| = numai T-uri | Ioan-Mircea Popovici [18.Jan.09 11:26] |
| “rămână numai T-uri pe care fiii vorbei să poarte ca pe cruci TTT jurnalele înzăpezit de cuvinte Poetul ca și soldatul” urmele tale roșii pe albul zăpezii | |
| = . | Laurențiu Ion [18.Jan.09 11:51] |
| inimi* nu cred că am eu vreun drept să vorbesc despre patriotism, despre cum ne amintim de un român valoros numai atunci când moare. unii trăiesc și mor degeaba. Grigore Vieru a trăit pentru ceva. "Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea!" | |
| = . | Eugenia Reiter [18.Jan.09 12:05] |
| cuvintele sunt de prisos se intorcea de la Cahul, luase urma lui Eminescu, cum bine zici... regret "Dar tu mori si eu tot mor, Ce-avem noi din pacea lor?!" | |
| = . | Vasile Munteanu [18.Jan.09 13:03] |
| Ioan: poeții nu sunt soldați (opusul gloriei este dezertarea, nu anonimatul); oamenii sunt soldați; poeții sunt oameni (și abia în acest paradox cred că Nichita are dreptate: pe mulți însăși dezertarea i-a scos din anonimat). Laurențiu: nici eu nu sunt adeptul "textelor de conjunctură" (mă rog, nu al acelora scrise fără de "chip și nume"); este și motivul pentru care am recurs la clasic și am optat pentru lipsa de emfază; dacă vrei, am vrut să spun cumva că această zi chiar înseamnă în Calendarul Unic al Celor Două Limbi Române; nu mă pot lăuda că domnia sa, Grigore Vieru, făcea parte din panteonul meu poetic, dar cu siguranță mi-aș fi dorit să fiu un om ca dânsul. Nia: nimic în plus, ai dreptate - numai sălbăticiunile nobile aud chemarea sângelui din urma străbunilor. | |
| = Vasile | Liviu-Ioan Muresan [18.Jan.09 17:44] |
| Din jocul de cuvinte remarc BERNA. Ceea ce ramine. Sa nu mori iarna, e un indemn pentru vesnica iarna romaneasca. Privilegiul e de a exista, de a simti. Si ma bucura simtirea aceasta. E rezonanta unui neam ce merita sa se afirme. Cu prietenie, LIM. | |
| = . | Vasile Munteanu [18.Jan.09 23:20] |
| e iarnă, Liviu, cum bine remarci; să zic așa: de multe ierni e iarnă... din jocul de cuvinte ar mai rămâne hi...re, care în limba copilăriei mele înseamnă fire, natura lucrurilor și a ființelor, a fi-ul nostru românesc, pentru că ai amintit de el. și nu pot spune eu cât merită acest neam să se afirme, dar tare priceput este în a se nega. mulțumesc pentru lectură și semnul despre. | |