Nichita ni te-ai daruit si tu!

Ioana

 =  de altoi...
Teodor Dume
[13.Dec.08 19:42]
un gest care onorează

"știam
ne rugam
sorbeam
sosise
poetul "

aprecieri autorului

stimă și considerație,
teodor dume,

 =  V-am dăruit doar o durere...
Victor Potra
[13.Dec.08 19:45]
... Ioana, Liviu, durerea umilinței când citesc Nichita și văd ce face cu mine... Cu mine! Nu cu alții, nici nu am curaj să privesc în vârtejurile lui dintru ceilalți... Doamne, cât suntem de mici...

Dar el a fost prieten cu sufletul aruncat în sus, nu s-a uitat la aripi, orice zbor e un omagiu către el, către sinea fiecăruia... Vorba Danei Banu, să fim trimbulinzi, ș-apoi om mai vedea... :)
V.

 =  Th. Dume, el era puternic...
Victor Potra
[13.Dec.08 20:33]
Atât de puternic încât revolta lui putea să fie caldă, să nu desființeze ci să împrăștie nașteri, mult în timp după dispariția sa... Și tu ai o poezie caldă, și uneori te-am regăsit în gândul lui Nichita, și adeseori altfel, ceea ce cred eu că l-ar fi bucurat...
Cu drag, V.

 =  Îngerul Nini
Roman Anamaria
[13.Dec.08 20:59]
mulțumesc și eu pentru această poezie și pentru Îngerul Nini care nu a mai avut timp să stea printre noi pentru că "timp nu are decât timpul"...
nu știam de aceste patru clipuri. mulțumesc din nou.
anamaria

 =  Anamaria, fie-ne plecarea înspre el...
Victor Potra
[13.Dec.08 21:34]
L-am cunoscut pe vremea când colabora cu tata, eram copil... Tata l-a rugat să-mi citească o poezie... Și acolo, în biroul din Casa Scânteii, am aflat ce însemnă pentru prima oară, să scandezi, asemeni îngerilor, suflet de om... Apoi am citit, am rămas cu discul, și cu lipsa lui...

Dar era un înger, nu serafic, ci răzbunător, asupra tăcerii noastre... Să-l vorbim, poate ne-ar fi zis...

Cu mulțumiri pentru împărtășirea trăirii, V.

 =  Poezia nu moare, mor doar poeții (așa a spus Nichita Stănescu)
George Floarea
[14.Dec.08 00:10]
Nu cred că Nichita dorea ca noi să fim umili în fața lui cât cred că și-ar fi dorit să fim sinceri și buni. Recunosc cu această ocazie că citesc mai tot ce tu postezi aici și cred că tu ești genul de om sincer în primul rând cu sinele său. Poemul scris în stilul potrastănescian e reușit, iar trimiterea ta spre minunatul interviu cu Nichita o bucurie imensă pe care mi-ai făcut-o. Cu simpatie, George Floarea.

 =  memento Nichita, George Floarea...
Victor Potra
[14.Dec.08 12:01]
George, umilința este aici doar un exercițiu al autorului, față cu propriile cuvinte. E un colac de salvare, când ne pândește trufia de a vorbi cu trâmbițe. El poate fi replicat, ca un fel de "memento Nichita" în loc de "memento mori", dar nu era un îndemn la umilință în fața lui Nichita, ci în fața a ceea ce el ne-a arătat că există în fiecare dintre noi. Mai-binele nostru interior merită un pic de sfială, dacă e să iasă la iveală, nu? :)
Mulțumesc pentru aprecieri, inclusiv pentru cele personale, iar pentru interviu e de mulțumit eventual doar păcatelor mele, care din când în când se cer spălate :))
Cu drag, V.

 =  curiozitate
Anghel Pop
[14.Dec.08 16:17]
"L-am cunoscut pe vremea când colabora cu tata, eram copil... Și acolo, în biroul din Casa Scânteii..."

De curiozitate, ce birou era acela? De la ziarul "Scânteia", ori "Scânteia Tineretului", sau altceva?

 =  structura minciunii
alexandru moga
[14.Dec.08 17:02]
"de ziua partidului"
(8 mai)

"îmbrățișezi pe cel care ți-e drag;
pe cel greșit îl mustri cu tristețe:
întocmai ca pe-o mamă te-a văzut
din vremea acelor visuri îndrăznețe.

îmi ești ca o familie, și simt
cum mă încingi cu flacăra nădejdii!
m-arunci în luptă și căldura ta
mă apără la greu și la primejdii.

înspre izbânzi călăuzești mereu
armata muncii ca o stea polară.
răscolitor, prin ani, cuvântul tău
e viu ecou, ce nu-i dat să piară.

cu tine sunt acasă-ntr-adevăr,
în marmoră mi-e-nscrisă biruința,
ești țara mea, și partia mea ești -
că doar spre tine îmi îndret ființa.

vin purtătorii steagurilor mari.
primește azi salutul aurorii.
spre slava ta bat inimile noastre
de luptă gata și de noi victorii! "


 =  curiozitatea a omorât pisica. pe șoricei încă se fac studii...
Victor Potra
[14.Dec.08 21:20]
Dragă Anghel, era Redacția Publicațiilor pentru Străinătate, care printre altele promova autori și artiști plastici în străinătate. Deci "sau altceva"... Casa Scânteii e o măgăoaie mare, a fost sediul pentru multe instituții și publicații... Cu ce te mai servesc?
Cu dorința de a fi o gazdă bună, Victor...

 =  .
alexandru moga
[14.Dec.08 21:25]
scriitori si sculptori care colaborau cu securitatea
deci nicio noutate about nikita

redactia publicatiilor pentru strainatate era o unitate militara ce tinea de DIE ( directia de informatii externe) iar personalul angajat acolo sa nu mai vorbim cu ce se ocupa si ce fel de grade avea si ce fel de literatura promova

mai bine lucra la scanteia tineretului sau la lupta de clasa avea mai multe sanse sa nu fie securist

 =  despre pete și existență...
Victor Potra
[14.Dec.08 21:44]
Moga, câți ani aveai în 1981? E relevant pentru a ști la ce tip de amintiri te raportezi, și cum abordez discuția cu tine...
Pe de altă parte, dacă am fi fost cu toții dizidenți nu s-ar mai fi făcut cultură deloc, sau ar fi fost de foarte slabă calitate. Lipseau scriitorii? Poeții? Nu-i nimic, promovăm strungari, oameni ai munci, cu gândire sănătoasă. După câteva cursuri de versificație și prozodie (dacă merita efortul), apărea o nou generație de poeți-ciocănari de versuri. A fost un fenomen larg răspândit în anii '50. Cei ca Nichita au apărut ca o floare într-un peisaj plin de zgură, într-un cimitir de fiare vechi. Au scos capul cu greu. Și întotdeauna exista un preț de plătit. Pe care unii au știut să-l minimizeze. Și să creeze, înainte de orice.
Până și la judecata de apoi, există o balanță, a celor bune și a celor rele. Și într-o lume plină de noroi, nepătați rămân doar cei ce sunt ca aerul, evanescenți. Existența, inclusiv literară, avea pe vremea aceea un preț. Ce reproșezi tu de fapt? De aceea te-am întrebat câți ani aveai atunci... Ca să aflu dacă ai avut posibilitatea să înțelegi pe viu că alternativa era puritatea nimicului...
Aceasta nu scade valoarea morală a dizidenței... Dar nici aplicarea unei atitudini excesiv puritane culturii române de atunci, nu ne duce spre ceva dezirabil... Nici măcar o mântuire... Poate doar glorioasa sinucidere a veșnicei noastre negări...
Eu unul nu vreau să o mai luăm de la capăt, "curați". Nu vreau să spun că 1989 este "punctul zero". Vreau să construiesc peste ce au pus în pagină cu greu, mestecând și vorbe pe care nu le credeau, cei care au avut curajul să creadă că se poate creea și aici, că și poporul acesta are nevoie de purtători ai sufletului său prin vitregia comunistă...
Datorită unor oameni ca Nichita, România nu este astăzi din punct de vedere cultural o Albanie... cu tot respectul pentru albanezi...
Deci culeg cu pioșenie oasele literare a unui om care a fost pentru mine un erou, în fața propriilor daimoni și a demonilor sistemului. Nu am idoli, nu am mentori, nu am modele - cred că s-a văzut clar acest lucru - dar am repere. Pentru care sunt dispus să lupt.
Tu pentru ce lupți?
V.

 =  .
alexandru moga
[14.Dec.08 21:52]
normal ca nu vrei s-o iei de la capat
cum sa vrea un securist ateu s-o ia de la capat? cum sa nu aiba un securist intelegere pentru cei de teapa lui? cei ce detineau puterea cei ce promovau strict numai colaboratorii securitatii

lumea aia era lumea lor
lumea securistilor
lumea compromisului murdar

victor pentru mine este clar de ce promovezi astfel de autori de ce te umilesti de ce faci exercitii de umilinta in fata unui colaborator dovedit al securitatii
simplu
faci parte din cercul lor esti de-al lor

si nu e nimic grav in asta tot guvernul face parte din cercul lor presedentia face parte din aceasta fratie parlamentul 80% din ei sunt fostul FSN din anii '90 asa ca ce ma mir de tine?

e lumea voastra amice
fii fericit

 =  atac concentric cu mitraliera la vedere
Victor Potra
[14.Dec.08 23:21]
Ok, văd că s-a dat liber la caft din nou.
Înainte de orice, trebuie să vă mulțumesc și ție, Moga, și lui Anghel, pentru respectarea armistițiului până la jumătatea lui decembrie. Deci nu mă mai eschivez, dar nu pot să nu remarc, cu amuzament, că sunteți ca Armata Roșie, pe mai multe fronturi. Nu-i nimic, eu nu am un Hitler, să facă tâmpenii, la conducere. :))

Deci tu spui așa:
toți autorii care au fost promovați pe vremea lui Ceaușescu, și cei care s-au străduit să promoveze cultura română, inclusiv peste hotare, sunt fie niște securiști, fie colaboratori ai securității. Ai și trei indicații exacte: tata, eu și Nichita Stănescu. Sunt onorat de alăturare, dar e prea mult :)
Mai precis, la tine există un semn de egalitate între torționari, politruci, securiști, oameni de cultură, creatori, artiști - de pe vremea lui Ceaușescu. Semnul sigur al vinovăției este succesul. Recunoașterea, fie și parțială, a valorii.
Cam asta e schema pe care o înțeleg eu din remarcile tale.

Despre ce era Redacția Publicații pentru Străinătate, și cum se "treceau" acolo texte sau opere plastice "neortodoxe", cu "spirit revoluționar discutabil", cum era o luptă de supraviețuire culturală în condiții de gherilă - nu ai cum să știi mai multe ca mine. Fie minți cu bună știință, fie ai ales să torni în căpățână, în locul gol care există din belșug, povești de tabloide isterice abordând curajos, cu chiloții în vine, problema tirajului. Oricum, afirmația ta e mizerabilă, față de niște oameni buni, pe care i-am cunoscut, și știu sigur că stăteau la coadă la carne și lapte, ca și noi, ca și tata... Dacă ai habar ceva despre perioada comunistă, asta e o indicație clară a statutului persoanelor în cauză...

A mă pune pe mine în aceeași oală cu FSN-ul, a mă face securist ateu, e o înjurătură simplă, drăguță, și care îți vine bine. Bravo!

Dar a spune despre Nichita Stănescu că e un securist și că opera lui e de aruncat la coș, mă face să mă întreb, dragă Moga, dacă nu cumva cei ca tine vor moșteni de la FSN această lume. Pentru că sunteți la fel. Nimic nu enervează mai mult puritanii ca tine decât diversitatea. Era și cazul securiștilor.
Și tu, și grupul de interese care poate că este în spatele puterii actuale - vreți același lucru: o societate cheală de gândire, de repere, de istorie.

Și de fapt asta spuneau și comuniștii, în '50: facem noi totul de la început, mai bine. Doar că înainte trebuie să demolăm tot...

Ca și atunci, și azi mai există oameni care nu se sperie la primul zvon de sfadă, și pe care o acuzație din categoria vânătoarei de vrăjitoare nu îi reduce la tăcere.
Ce-ar fi să scrii un eseu în care să arăți că Nichita Stănescu este un "colaborator dovedit al securitatii"?... Să știm și noi de unde provine miasma transmisă prin tastele tale...

Cât despre mine sunt liniștit. Toată viața am fost prost de transparent, așa că orice demostrație e simplă. Nu mă ostenesc să te rog să probezi ce ai spus despre mine, iar procesele de calomnie sunt pentru oameni furioși, tu doar mă amuzi. Bagă mare în continuare, o să te iau la joacă, cum meriți.
Dar nu ar fi rău să nu mai clănțăni în direcția lui Nichita, e foarte de jos în sus ce faci tu, și te recomandă ca cetățean perpetuu al subsolului cultural...
Uite Anghel, că am reușit să nu-l "fac" șobolan în comul ăsta... :))

Îți recomand înainte de culcare un prezervativ, poate reușești să nu te înmulțești :))
V:

 =  Dacă...
Călin Sămărghițan
[14.Dec.08 23:36]
"Dacă timpul ar avea frunze, o, câtă toamnă!" (N.S.)

Poezia ta e admirabilă. În stil. Apreciez "exercițiul de umilință". Zici "nici nu am curaj să privesc în vârtejurile lui dintru ceilalți...". Poate o viitoare colecție de aforisme.

"Atâta spun, atâta zic: salut, murim!" (N.S.)

 =  "salut, murim!" dar nu când vor câinii :)
Victor Potra
[15.Dec.08 14:45]
Călin, mulțumesc pentru semnul elegant, care constituie o susținere deschisă a unei idei, nu a mea.
Această poezie a ieșit frumoasă, fără falsă modestie o spun. Putea fi despre orice poet. Dar e un fapt că apelează la un stil "brevetat" în limba română de Nichita Stănescu, și e un alt fapt, de suflet, că înălțimea emoțională care m-a motivat aparține unei rememorări personale a poetului care a alimentat mai multe generații cu argumentele evadării din cotidian.
Mulțumesc încă o dată, V.

 =  părere
Liviu Nanu
[15.Dec.08 15:05]
După mine, Nichita putea să fie și torționar, dacă poezia lui mă emoționează, nu mă uit în CV. Ce, Celine nu a fost (considerat) colaboraționist? Și totuși francezii îl consideră cel mai mare prozator francez al secolului XX.
Nu știu dacă e bine să judecăm (chiar e o prostie) artiștii după morala sau viciile lor. De aici putem dezvolta, dar nu cred că este cazul.
Victor, exercițiul tău de umilință e binevenit, și l-am citit cu plăcere.

 =  între moralitate și estetică
Victor Potra
[15.Dec.08 17:03]
Liviu Nanu, mulțumesc pentru punctarea pertinentă (cu exemplu) asupra diferențierii dintre moralitate și estetică. M-ai scutit de o grămadă de fraze prin câteva rânduri (precum se vede, nu reușesc decât discursuri diluate :)))
Discuția asupra moralității lui Nichita Stănescu este deschisă, dar tu ai arătat că premisele sunt incorecte, sau poate mai bine zis - irelevante.
Aprecierea ta e bine venită, o pun la motive de a continua. Nu fac parte dintre cei care se pot lipsi de căldură, deci mulțumesc și pentru aceasta.
Victor

 =  Victor Potra
Cristina Voicu
[17.Dec.08 23:15]
Nu sînt în măsura de a face un demers critic versurilor dvs. și nici nu vreau lucrul ăsta. Un semn aici de admirație pentru "nichitica", pentru modul elegant și argumentat de a răspunde indiferent de tonul interlocutorului și foarte multă căldură, întrucît spuneți că vă este indispensabilă.

 =  Cristina Voicu
Victor Potra
[18.Dec.08 12:15]
Mulțumesc pentru semn și căldură sufletească, te rog doar ca atunci când mai treci prin pagina mea să lași la o parte pronumele de politețe și exprimarea la persoana a doua :))
Mulțumesc încă o dată.
V.

 =  .
Mihai Robea
[19.Dec.08 07:19]
șicanat, hăituit(mai ales în ultima perioadă), cine știe în ce situații s-a trezit, îi coborâse și în voce. A fost un răsfățat Nichita! A murit bogat și într-un palat de azur!
Subscriu îndemnului la moderație și înțelepciune al domnului Victor Potra.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !