| = De acord | Călin Sămărghițan [26.Jan.09 06:56] |
| Bun punct de vedere. Subscriu. | |
| = a short comment | Laurențiu Orășanu [26.Jan.09 07:04] |
| What you wrote, aici, pe screen, It's so right, aprob deplin, It took me doar a short moment, Să-ți trimit, with love, un comment. A se folosi dicționarul de romgleză, în caz de avarie. Problema semnalată e rezolvabilă la nivelul creației literare (se poate păcătui, când mesajul e întărit de folosirea unor cuvinte din alte limbi, dozajul fiind la fabricant), și greu de controlat la nivelul general, unde, oricâte filtre ai pune, cuvintele din alte limbi ajung până la urmă să intre în limba română. Uneori cu efecte comice, alteori cu efecte supărătoare, așa cum spui în text. | |
| = a la Pruteanu (Dumnezeu sa-l odihneasca) citire... | Anca Roshu [26.Jan.09 16:08] |
| Stimata doamna Malec, Banuind subsemnata ca textul dvs. se adreseaza tuturor, si cum ma simtii brusc si dintr-odata cu musculita pe caciula, avand in vedere ca folosesc, frecvent, un fel de esperanto propriu, atunci cand vorbesc sau scriu, vrea sa va raspund intrebarilor (sper ca n-or fost retorice, si chiar asteptati niste raspunsuri) : 1. fiind dvs. filolog de profesie, stiti foarte bine ca orice limba, deci si romana, este un organism viu, in permanenta miscare si interactiune cu altele. Date fiind aceste premise, corroborate cu globalizarea care ne cuprinde, vrand nevrand pe toti, ma indoiesc ca ar trebui sa se mai mire cineva ca scriu print in loc de imprima, sau xerox in loc de copiator; pana la urma, nici nu e asa de rau daca mai imprumutam cate ceva de pe la altii, cu atat mai mult cu cat, orice organism, daca nu evolueaza, dupa o perioada de stagnare, va muri. Deci, si o limba, inclusiv romana; 2. tot fiind dvs. filolog de profesie, ma gandesc, si vreau sa sper, apropo de corecta insusire a limbii romane, ca acele ‘repercursiuni’ din textul dvs. reprezinta doar o greseala de tastare, si nu o lacuna. Desi, personal, avand un mic pitic cu gramatica, inca mai duc munci de lamurire cu prietenii mei, cu altii m-am cam abtinut s-o mai fac, fiind rau inteleasa, mai de fiecare data, privind variante corecte de cuvinte, care le vad, le aud si le citesc aproape zilnic incorecte (ca daca spunem brizbiz, nu putem spune brizbriz, de ex, si multe si marunte altele); 3. in cazul in care te afli inconjurat de oameni, acasa, la job (vedeti, a fost involuntara chestia, pe bune, cu job in loc de serviciu), si esti nevoit, dintr-un motiv sau altul, sau scrii, sa vorbesti si sa gandesti in engleza, franceza, italiana sau japoneza, ori alta limba, multa vreme, acest lucru se va imprima, nu printa , asupra stilului personal si va fi foarte greu, daca nu imposibil, sa te dezbari de acest narav. Pe de alta parte, imi pun intrebarea daca e chiar musai sa ne dezbaram de el; 4. daca ne gandim la furculision, apai, doamna draga, nu pot sa trec peste faptul ca mai toti autorii secolului trecut isi facura studiile pe la viena ori paris, sau macar petrecura mult timp acolo, fapt care a influentat gandirea si scrierilor acestora, chiar daca nu in felul in care ne influenteaza pe noi; 5. citisem, mai demult, un apel al unei doamne foarte cunoscute (vorbitoare, printre altele, si de engleza si de fraceza) impotriva globalizarii englezei, sau, mai bine zis, a utilizarii acesteia ca limbaj cvasi-mondial. Doamna respectiva adera, insa, si sustinea intens revigoarea limbii franceze, vasazica nu print ci furculision sa fie viitorul; 6. nu cred, nu vad, sincer, nicio problema in faptul ca diversi autori de pe acest site sau din alta parte utilizeaza cuvinte in engleza sau franceza sau spaniola, in loc de romana. Cata vreme se scrie, si inca se scrie bine si mult in romana, pe cine deranjeaza faptul ca eu am scris, par example, o chestie care se chema ‘carpe diem pe fast forward’ cata vreme am simtit-o exact asa. Am incercat s-o traduc in romana, dar nu mai suna nicicum, si nu mai simteam ca ma reprezinta, deloc; 7. sper can u v-am obosit cu lungimea comentariului, insa problema ridicata de catre dvs. chiar ma preocupa si nu gasesc ca rezolvarea acesteia este cea propusa de catre dvs., dna. Malec, adica renuntarea la utilizarea cuvintelor din alta limba. Mai degraba cred ca interventii, de genul celei apartinand dlui Pruteanu nu pot decat sa dauneze si sa arunce ridicolul asupra unei chestiuni foarte serioase, de altfel. Daca vom scrie in continuare print in loc de imprima, nu cred ca-i bai, atata vreme cat nu vom uita sa imprimam in memoria noastra si a copiilor nostri sensul cuvantului imprima. Altfel zis, multe chestii din romengleza, sau engleza de Romania, nu doar de Dambovita, cum ati zis, foarte haios, is binevenite, din punctul meu de vedere. | |
| = răspunsuri | Elena Malec [26.Jan.09 20:46] |
| Călin, în privința limbii române așa cum se vorbește și scrie ea azi, pot spune doar: Doamne ajută! Laurențiu, ești mare.Catrenul tău spontan și la obiect e de invidiat Anca, mulțumesc de atenționare cu repercusiuni. Din comentariul tău rețin: limba e un organism viu, dacă nu împrumutăm murim, cum vorbim la 'job' așa și în poezie și de ce am cinsti mai mult poezia lepădând nu împrumuturile (care, de citești atent textul meu nu fac obiectul discuției, ci fraze întregi în limbă străină, fenomen general și epidemic) ci împestrițarea limbii literare cu subcultură, folclor urban, limbaj underground(aici e vorba de un gen care se citează în original). Problema așa cum o văd eu este următoarea: 1. cine scrie 2.limbă vorbită/limbă cultă(scrisă) 3.cultură/anticultură La primul aspect, e bine să definim cine face literatură. Oricine are un computer la îndemână și își exprimă o stare, părere, reacție sub formă de demers artistic fără însă a avea o pregătire intelectuală de specialitate?!Democrație, da. E posibil, dar în acest caz, literatura, cultura așa cum o știm prin definiție dispare domeniu, masificarea o transformă într-un bun consumabil și nu obiect de cercetare și studiu, contemplare, frumos estetic,creație a unor profesioniști 2. Al doilea aspect derivă din primul. Cel care își scrie blogul sub formă de poezie, proză rupând din viață limba vorbită și substituind-o celei literare cum poate contribui întreb la îmbogățirea, rafinarea, perpetuarea unui limbi culte ca model asupra căreia noi generații se apleacă spre a învăța și continua opera de dezvoltare a unei culturi? 3. sau poate însuși numele de limbă cultă și cultură sunt pentru generațiile de azi concepte defuncte, globalizarea culturii presupune dispariția culturilor, limbilor naționale; e vorba de o criză a culturii și civilizației care duce la reacții de anticultură, ostilitate față de a sprijini și dezvolta un domeniu în care specialiștii, o breaslă, intelectualul are doar cuvântul și abilitatea să creeze. Iată pe scurt întrebările care le pun eu tinerei generații. Cu referire la mine, deși trăiesc de 17 ani in SUA, unde în casă vorbesc engleza sau spaniola cu soțul meu care e de origine spaniol, deși am studiat limbile franceză, spaniolă, engleză de la 10,12 și respectiv 15 ani, nu simt nevoia să vorbesc românește,cu atît mai puțin să scriu în română, job pentru serviciu sau boss pentru șef. Cred ca orice limbă așa cum a ajuns ea în secolul 21 are toate șansele să fie îndestulătoare ca vocabular oral și scris și trebuie respectată și conservată ca atare. Mai consider că din partea mea ar fi o aroganță să scriu o poezie sau text de proză îmbibate cu, inutil folosite, cuvinte în alte limbi. Eso siendo todo lo que queria decirte te dejo en paz, hija mia. (În fraza de mai sus am încercat să mă exprim ca acei români care sunt acum la lucru prin Spania. ) Nu, așa nu se face cultură de calitate, artă care rîmâne în patrimoniu național și universal. | |
| = erata și adăugire | Elena Malec [26.Jan.09 21:51] |
| rămâne era corect. Referitor la democrația scrisului și explozia literară de tip blog, consider că nu oricine poate și chiar face cultură, artă, așa cum nu oricine poate și face un avion, o sculptură, o descoperire medicală.Literatura e o profesie, ea cere mult studiu și responsabilitate, conștiință artistică, talent dar și o muncă imensă cum e vorba de a trata un patrimoniu național și universal milenar cu care se operează creația, îmbogățirea, sinteza, etc. Orice improvizație, amatorism, ușurătate vor rămâne la nivel periferic în memoria culturală a neamului prin simplu fapt că cei care le folosesc și perpetuează sunt falsii profeți ai artei. | |
| = mi-aduceti aminte, doamna Malec, de un film... | Anca Roshu [27.Jan.09 11:42] |
| cu niste copii de la o scoala de negri saraci, fara nicio legatura cu ideea de literatura, care-or inceput sa citeasca intensiv, fiindca aveau un prof sau profa care a stiut sa-i invete. si, pornind de la muzica si versurile lui bob dylan, au ajuns copiii aia semi-analfabeti sa citeasca shakespeare. ce vreau sa spun este ca ar trebui sa facem cultura de orice fel, inainte s-ajungem la cultura veritabila. si, daca mai vreti un exemplu, si pentru ca e si printre cartile mele favorite, martin eden s-a apucat sa citeasca porcarii cand o iesit prima data din conditia de marinar si a intrat in ceea ce credea el ca e lumea buna (erau doar niste mici burghezi, dar asta-i alta poveste). ca de-aci o ajuns, incepand sa scrie, evident foarte jenant initial, la niste capodopere literare cred ca demonstreaza ideea ca, pentru a ajunge pe mont blanc, tre' s-o luam de la poale. sau, uneori, de sub nivelul marii. important este sa vrem sa urcam. cam asa vad eu problema. cred ca decat sa nu scrii deloc, mai bine e ca incerci sa scrii. poate ca vei ramane mereu la faza de inceput, fara nicio valoare artistica. dar poate vei creste. chiar si cu romengleza. si-atunci n-ar fi pacat sa nu incepem de undeva? apropo de imprumuturi, suntem din nou in dezacord, fiindca eu nu vad motivul pentru care dezvoltarea limbii romane, in sensul imbogatirii ei cu neologisme sau cuvinte imprumutate din alte limbi, s-ar opri in secolul trecut. nu inteleg de ce spuneti dvs. ca in sec. XXI nu mai trebuie limbile, ca organisme in perpetua miscare, sa evolueze. si cred ca valoarea literara a unei scrieri sau a unei opere de arta, indiferent de ce domeniu este, pana la urma, o chestie de conjunctura. exemple sunt nenumarate, si artisti ce n-or vandut (mai) nimic in timpul vietii sau au murit in mizerie, pentru ca apoi mostenitorii lor sa ajunga multimilionari in valute, vanzand creatiile lor, sunt infiorator de multi. asa ca poate ca blogul e forma de viitor a literaturii. poate romengleza va fi limba viitoarei natiuni unificate global. pana atunci, in cazul in care utopiile de mai sus ar putea sa inceteze a fi utopii, cred ca e bine sa se scrie orice, numai sa se scrie. selectia, in cazul in care e reala, e naturala. legea junglei se aplica peste tot. | |
| = cum se explică "sweet loneliness" | Elena Malec [28.Jan.09 04:55] |
| "apropo de imprumuturi, suntem din nou in dezacord, fiindca eu nu vad motivul pentru care dezvoltarea limbii romane, in sensul imbogatirii ei cu neologisme sau cuvinte imprumutate din alte limbi, s-ar opri in secolul trecut. nu inteleg de ce spuneti dvs. ca in sec. XXI nu mai trebuie limbile, ca organisme in perpetua miscare, sa evolueze." Anca Roshu http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1820063/Sweet_loneliness ca împrumut,neologism, calc lingvistic, ajută la revigorarea limbii române și cum? Nu justifică cu niciun argument plasarea lui în titlu, pe motiv că limba română nu e capabilă să redea ideea. E foarte exact și românește să spui dulce singurătate. Dacă cineva afirmă că limba română moare dacă nu scriem "Sweet loneliness" pentru a reda ideea de dulce singuritatea, atunci dați-mi voie să conchid ca aceia sunt groparii limbii române, care, cu bună știre sau nu, elimină creșterea poetică a limbii prin folosirea unei limbi străine acolo unde e limba maternă e capabilă să redea un concept, o idee, o stare, un cuvânt. O limbă moare draga mea Anca, atunci când ultimul vorbitor se stinge.E cazul dalmatei, limbă latină decedată în anii'60 odată cu moartea ultimului vorbitor. Nefolosirea limbii materne în poezie, e declarat moartea culturală a acestei limbi.Indiferent de ce vorbește românul de la București la "job" sau pe mobil, integritatea limbii române nu trebuie sacrificată de dragul modei. Sunt români pretutindeni în lume care nu au opțiunea vorbirii acestei limbi în casă sau la servici. Refugiul lor în limba strămoșilor e în artă, literatură, cultură. Sunt și alți oameni, mai simpli, mai fără spoială urbană de franțuzisme și englezisme care vor să deschidă o carte de poezie și sunt respinși de la titlul de aroganța unei fraze în limbă străină, frază care nu e nici neologism, nici împrumut lingvistic, nici îmbogățire a vocabularului, nici termen tehnic, electronic, medical, filosofic. E o simplă și banală, "dulce singuritătate" românească. | |
| = G.Pruteanu, să ne ierți... | Rodean Stefan-Cornel [28.Jan.09 06:30] |
| Doamnă Elena Malec, De acord "sută la sută" cu textul dumneavoastră. Pe lângă faptul că se referă la o problemă de strictă actualitate și de mare interes este și scris foarte bine, în opinia mea. Și pe mine mă frământă aceste probleme, am întocmit chiar un fel de dicționar, umoristic, bineînțeles, căruia i-am spus odată "romglez-român", apoi l-am denumit "de cuvinte împrumutate - inutile din păcate" (Am postat selecțiuni din el pe "Agonia", sub titltul "G.Pruteanu să ne ierți", vreo 3 episoade), am scris și o satiră (foarte lungă, de vreo 50-60 de strofe) pe această temă, din care am postat selecțiuni (în vreo 6-7 episoade) sub titlul "Limba noastră-i o comoară?", o altă satiră, pe aceeași temă (postată parcă, sub titlul "Recitind azi, Limba noastră", am compus pe acestă temă foarte multe epigrame, în 2007 s-a organizat la Cluj chiar un festival umoristic pe tema "Parlez-you romgleza?", la care am participat și eu, s-a făcut și o carte cu textele din acest festival s.a.m.d., dar vă spun sincer, parcă am obosit să mai lupt pentru această cauză... Cu deosebită admirație, Cornel Rodean | |
| = Cornel | Elena Malec [28.Jan.09 07:30] |
| fenomenul e mondial și chiar limba franceză, altăpdată fala intelectualilor cosmopoliți e afectată de acest diluviu de americanisme uzat cu predilecție de tânăra generație.Dacă francezii se simt amenințați de fenomenul anglofonificării limbii lor, ce să mai zicem noi, bieții români.Se pare că tineretul de azi nu se poate rupe de jargonul anglo atunci când folosește limba maternă și asta nu din pricină că au studiat engleza, ci invers, asimilează cuvinte noi la substratul limbii materne vorbite așa poate cum fac școlarii la primul contact cu o limbă străină.Dacă te întâmpli în Franța și citești afișele și alte reclame comerciale, te înfiori ce limbă franceză descoperi.Dacă la nivelul străzii nu e chiar o tragedie, la nivelul culturii este, mă tem de mare gravitate, vom asista la moartea unor limbi vii în următorii 30 de ani. Cine ne poate salva? Numai conștiința identității culturale, mai ales azi când limbi la gallega, irlandeza, catalana,veneta, reclamă statut de limbi naționale și comunitare. Un intelectual trebuie să fie primul care cerne limba de impuritățile străzii, de ororile turmei needucate. Asta așteptăm de la poezie și artă, limba literară, limpede, proaspătă, fecundată natural, nu clonată după alte limbi și jargoane. | |
| = Arta compromisului | Dan Norea [28.Jan.09 10:46] |
| Dragii mei, ar trebui să învățăm cu toții că cele mai multe probleme se rezolvă fără apariția a două tabere cu păreri opuse. Că totdeauna adevărul e undeva la mijloc, nu neapărat la egală distanță de cele două extreme. Că dacă arta compromisului ar fi predată în școală, multe conflicte ar fi evitate. Intrarea în limba română a unor cuvinte străine, în ultima vreme cu preponderență din limba engleză, este un proces ireversibil. Motivele sunt diverse, și nu mă voi referi la cele abstracte (globalizare, o limba vie e în continuă mișcare...) ci la câteva cât se poate de concrete: - tehnica - tastele unui computer (home, end delete), butoanele unui aparat (rewind -la CD și DVD rebobinare nici nu mai are acoperire în practică- sau fast forward, cel utilizat de Anca), internet (email, reply, forward)... - jargonul unei meserii - nu vei convinge niciodată un economist tânăr să zică altfel decât management, marketing, team building... - limba română este în măsură mult mai mare decât engleza o limbă polisilabică (din comoditate, voi zice totdeauna weekend și nu sfârșit de săptămână); probabil cei mai conștienți de aspectul acesta al problemei sunt traducătorii de poezie clasică și de haiku; e același fenomen (viteza în exprimare) care duce la prescurtări gen bac în loc de bacalaureat. Dar și partea cealaltă are dreptate. Am constatat că mulți poeți, ca urmare a faptului că știu/ pot/ le place să gândească și să vorbească în engleză, strecoară în poezii cuvinte/ expresii/ versuri întregi în această limbă. Mi se pare o dovadă fie de aroganță, fie de lene, fie de impotență intelectuală. Vreau să subliniez un aspect: dacă setul al doilea de argumente duce la adâncirea prăpastiei dintre "elite" și restul lumii, primul set de argumente, dimpotrivă, reflectă comportarea unor mase de oameni. Din acest motiv am spus că este un proces ireversibil. | |
| = D-na Malec, mă faceți să râd, așadar, mulțumesc! :)) | Adriana Lisandru [28.Jan.09 12:12] |
| phhiii, câte cuvinte (și mai ales CE FEL CE CUVINTE!) pentru un titlu amărât! "groparii limbii române"...etc... Probabli că aveți foarte mult timp liber, doamnă, și, mărturisesc, pentru asta (și numai pentru asta) vă indidiez. Eu nu am chiar atât de mult, așa că nu am citit decât comentariul în care îmi puseserăți în mână cazmaua... Însă, de ați fi vut curiozitatea să răsfoiți prin textele pe care le-am postat aici, ați fi putut observă cu ușurință că folosesc extrem, extrem de puțin expresii împrumutate din limbile e circulație. Mai exact: am două titluri în engleză (acesta și Nevermore) plus o expresie (un vers) în engleză în "Desen cu alb". De ce "sweet loneliness"?? Pentru muzicalitate, doamnă, doar pentru asta! dar, zău, de pe situl ăsta puteați recolta exemple muuuult mai concludente de pervertire a limbii române, eu știu că am sângele dulce, toți țânțarii mă iubesc, dar și dumneavoastră, doamnă??! :(( În orice caz...e bine să afli că se gândește cineva la tine! aaa..drept recunoștință, că laș în dar două alte "gropi" ale limbii române: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1806634/Doină_brumărie http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1800165/Ulcior adadar, nu mai treceți cu arfirmatia așa cum se trece cu tancul, scumpă doamnă. la multe încercări de epigramă. numai bine. | |
| = erata: | Adriana Lisandru [28.Jan.09 12:17] |
| va invidiez | |
| = si aici, inca o erata: | Adriana Lisandru [28.Jan.09 12:19] |
| "vă las" in loc de "că laș". scuze, sunt la munca, tastez pe fuga. daca s-au strecurat si alte greseli, imi cer scuze. | |
| = 'Tomorrow is another day' | Marina Nicolaev [28.Jan.09 12:26] |
| Citesc expresia dumneavoastră "mă copleșește mâhnia în fața fenomenului prostituției intelectualilor români" și nu îmi vine să cred! Introducerea expresiilor din engleză sau franceză nu cred că ar trebui să ne îngrijoreze prea mult într-un secol ce se schimbă din cinci în cinci ani exponențial. Mai mult mă îngrijorează lipsa de carte, manelele, pervertirea tradițiilor, programele sub orice critică ale unor televiziuni, tendința tinerilor de a face "easy money" (știți majoritatea ce înseamnă) încălcând toate regulile minime de bun simț (eleva-porno șamd). Ce știam noi acum 20 de ani despre această nouă alfabetizare pe care o consider eu ca fiind internetul (și implicit engleza)? Și cum ați vrea să fie în fapt? Prin anii 80 ascultam un meci de fotbal emis din Moldova de dincolo de Prut: de exemplu, expresia ca "lovitura de osândă" în loc de penalty m-a bulversat. De curând, pe site-uri din aceeași zonă găsesc expresii ca "Învederări" în loc de vizionări, "Răvașe" în loc de mesaje... Să xeroxăm, să printăm...Neologismele derivate din limba engleză se regăsesc și în alte culturi. Nu vă dau exemple, ca filolog trebuie să le cunoașteți. Putem vedea ce se va întâmpla peste 10 ani cu internetul în ritmul acesta informatic? Vom vorbi despre un nou univers comunicațional utopic sau distopic? Vă mai amintiți cartea de referință "1984" a lui George Orwell scrisă în 1948? Sau de "Fahrenheit 451" de Ray Bradbury? Sunteți revoltată de inserțiile în engleză utilizate în poezia română pe care le regăsiți la recomandate. Doamnă Malec, aceste inserții nu sunt întâmplătoare, fac parte din creația autorului (și nu sunt dispuse din dorința de a epata, sugerează poate un film, o melodie, o expresie curentă utilizată în limbajul actual care acompaniază indisolubil creația lirică), constituie poate premizele unui nou curent, pe care nu îl percepeți încă. Este dreptul autorului de a utiliza colaje lingvistice absolut necesare definirii eului său literar. 'Tomorrow is another day' este cel puțin, o piesă muzicală, nu o trimitere hazardată din dorința de a epata. Aceste elegii disco moderne aparțin generației actuale, fac parte din ritmul lor interior. Atâta vreme cât este compusă și se interpretează în engleză, a pune traducerea într-un text nu înseamnă nimic... Important este să ținem pasul... În concluzie, vă propun un "brainstorming" în aceste direcții. After all, Tomorrow is another day ...("Gone With the Wind", Scarlett O'Hara.) PS Ce înseamnă "mâhnia"? De la mahnă? Este un regionalism sau provincialism? | |
| = limba moarta? | Nache Mamier Angela [28.Jan.09 14:15] |
| criza a limbajului pe fond de criza economica? mondializarea ,a impus un limbaj nou ,plurilingual...irezistibil pentru cetatenii ai lumii ce suntem, world's trotter "pasoptistii"ar fi zis ca a-ti respecta limba,a nu face greseli de ortografie este o forma de patriotism francezii(puristii) striga si ei împotriva anglicismelor care invadeaza franGleza... (dar uita ca englezii au fost invadati înaintea lor , cu cuvinte frantuzesti...) a elimina anglicismele din textele franceze este o afacera gigantica si costisitoare ,ca si aceea care spera sa faca sa dispara consoanele duble ,ori accentele ... apoi toate tarile francofone ar trebui sa arunce la gunoi masinile de imprimat actuale care sunt prevazute pentru accente si consoane duble... dar nu reusesc sa cada de acord... deci ar persista doua scrieri în paralel ,în franceza(una cu carti cu accente si duble consoane) si alta cu noile reguli... deci au lasat balta deocamdata! alte polemicI sunt în voga ,în ceea ce priveste conservarea limbilor si dialectelor locale(pe cale de disparitie din pacate !) deci ,limba fiind un organism viu,ea urmeaza cursul istoriei si culturii momentului,va Vorbi despre noi ,despre cine am fost, generatiilor urmatoare Cât timp o limba exista,poporul EI exista... Când o limba moare... | |
| = O simplă părere | nicolae tomescu [28.Jan.09 14:41] |
| Marea masă, sau pentru a nu exagera, o bună parte, din absolvenții liceelor de la noi din perioada de dinainte de 1989, și mai vârtos după această dată, au fost lipsiți de frumusețea limbii noastre literare, datorită profesorilor de limba și literatura română. Puține au fost, și probabil mai sunt, excepțiile. Excepțiile sunt acei profesori care n-au dictat elevilor comentarii literare ale operelor lui Eminescu, Sadoveanu. Coșbuc, etc.,etc. Dar elevii acestor profesori, ce au făcut excepție, n-au promovat, sau au promovat la limita de jos examene. Cei care au învățat după „comentarii” (și aceștia sunt cei „o bună parte”) au ajuns să fie imuni la textele literare ale clasicilor. Își mai aduc aminte, de ei, doar vag prin câteva propoziții dintr-un comentariu. Cine o fi de vină? Sistemul de învățământ? Programele școlare? etc. Posibil. Dar acestea n-au fost întocmite de oameni de specialitate din branșă? Tinerii, căci ei introduc neologismele, dacă ar avea un cult al limbii inoculat în cea mai mare măsură de profesori, le-ar introduce doar pe cele strict necesare Cred că o să mă ierte doamna Malek dacă-i răspund eu doamnei Lisandru că „mâhnia” este o greșeală de tastare pentru mâhnirea. Întrebarea aceasta, pusă de doamna Lisandru, îmi aduce aminte de adevărate drame ale unor elevi care i-au note mici pentru un „chițibuș” pe care l-au sărit când au reprodus un comentariu | |
| = Domnule Nicolae Tomescu | Adriana Lisandru [28.Jan.09 15:22] |
| dar nu eu pusesem intrebarea aceea... | |
| = Erată | nicolae tomescu [28.Jan.09 15:36] |
| Scuze. Aveți dreptate. Trebuia: "...dacă-i răspund eu doamnei Marina Nicolaev"..." | |
| = re: Nicolae Tomescu | Marina Nicolaev [28.Jan.09 15:58] |
| Domnule Nicolae Tomescu, vă mulțumesc pentru amabilitatea dumneavoastră exagerată, dar am pretenția ca doamna (filolog) Elena Malec să își redacteze corect textele și să își asume eventualele erori. În plus, subliniez, a folosi sau a impune regionalismele sau arhaismele de pe vremea lui Ion Neculce, înseamnă în contextul actual literar, să fii rupt total de realitate. Totul este în plină evoluție, inclusiv limba română. Pretențiile și aspectele sugerate de dumneavoastră sunt depășite, ca și textul doamnei Malec. | |
| = hm | teo f. [29.Jan.09 01:15] |
| Nu pot urmari cu placere un text in care apare expresia "briceagul cu care scrijelează", imi SCRIJELESTE timpanul. | |
| = Teoria ca teoria, practica ne omoară | Dan Norea [28.Jan.09 17:28] |
| Noi încercăm aici să teoretizăm problema și iată ce am găsit adineauri pe un blog. http://marius.wirelessisfun.com/2009/nu-sunt-chiar-complet-misogin/ Tot am dat din gura in ultima vreme cu chestii serioase, si parca am uitat sa ma mai si distrez un pic pe blog… Anyway, mai jos aveti un filmulet EXTREM de funny, care promit ca va va smulge o gramada de zambete. Titlul articolului vie de la faptul ca stiu ca nu toate femeile sunt incompetente la volan, exista si femei care conduc, si o fac chiar bine, but it’s still funny… Deci nu sunt complet misogin… have a laugh! (Urmează o serie de filmulețe cu femei la volan. Pot spune că la unele am râs în hohote) You gotta love the ending though… Dacă lucrurile evoluează în ritmul ăsta, presimt că în 20 ani vor mai rămâne doar câteva cuvinte românești, pe ici pe colo. În momentul ăsta întârzierea vine nu din respectul față de limba română, ci din necunoașterea în totalitate a englezei. Revin la temă: dacă nu literatura, atunci cine ? | |
| = semn | Dana Banu [28.Jan.09 17:57] |
| deși acasă vorbesc într-o limbă străină(chiar dacă trăiesc încă în România) iar când, întâmplător și destul de rar, sunt nevoită să vorbesc românește cu soțul meu e o românească foarte ciudată pe care prietenii români aflați prin preajma noastră nu o prea înțeleg, prefer ca în comentarii să nu folosesc niciodată expresii din limbi străine iar în texte cu atât mai mult, e o opțiune, nimic mai mult... îmi place să cred că nu am prejudecăți, important până la urmă este să vorbim corect limba română, împrumuturile sunt pasagere sau nu, unele rămân altele nu textele pigmentate cu expresii în limbi străine pot fi bune sau nu, inserțiile de versuri sau expresii în limbi străine nu le fac neapărat pertinente(deși uneori ele dau un sens aparte și își au logica în economia textelor) mai cred că un filolog trebuie ascultat cu atenție atunci când spune ceva pentru că el are din start un avantaj, știe să spună, adică, mai precis, știe cum să spună, ne poate pune la punct și mai ales ne poate pune virgulele la drumul spre casă din 2 mișcări academice măiastre... cuvintele noastre ne definesc ca autori(vorbesc despre texte, comentariile sunt cu totul altceva) și trebuie să respectăm în primul rând limba în care le scriem, părerea mea PS: doamnă Elena Malec, sper să nu am greșeli de limba română prin comentariul acesta:) cu respect, dana banu | |
| = . | alexandru moga [28.Jan.09 18:50] |
| " pedanteria e o forma curenta a prostiei umane. pedantul e un prost deghizat in savant. pe strada, la masa, in efuziunile lui amoroase chiar, prostul va vorbi numai in "ordinde stiintifica", papagaliceste, intortocheat si grav" - g. toparceanu | |
| = Lectia din lectie | Cristina Marek [29.Jan.09 01:14] |
| O limba disparuta sau un dialect(cate n-au disparut)e ca o specie de animale sau plante: nu mai renaste si cu ea dispare o interaga civilizatie,un microcosmos de valori autentice. Este o lectie in cursul dvs pe care l-ati sustinut mai sus,stimata doamna Malec.Dumneavoastra iubiti cu tot sufletul limba romana ,desi locuiti in capitala globalismului,sotul vorbeste limba lui Cervantes si ati fi putut renunta cu ani in urma la limba romana,ati fi putut-o uita.Daca nici scriitorii(diletanti ,in devenire ,pe pile,sau pe ochi-frumosi) nu scriu in dulcea limba romana,atunci cine?E adevarat,multe obiceiuri proaste devenite reflex,automatism se dobandesc in mediul in care traim,dar asta e frumusetea vietii,sa luptam cu cliseele. | |
| = A thing of beauty is a joy forever -J. Keats | Elena Malec [28.Jan.09 23:53] |
| Salut participanții la această discuție, mai ales pe aceia cărora bunăvoința sau capacitatea intelectuală le-a facilitat înțelegerea corectă a apelului meu. Dan Norea mulțumesc pentru trimiterea la textul care sintetizează, de fapt, obiectul criticii mele de principiu a fenomenului lingvistic actual în România și în lume. Îl voi reda încă odată spre a vedea ca o oglindă cum vorbește tânăra generație, așa cum bine remarcă Dan, incapabilă încă de o redactare într-o limbă engleză impecabilă fie a unui discurs banal sau unei lucrări de specialitate. "http://marius.wirelessisfun.com/2009/nu-sunt-chiar-complet-misogin/ Tot am dat din gura in ultima vreme cu chestii serioase, si parca am uitat sa ma mai si distrez un pic pe blog… Anyway, mai jos aveti un filmulet EXTREM de funny, care promit ca va va smulge o gramada de zambete. Titlul articolului vie de la faptul ca stiu ca nu toate femeile sunt incompetente la volan, exista si femei care conduc, si o fac chiar bine, but it’s still funny… Deci nu sunt complet misogin… have a laugh! (Urmează o serie de filmulețe cu femei la volan. Pot spune că la unele am râs în hohote) You gotta love the ending though…" Două probleme se desprind de aici: 1. literatura de consum 2. durabilitatea în cultură a unor opere La primul punct, aș spune simptomul planetar al economiei de piață și societății de consum face ca și poezia, arta să nu mai reprezinte frumosul estetic contemplat, ci trivialul cotidian digerabil și consumabil. De aici blog-ul și expresia democratică a oricărui ins de a scrie poezie sau cel puțin sub impresia că ceea ce face el este literatură. De la acest deziderat, a intra în cultură, până la realizarea lui este o probă de calitate pe care numai timpul o decide. Ce s-a ales de toată sau cvasitotala poezie și proză a țărilor socialiste, cu un limbaj de lemn, da, în spiritul vremii lui, dar incapabil să fixeze în etern arta ce o servea. Ce s-a întâmplat cu literatura cavalerească contemporană cu Cevantes pe care marele autor o satiriza în Don Quijote.? Cine își mai amintește un nume cînd stuidiază aceea epoca de aur din istoria literaturii spaniole?! Singurul peste timp, așa cum Dosteievski prevedea, a rămas Cervantes cu Quijotele lui. La acest nivel, discutam mai sus, rolul literaților în cultură, pe coordonata durabilității operei de artă, la o înălțime stilistică și poetică ce a făcut psalmii biblici, poemele homerice, sonetele lui Shakespeare să străbată secolii și fascineze, desfete estetic în aceeași măsură ca și pe contemporanii lor. Spre deosebire de tehnică, știință, comerț, arta e eternă, frumosul estetic este durabil în timp prin ce are uman și lingvistic peren și nu prin fenomenal, epidemic, modă de sezon. Culturile străine așa cum le înțeleg eu, ca filolog, sunt o îmbogățire la nivel spiritual al individului care poate astfel citi, dao de jing în chineza mandarină, Shakespeare, Cervantes, Pușkin, Goethe în original. Saturarea limbii poetice cu oralitate ruptă din societatea de consum e un simptom de neputință a unui autor de a crea frumosul estetic de care cu toții avem nevoie spre a ne înălța și purifica spiritual atunci când deschidem o carte. | |
| = ce au făcut | Elena Malec [29.Jan.09 00:19] |
| psalmii biblici,... alte scăpări să fie iertate cum tehnologia le încurajează, graba le promovează, atenția le pierde. | |
| = iertați-mă, | Adriana Lisandru [29.Jan.09 00:21] |
| dar nu cred că exemplul literaturii cavalerești... "contemporane cu Cervantes" (sau, dacă vreți, din timpul lui Cervantes) ori al ghibelinilor este potrivit aici, trecerea lor în anonimat fiind un fenomen mai degrabă de factură religioasă și istorică, decât filologică. Evola explică foarte bine acea perioadă în Misterul Sfântului Graal...iar Guenon în Esoterismul lui Dante. Se pare că n-a fost vorba de o dispariție, ci de o ocultare (în sensul propriu al cuvântului) voită și conștientă. | |
| = . | alexandru moga [29.Jan.09 00:26] |
| in general un filolog nu are scapari de niciun fel deoarece asta este meseria lui adica filologia apoi cel ce se lauda in gura mare ca este doctor sofer arhitect si repeta asta din cinci in cinci minute are o problema mare si anume nici el nu e prea convins ca este un doctor sofer arhitect bun in general subinginerii se lauda teribil cat de ingineri sunt ei simt ei nevoia sa spuna ca sunt ei de ingineri mariana nicolaev are dreptate 100% in cazul asta a pus punctul cum se spune pe I si nici nu s-a laudat ca este filolog ca scrie in 10 limbi sau ca este maritata cu un spaniol | |
| = moga | Elena Malec [29.Jan.09 00:35] |
| argumentul la persoană(a mea aici) l-am auzit, să vedem și pe cel la subiectul în discuție. Poți argumenta o poziție, te rog să să faci.Decât să-mi spui că sunt șchioapă, incultă și port ochelari, spune-mi ce cauți la acest text pe text. | |
| = . | alexandru moga [29.Jan.09 00:50] |
| argumentele in general se aduc atunci cand textul merita sa se aduca argumente dar nu e cazul aici polologhia de mai sus nu e nimic nici proza nici poezie nici eseu nici personale polologhia de mai sus este ca sa zic asa o jelanie de om depasit de evenimente un om care traieste in trecut si este incapabil sa inteleaga cu ce se mananca prezentul asta nu e un lucru rau dimpotriva e un element colorat ca sa zic asa ne mai amuzam si noi pe aici pe agonia cu coana chirita fata cu reactiunea | |
| = poliloghie | Elena Malec [29.Jan.09 01:00] |
| dragă moga; în rest, stai jos. După ce vei studia așa cum se studia pe vremea mea un an universitar Shakespeare, sonet cu sonet, dramă cu dramă , act cu act, vei fi capabil să înțelegi ți fenomenul lingvistic și cultural la zi și jelania de mai sus. Iar, Adriana, dragă, autorii ultrafasciști ca Evola sau esotericii, rămân undeva la marginea culturii democratice și perene. | |
| = . | alexandru moga [29.Jan.09 01:06] |
| degeaba se studiaza secspir un an intreg daca nu suntem in stare sa redactam un text fara greseli inteleg sa greseasca un arhitect un doctor un sofer un maturator e de inteles ca un maturator sa faca typo sa stalcesca un cuvant si asa mai departe dar nu cineva care are pretentia ca l-a studiat pe secspir un an intreg sonet cu sonet drama cu drama act cu act parerea mea | |
| = Dna Malec, încerc să-mi păstrez calmul, dar mi-e greu... | Adriana Lisandru [10.Dec.18 14:27] |
| Atunci când veți avea și dvs MÃCAR o carte tradusă în toate limbile de circulatie și citită de mii de oameni (nu toți idioți) , când veți avea măcar o zecime din recenziile lor, când veți avea elevi precum Schuon ori Coomaraswami,ȘI MAI ALES ATUNCI CÂND NU VEȚI MAI FACE CACOFONII DE GENUL "LITERATURA CAVALAREASCA CONTEMPORANÃ CU..." abia atunci - și nici atunci măcar - veți avea căderea să vorbiți astfel. Deocamdată, feriți-va să nu cădeți în groapa autosuficienței, care-i mai adâncă decât cea a limbii române. Atât. | |
| = Adriana | Elena Malec [29.Jan.09 01:41] |
| și Hitler are o carte tradusă în mai toate limbile pământului și în care mulți mai cred încă. Ce valoare îi dă asta în cultură, nu știu, poate îmi spui tu.Eu nu mă erijez în dascăl al nimănui și nici ca model sau guru al limbii române. Eu semnalez un fenomen, așa cum îl înțeleg prin pregătirea mea în filologie. Grabă,cacofonii, typo, asta e lumea blogului și internetului.Dovediți-mi că greșesc în gândire atunci când vorbesc de fenomenul contaminării limbilor naționale, aici vreau argumentele.Aducerea în discuție a pregătirii mele filologice nu am făcut-o spre a da cu tifla sau a mă recomanda ca model de intelectual filolog, ci a consemna faptul că studierea unor limbi nu condiționează uzarea lor în vorbirea și scrierea literară în limba română. A rezista fenomenului contaminării limbii literare e problema în discuție și oricine vede în asta o imposibilitate sau inevitabilul, vorba cronicarului trăiește sub vreme, nu vremea sub el. | |
| = oh, da, mă așteptam | Adriana Lisandru [29.Jan.09 01:52] |
| să mi-l serviți pe Hitler drept contraargument. are și el o calitate, e un argument minunat (și gratuit) în astfel de...sa le zicem dispute! eu v-aș întreba dacă i-ați citit pe autorii pe care îi catalogați drept fasciști...sau orientarea lor politică de dreapta a fost suficientă pentru a va ține deoparte? v-aș mai întreba dacă l-ați exclus și pe Eliade din lecturile dvs, în virtutea aceluiași motiv? ori pe Cioran? ori pe Noica? nu greșiți cand vorbiți de fenomenul respectiv, însă asta nu vă justifică intoleranța în cealaltă privință. gata...ajunge. chiar îmi doream o seară liniștită, fir-ar să fie! | |
| = si | Adriana Lisandru [29.Jan.09 01:55] |
| nu, nu cred că "internetul și blogul" poartă toată vina pentru astfel de greșeli - mai ales când miza discuției este tocmai apărarea limbii române. doar noi tasam, nu se scriu cuvintele singure, ce Dumnezeu! | |
| = noapte bună, Adriana | Elena Malec [29.Jan.09 02:05] |
| și te asigur că stau bune cu lecturile, mai rău cu idolatriile față de unii autori. Sper ca o confuntare virtuală să nu-ți tulbure somnul sau conșțiința, câtă vreme ne dovedim nouă puterea de argument și logica gândirii, din fericire, într-o română ce-i drept cu cacofonii din partea mea, dar fără să fac uz de hispanisme, anlglicisme și franțuzisme spre a-mi susține punctul de vedere. Cu drag, peruzele | |
| = eu vă spun bună dimineața | Adriana Lisandru [29.Jan.09 05:05] |
| M-am calmat (am mai citit câteva pagini din "fasciști", trebuie să recunosc, au un efect liniștitor asupra mea) așa că revin, doamnă. Mă acuzați (sau insinuați că aș suferi) de idolatrie...Fie. Eu aș spune că este doar admirație pentru scrieile unor oameni de vastă cultură ale căror opinii (nu cele de factură politică, ele nu mă interesează) le împărtășesc. Dar nu despre asta voiam sa vorbesc. Ci despre faptul că mi-e greu să înțeleg cum se face că un filolog vorbește despre "psalmii biblici" (!) atribuindu-i...literaților!!! (a fost David un literat? cred că este discutabil; este Biblia creația unor literați?!) dar invocând, ulterior, "nivelul spiritual"! Să mă iertați, dar spiritualitatea (cea adevărată) nu are nimic de-a face cu esteticul, așa cum nu are nimic în comun nici cu spiritismul, nici cu omul de spirit, nici cu numărul de tomuri citite. Psalmii nu au rămas în cultură, doamnă, ci fac parte,înainte de toate, din depozitul tradiției iudeo-creștine, și nu valențele lor estetice nu sunt cele referențiale, cel puțin eu așa cred; iar importanța lor nu este una preponderent culturală; dacă doriți, totuși, să le atribuiți o importanță culturală, aș îndrăzni să spun că ea nu este decât una secundară. Însă nu vreau să alunecăm, în subsolul acestui text, spre o dezbatere pe teme religioase, câtă vreme subiectul este altul. Și, revenind la el, nu pot decât să mă mir aflând că ei, psalmii, au reușit să străbată "secolii"...și că există un "frumos estetic". Ce să mai zic? Comentariul acesta vi-l las nu cu supărare, nu cu ranchiună (n-aș avea motive) ci doar... cu multă tristețe. Subliniez: nu sunt adepta transformării forțate a limbii române (în ciuda celor 3 (trei) scăpări din textele mele) dar consider că, din moment ce vă declarați îngrijorată de starea ei de sănătate, este recomandabil să veniți cu trusa medicală potrivită. | |
| = Adriana, draga mea | Elena Malec [29.Jan.09 06:25] |
| Zoe Dumitrescu Busulenga, dac numele iti spune ceva preda Biblia cu ani in urma la bucuresti ca prima lucrare literara cu care deschidea cursul de literatura univerala. In cartile mele de istoria literaturii publicate la Madrid in anii '70, istoria literaturii inceoea cu Vedele. Chiar si azi la Sorbona, dao de jing este monument literar. Sincretismul acelor vremi face pentru generatia de azi greu de crezut ca literatura apare cu regilia, magia, medicina in aceeasi lucrare. Poemele homerice la un studiu recent, circa 30-40 de ani, au dovedit surprinzatoare informatii astronomice. Literatul ca specialitate nu exista in antichitate, ceeace nu inseamna ca acele vremuri nu aveau invatatii lor. Cat despre lecturile tale, poti citi orice, atat vreme cat ai un ochi treaz.Nu ma refeream la idolatriile tale, ci ale mele mai exact la faptul ca nu am idolatrii. Nu citesc pentru a ma calma, a ma simti bine, un Cioran, Eliade, Umberto Eco sau Sartre, ci pentru a intelege un demers estetic, filosofic, etc. Da, exist[ frumos estetic prin faptul ca vorbim de uratul estetic(vezi Baudelaire, Arghezi) Atunci cand am in fata un text il supun dublei judecati de gust si valoare.Daca nu ii putem cotesta valoarea unui text sa zicem de Eliade, asta nu inseamna sa acceptam si filosofia de la care porneste; ecoul umanist sau antiumanist al unei scrieri e pentru mine dincolo de judecata de gust sau valoare, criteriul validitatii unui intelectual in cultura. | |
| = erata | Elena Malec [29.Jan.09 06:42] |
| sunt multe scaparile de tasta, rog intelegere. | |
| = uf... | Adriana Lisandru [29.Jan.09 13:38] |
| sigur, inteleg... | |
| = scoala | Nache Mamier Angela [29.Jan.09 14:09] |
| aceasta discutie ar merita pâna la urma o dezbatere sustinuta pe plan national...în presa de specialitate dar nu numai... în franta ,în lume ,aCelasi pericol,un fel de jena (o moda)se instaleaza (la nivelul tuturor generatiilor )de a vorbi mai ales limba nationala si "maimutaresc" limba anglo-saxona...(ca pe vremea frantuzitelor...) desigur ca e preferabil pentru ei (si mai usor )decât a se stradui sa îmbogateasca limba nationala atât de bogata în nuante... poate scoala are un rol important în echilibrarea tendintelor...caci nu se pot ridica bariere de ciment la frontiere ,când mai mult ca oricând devine necesar de a cunoaste macar trei limbi,de "supravietuire" caci multi someri gaesec servici în tarile anglofone... dar generatia internet(la scoala e un obiect omniprezent si la domicilul personal) nu simplifica tendinta acestui interes pentru engleza! în acelasi timp vad oamenii care salveaza dialectele regionale(carti si scoli în catalana,occitana,bretona,picarda etc...!!!)dar cu ce chin!!! pe când în tara ,scoli în aromana,etc...?) li se reproseaza tinerilor ca nu vorbesc limbi straine,ca e important pentru viitor,indispensabil si în acelasi timp li s e reproseaza excesul de interes pentru o limba straina(în fond e ca si cum ar calatori în univers,o poarta în plus spre noi orizonturi...) eu cred ca toti interlocutorii au dezbatut cu pasiune ,ceea ce explica excesul de umori controversate! | |
| = Despre frumusete | Cristina Marek [29.Jan.09 18:35] |
| "A thing of beauty is a joy forever -J. Keats' "Numai ceea ce e serios este frumos" Cehov | |
| = Angela | Elena Malec [29.Jan.09 19:17] |
| seriozitatea problemei limbilor nationale este, dupa parerea mea, o chestiune de constiinta etnica si culturala. Nu cred ca masuri administrative o pot reglementa. Ar fi o respiratie artificiala, o mentinere in viata cu forta, nevoia sau efortul de a conserva nu trebuie impus ci resimtit ca o datorie de constiinta, identitate a unui grup, popor. Se poate da aici exemplul aramaicii(limba lui Isus) care nu stiu prin ce sat din Orientul apropiat este mentinuta in viata prin efortului unor oameni minunati ce vorbesc aceasta limba cu tinerii si copiii. Se poate da exemplul catalanei, cu care eu am facut primul contact in 1974, am primit o carte si dictionare spaniol-catalan si am inceput studiul ei, intr-o vreme cand in Spania era interzisa. Aceasta comunitate a trait drama interzicerii limbii scrise timp de peste 40 de ani, facultatile si centrul cultural catalan erau la Paris, scriitorii de limba catalana in exil in Mexic sau Franta.Limba s-a putut mentine in viata nu prin vorbitorii ei din Spania catalana(care nu aveau scoli si profesori, nu stiau scrie si citi, doar vorbeau limba), ci prin scriitorii din exil. Frumusetea acestei limbi e nebanuita si am putut din putinul invatat traduce impreuna cu un profesor la Barcelona cateva poezii de Bacovia in catalana, publicate in 1984 la Barcelona.Azi catalana cu mandrie isi prezinta autorii in limba nationala si in traduceri in multe alte limbi. Deci, inca o data, spun, numai intelectualul prin constiinta lui de neam, limba si cultura poate salva o limba de la pieire. | |
| = dezbatere | Nache Mamier Angela [29.Jan.09 22:03] |
| in principiu ai dreptate din multe puncte de vedere,dar cred ca nu numai intelectualul poate juca un rol ci si populatia care aici în sud vorbeste cu mândrie limba stramosilor,fenomen care face ca intelectualii aduc bineinteles un aport important (anchete,înregistrari,manuale etc...) aici unele regiuni (putine) joaca acest rol de conservare a patrimoniului limbilor regionale ,deci progresele sunt inegale,neregulate si nesigure(în functie de schimbarilor de regim politic) caci trebuie bani pentru scoli ,librarii,spectacole etc in limba originara(oricum în general o limba de origine latina rustica) cred ca dezbaterea e interesanta în sine! | |
| = Ambetat la absolut, misterele Parisului le citisem pe toate | Adrian DUMITRU [31.Jan.09 02:11] |
| Din cate imi amintesc eu (... "shi-mi aduc bine aminte!"...) Chiritzoaia in cauza inventa furculisionul in discutziile ei in "franceza" cu Musiu Sharla. Romaneasca ei - fara a fi impecabila din punct de vedere gramatical - era mult prea romaneasca, shi atat de puternica incat se imprima pana shi pe blatul frantzusesc al "-[...]sionului" [-ce joc de cuvinte mi-a ieshit!!! :) ]. Un exemplu mau potrivit ar fi fost - poate - personajele lui Caragiale, incapabile sa posede (-dar din fericire, nici sa fecundeze) limbile romana sau franceza. Mi-ash dori insa sa atrag atentzia asupra a doua fapte - prea des uitate de bunii noshtri autori de gramatici shi indreptare ortoepice, ortografice shi de punctuatzie (prea des variabile in conditziile unei limbi imuabile, nu gasitzi???): 1. "limba romana a aparut prin folosirea greshita a limbii latine" (-iarashi am uitat cine a spus-o) shi 2. ma indoiesc ca limba romana are nevoie sa fie aparata. Este un organism viu, solid shi viabil, care traieshte mai putzin prin cartzile lui Alexandru Graur cat prin romanele lui Marin Preda. De pilda. La urma urmei, se uita ca de la Nicolae Filimon incoace, aceasta limba a evoluat shi s-a imbogatzit, pastrand arhaisme de origine balcanica, adoptand neologisme de origine italo-franceza, mushamalizand regionalisme (de factura germanica in banat, de pilda). A la fin des comptes, limba este un organism viu dotat cu un filtru selectiv. Ceea ce astazi pot fi gresheli de gramatica, maine pot deveni reguli (inchipuitzi-va ca v-atzi scrie tema pentru acasa la o shcoala primara contemporana cu Nichifor Crainic... Credetzi ca atzi lua 10 folosind limba de astazi ???), shi invers. Rolul unui filolog este acela de a fi suplu in judecata - rigiditatea risca sa dea in purism. Altfel spus, in comedie. Pentru ca atzi adus vorba de capodopere universale, consider ca traducerea romaneasca la "O mie shi una de noptzi" este mult mai reushita decat traducerea franceza a lui Mardrus tocmai pentru ca limba folosita de Gramescu este imbogatzita prin parfumarea cu arhaisme shi regionalisme pe care limba le tolereaza - dar NU le foloseshte (unde dumnezeu mai spune astazi cineva despre altcineva ca ar fi plin de "doxa shi praxa"?), in vreme ce limba folosita de Mardrius este seaca shi pura. Dar asta e doar o chestiune de gusturi. Shi am sa inchei amintindu-mi ca, pe vremea cand eram pushti, filologii se revoltau la emisiunile lor radiofonice impotriva unor cuvinte astazi aproape complet disparute. Va mai spune ceva cuvantul "cashto"? Cu derivatul sau - "cashtocan"? Sau "meseriash", cu sensul de "mishto"... E interesant, in schimb, ca "mishto" a ramas. Subscriu prin urmare - cu mandrie de ne-filolog- la punctul de vedere al celor care considera ca limba este un organism viu care nu are decat de profitat de pe urma imprumuturilor shi importurilor. Alegerea unui literat de a folosi ori ba imprumuturile lingvistice ale strictei sale contemporaneitatzi este un pariu echivalent cu a folosi arhaismele prafuite ale fanariotzilor ori cronicarilor (ah, ca venise vorba, nu atzi observat cat de turcizata shi polonizata e limba lui Costin sau Neculce, painea shi piperul studentului la filogiei, coshmarul liceanului din toate timpurile?). Il cashtigi daca ai talent shi un strop de intuitzie. Against all critics. PS Dostoievski nu putea sa prevada viitorul de aur al lui Cevantes. La ora aceea, Cervantes era deja un clasic... PPS Paralela intre limba romana, pe de o parte, shi catalana ori aramaica, pe de alta parte (- orashul in cazul se numeshte Maaloula shi este singura regiune din Siria unde se mai produce vin. Prost, de altfel), mi se pare ushor deplasata. Chiar credezti - serios vorbind - ca romana este pe cale de disparitzie astfel incat sa fie salvata ori bocita? Ni se impune noua astazi la shcoala o limba straina, asha cum era cazul cu spaniola pentru catalana sau cum este cazul cu araba pentru aramaica? daca este nevoie de interventzia intelectualilor intr-un caz, atunci datzi-mi voie sa va arat Rhodosul shi sa va spun: "hic salta", i.e. in ajutorul limbii aromane sau meglenoromane, de ce nu. Sau mai bine zis, in primul rand. | |
| = Addendum | Adrian DUMITRU [31.Jan.09 02:35] |
| Spunetzi: "Culturile străine așa cum le înțeleg eu, ca filolog, sunt o îmbogățire la nivel spiritual al individului care poate astfel citi, dao de jing în chineza mandarină, Shakespeare, Cervantes, Pușkin, Goethe în original." Pot sa intreb, catzi indivizi care au citit Tao te qing in mandarina, Goethe in Germana, Mistral in provensala, Kazantzakis in neogreaca, Nizar Qabani in araba, Orhan Pamuk in turca shi Firdousi in persana? Am uitat ceva? Ah, da. Am uitat Vedele... In ceea ce ma priveshte, voi abandona lectura lui Pamuk - oricum nu imi place, shi, qui plus est, am descoperit pe parcurs ca nu shtiu turceshte. | |