| = magie | Alberto M. Popesco [03.Feb.09 05:37] |
| îmi place partea cu reinventarea iubirilor, mă rog, ”reinventarea iubiților” eu cunosc alte versuri care îmi plac și mai mult ”inventez o furtună / să-i spun rămas bun”. are o ironie care îmi place. și recunosc că m-am uitat în dex după ”verinci”. deja de aici poemul alunecă pe o pantă erotică foarte amical, ca de obicei | |
| = nota bene | Alberto M. Popesco [03.Feb.09 11:40] |
| cele două versuri citate sunt de aici http://poezie.ro/index.php/poetry/1734218/Paradoxul_C | |
| = Multumesc, | Diana Manaila [03.Feb.09 12:13] |
| frumoasa trimiterea. sunt docila. | |
| = hamam | Mihai Constantin [03.Feb.09 17:30] |
| fără supărare, mi se pare un text de oracol (de-ăla de liceu). și de oracol modest, pe deasupra... și asta se datorează, în primul rând, tonului declamativ, avântat & atotștiutor din primele 2 strofe. cireașa de pe tort - chestia cu "până când o-urile, a-urile / să se topească-n miros de elita" - e complet deviată, dar nu la modul bun, din păcate... apoi, tot bagajul de "concepte tari": iubiții, iubitele, gleznele, tălpile, coapsele, aripile întinse, vanitatea, risipa, magia. și, nu în ultimul rând, verdictele la fel de decisive: îngrozitor, necinstit, câtă vanitate, ce risipă!, câtă epuizare, cât risc... etc. parcă nu e loc de echivoc, de sincopă, de relaxare a buzelor pe muștiucul ăla nenorocit, a degetelor pe grif. în plus, mai sunt câteva construcții cu adevărat exagerate: "propriile noastre încercări de a ne scrie cu aripile întinse", "este îngrozitor, necinstit să ne reinventam zilnic iubiții, iubitele", și - cea mai cea - "coapsele noastre înflorite" etc. pleeeaasee... e la mișto sau pe bune? (dacă e la mișto, mă ierți.) și i-ar mai trebui și niște diacritice. după aceea poți, eventual, să-l ștergi. (glumesc un picuț :) te rog nu te supăra, dar... citește și tu la rece ce ai scris și ai să înțelegi - cred...). lasă-l pe alberto, nu te lua după el, el are o structură sufletească mai specială etc. deși are dreptate puțin - într-adevăr, singurul lucru care face ca acest text să nu fie întrutotul penibil este ironia pe care, ici-colo, o are. | |
| = Domnule Mihai Constantin, | Diana Manaila [03.Feb.09 18:17] |
| va multumesc pentru critica incantatoare...de apreciat efortul..ar fi mai simplu ca data viitoare cand zariti numele autoarei, sa nu va mai aplecati asupra penibilului...ar fi pacat pentru clipele pierdute in care ati putea sa va admirati cu modestie nuantele schimbatoare ale ochilor... Gand bun! | |
| = verinci parfumate | Mihai Constantin [03.Feb.09 20:59] |
| remarc cu întârziere metafora de aici: "toate vocalele acestea dispuse sa le fragezim între noi ca pe niște verinci parfumate capriciul" aceasta îmi pare singura parte simpatică din poem. am intrat pe acest txt atras de comm-ul lui alberto, dar de-abia acum am văzut că ești din galați & m-am prins etc. crezusem că ai simțul umorului (mi se păruse că obs. ceva ironie prin text), dar se pare că m-am păcălit, de vreme ce ai dat-o fatală (și) cu culoarea ochilor. :) dar clar că așa am să fac, de-acum înainte... scuze de deranj. o searî bunî sî ai. | |
| = este adevarat, | Diana Manaila [03.Feb.09 21:25] |
| intre umor si ironie exista totusi cateva trasaturi distinctive...felul in care ne insusim aceste diferente si le utilizam in plan practic tine de o anuma delicatate...(v-ati "prins"?) pe de alta parte, nu-i niciun deranj....moldovencele de prin partile astea sunt destul de ospitaliere, sa stiti... oricum, eu voi continua sa va citesc cu placere. Seara buna (cu diacriticele cuvenite)! | |
| = scuze... | Diana Manaila [03.Feb.09 21:28] |
| anume delicatete. | |
| = re: | Mihai Constantin [03.Feb.09 21:38] |
| pari inteligentă, altfel, din ce scrii aici... și am să-ți confirm în curând chestia cu delicatețea, confirmându-mi chestia cu inteligența de care zic aici - however, vei vedea zilele următoare. :)) cu bine, M | |
| = Magic! | Diana Manaila [03.Feb.09 22:08] |
| cu bine! | |