| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [01.Feb.09 08:32] |
| continuare motto: ...si nici atunci nu esti sigur daca a a vut loc sa nu (intalnirea). la primul pasaj (descrierea singuratatii), am crezut initial ca este usor descriptiva, dar pe masura ce inaintam imi spuneam, da, a surprins bine, farfuria are un rol foarte important. mi-a placut. mai departe "marele somn", mi se pare cam fortat sau nu neaparat, mai bine zis pretentios, mai ales ca aici fiecare poate avea opinii care ar merge pana la contrazicerea totala, dar lasand ideologia, termenul "marele somn" e cu manusi albe. este un text scris bine, desi as fi surpins singuratatea nu neaparat intr-o camera singur, revelatia ei o poti avea intr-un supermarket plin de oameni, cand ai impresia ca esti cu cineva, intorci capul, da, ai vrea sa fii cu cineva, si nu esti. mi-a placut. mcm | |
| = întâlnirea | tincuta horonceanu bernevic [01.Feb.09 14:27] |
| Da, într-adevăr, întâlnirea cu tine însuți poate fi groaznică. Sentimentul singurătății foarte bine redat, urmele melcilor, neputința, "să devin piatră...statuie a mea, crescută din mine". Toți avem câte o astfel de zi. O scriere frumoasă, cumplit de reală. tincuța | |
| = Horea, singurătatea... | Emil Iliescu [01.Feb.09 23:38] |
| Horea, singurătatea personajului tău este singurătatea fiecăruia dintre noi, în momente de cumpănă. Folosești imaginea crescută uneori din metafore îndrăznețe pentru a creiona o lume fumegândă, un apocalips existențial, în care, paradoxal, oamenii sunt încă vii, deși "Halucinante, șiruri lungi de penitenți se perindă pe bulevarde largi fără o vorbă. O ironie, un reproș? Ești pe punctul să plângi pentru ei, de fapt pentru tine dacă tot e să fii sincer, dar fără lacrimi nu se poate". Mentalul halucinant descoperă falii de realitate la fel de surprinzător realizate prin verbul tău, bucăți din interiorul domestic, ce se încarcă cu simboluri ultime: "Un zahăr cubic ars, ca o bucățică de moarte, stăruie pe pervaz"; "Blestemate obiecte oglinzile, te-au înspăimântat de când te știi, prea spun întodeauna adevărul" ; "Lehamitea sâsâie ca un șarpe prin vârful limbii tale spre aerul anost". Este un univers ce trece fulgurant prin fața ochilor noștri și se contopește cu imaginea și, mai ales, cu vorbele Ei, ale acelei Imzadi, "iubită", fragment plin de un lirism profund. Un text puternic creionat, pentru care te felicit! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Re | Posogan Horea [02.Feb.09 10:23] |
| Va multumesc tuturor pentru vizita si semn, dar mai ales pentru lectura :) Mcm, am retinut ideea singuratatii in mijlocul oamenilor, e o idee buna, asa singuratatea apare ca un paradox. Tincuta, da cateodata si lucrurile ireale capata o aura de realitate. Emil, intotdeauna expresiv in texte cat si in comentarii, ma bucur ca ai trecut pe aici. Amical, Horea | |
| = si aici m-am oprit | Anni- Lorei Mainka [02.Feb.09 11:47] |
| cu speranta sa citesc un text bun si uite ca am avut noroc - bravo | |