| = . | emilian valeriu pal [10.Mar.09 08:28] |
| Partea cu Dumnezeu si cu Olguta mi se pare de zile mari. Un poem care mi-a facut ziua calma. | |
| = excelent poem | Alina Manole [10.Mar.09 08:55] |
| Da, si mie imi place, excelenta strofa, cea cu Dumnezeu si spam. Sigur de la El sunt. Cum de la El sunt toate. Imi mai place si luna ca o crema de zahar ars, probabil e vorba de luna plina de azi, in opozitie cu soarele, uranus si saturn :). Imi permit un sfat, cred ca poti renunta la ultimul vers, dar aici tu stii ce si cum. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [10.Mar.09 09:10] |
| trec sa las un semn, „congratulation dear lucky winner”, pentru poem, ai castigat si Dumnezeul meu. crema de zahar ars la nivel cosmic,zilele fara evenimente,sentimente in rotocoale gri, supernova interioara. mcm | |
| = . | nica mădălina [10.Mar.09 09:30] |
| parcă era mai potrivit finalul cu gripa, în locul acestui "tușind suprarealist". mi s-a părut sau chiar a survenit o modificare acolo? | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [10.Mar.09 10:00] |
| Emilian, trecerea ta și semnul lăsat mă onorează. Deși nu este criptat, ai citit în cheia corectă.â Alina - ultimul vers are rolul lui acolo. Poate că există o legătură între Waldo și spam, cine știe? Carmen - de aceea am și intitulat poemul "elegie", din cauza celor enumerate de tine. Mă bucur că ai făcut legătura. Mădălina - Am modificat, mi se părea prea explicativ. Poate am greșit, voi mai analiza. Mulțumesc pentru interesul manifestat. | |
| = deasupra tuturor, "Waldo tușind suprarealist"... | ioana matei [10.Mar.09 10:16] |
| mie versul din final imi pare a fi "cireasa de pe tort" a poemului...ai cred ca si lui Dumnezeu ii place...iar am citit un text profund in care esenta se ascunde in fumul iluziei, privind detasat la rotocoalele...Olgutei... cu pretuire, ioana matei | |
| = elegie ca de la mama ei! | Adrian Firica [10.Mar.09 10:18] |
| da' ce bine ai surprins viața asta complet lipsită de virtuți! am ramarcat două "scene": - asta în care te coalizezi întrucâtva cu El, chiar dacă El nu e pe recepție; - și gros-planurile cu Olguța, care e o "formatoare de opinie" desăvârșită. mulțumesc pentru plăcerea de a sorbi o elegie ca de la mama ei! | |
| = Ioana, Adrian | Liviu Nanu [10.Mar.09 13:18] |
| Ioana, onorat de vizită și semn. Ultimul vers, se pare, e cam buclucaș, asupra lui s-au emis diverse păreri. Tocmai de aceea cred că își face datoria, dar nu trebuie să dispară precum personajul lui Shakespeare. Adrian - o elegie cu waldo, dar fără olguța, se zice că nu are chichirez, nu? Onorat de trecere. | |
| = 10 - zi de salariu! | serban georgescu? [10.Mar.09 13:54] |
| e frumoasa trecerea asta de la cer la tavan si de la tavan la cer si de la cer la tavan si de la... si mie, ca si lui Vasile mai an, mie care pot sa stau si-un an cu ochii in tavan, imi vine sa izbesc cu picioarele in cer ca in capacul de la sicriu - si tie unul banuiesc ca la fel numa' de-ar da dumnezeu sa nu ne dilueze de tot apa asta si apoi liviu, tu te-ai gandit vreodata ca Dumnezeu doarme dintotdeauna si ca, par consequance, n-aude nimic? si chiar daca aude adoarme la loc zicandu-si ca i se pare? te-ai gandit? nu-i asa ca e posibil? acum e noapte, dar... mai spune-mi doar atat: Waldo asta e pinguin? intrebarea are rolul ei... acolo | |
| = . | Ela Victoria Luca [10.Mar.09 14:01] |
| eu la fumatul sentimentelor si la rotocoalele gri am mustacit, fiindca evidente. dara tusea suprarealista m-a amuzat si e bine plasata mai ales in final. imi place teribil atmosfera creata, imi place teribil sa urmaresc metamorfoza personajelor si a relatiilor dintre ele in text, de la un ”episod” la celalalt. e o mise en scena poetica f reusita. si abia astept sa se regaseasca toate adunate in volum. text recoamndabil celor ce sunt bolnavi de elegie si de poezie buna! admirativ, ela | |
| = De mână cu Waldo | Luminita Suse [10.Mar.09 14:54] |
| Îmi place ciclul acesta de poeme, găsesc titlul inspirat. Nu mă împac cu "cineva / de undeva", dar e o chestie pur personală. Dacă sensul de deplasare a rotocoalelor este ascendent, de acolo de sus îl aud pe Waldo tușind suprarealist, poate de mînă cu Dumnezeu, de acela nu îi găsim... Există și reversul: Dumnezeul se roagă cuiva și nu e ascultat... O poezie bună, de o tristețe molipsitoare. | |
| = Șerban, Ela, Luminița | Liviu Nanu [10.Mar.09 17:13] |
| Șerban - Nu, nu e pinguin. Dar la urma urmei, de ce n-ar fi? Ciliwilli era pinguin, cred că-ți mai amintești de personajul ăsta, are chiar cont pe agonia. Și bineînțeles că ai dreptate cu Dumnezeu care doarme. Adică, după ce a s-a obosit șase zile să facă lumea, acum se odihnește o veșnicie. Ela, onorat de vizită și apreciere. Sper să iasă ceva interesant din poeziile acestea. Luminița, ai dreptate cu "undeva". Voi face modificări, cu riscul de a ieși de la reco. | |
| = Pe undeva, Waldo și o elegie bolnavă | Ioan Jorz [10.Mar.09 20:18] |
| Un poem interesant, al cărui final te-ar putea conduce pe o pistă falsă, predefinită ca suprarealistă, dacă nu s-ar întâlni, topite în text, elemente de urbanism, fracturism - însă nu acela teoretizat de Crudu și Ianuș, ci unul căruia îi aparține Pedro Juan Gutierrez, unde atitudinea (anti)socială este o opțiune, situarea în raport cu Dumnezeu o componentă a acesteia - ca formă de împotrivire. Cred că, prin astfel de texte, Liviu Nanu, fără să ardă etape, se alătură celor mai recente curente literare, afirmând apartenența la această nouă(continuă) modernitate, căreia unii îi mai spun și post-modernism. Cu amiciție, | |
| = Ioan Jorz | Liviu Nanu [10.Mar.09 21:56] |
| Maestre Ioan Jorz, se spune că postmodernismul a trecut fără să producă vreo capodoperă. Stă în firea noastră, a românilor să ne găsim filiații, curente și grupuri, probabil din dorința de a ne defini. Eu nu prea cred în aceste curente, dar nu sunteți primul care mă așază aici, prin anii 2002, le venirea mea pe site, la fel mă vedea și Bogdan Geană (chiar, pe unde o mai umbla, că mi s-a făcut dor de spiritul jucăuș și plin de contradicții). Onorat de vizită și semn. | |
| = ... | Silvia Bitere [11.Mar.09 08:51] |
| Ce mi-a plăcut: "Waldo tușind suprarealist" - unde Waldo este și el cam suprarealist, să fim realiști totuși. Apoi, unde mă încurc, doar un strop la: "ea își fumează indiferentă sentimentele" - mi se pare o construcție destul de uzitată. Totuși mă văd salvată de "rotocoale gri", și asta mă face să o văd și pe Olguța cu "văile și movilițele trupului ei"- frumoasă comparația (trupul ei precum văile) Spre final, fiecare avem Dumnezeul nostru și uneori aceste spamuri ne dau așa o fericire imensă. Uite, dom le,că sunt și eu norocos până la urmă:))) Îmi mai place și metafora:"Luna ca o cremă de zahăr ars" Cu placerea de a te fi citit, Silvia | |
| = Silvia Bitere | Liviu Nanu [11.Mar.09 18:59] |
| Silvia, am specificat "suprarealist" cu riscul de a exagera, dar pentru a îngroșa pițin tușa. Și mă bucur că ți-a plăcut metafora aceea cu luna, în ziua de azi e un gest de curaj să mai scrii cu metafore, cînd toți "deștepții" fac alergie la ele. Dar noi nu scriem pentru deștepți, nu? Onorat de trecere și semn. | |
| = am intrat intamplator | Alin Pop [12.Mar.09 00:25] |
| am intrat intamplator pe site si m-am oprit sa citesc firica si nanu, nu mai mult, ca mi-e lene. situl, cum stim, e in box-ul lui, si mai mult ma bucura ca nu iese. dar acum ca-l vad pe nanu muscand din "emo", imi pun intrebari. si-mi raspund instant. n-are a face cu emo. e un lirism adult. usor dezamagit, nu de momentul liric, ci de propria mea asteptare. nici de data asta nu reusesc sa ma apropii cu intelegerea de ceea ce se intampla cu ei anyway "dear lucky winner" mi se pare plin de haz | |
| = Waldo & Harvey | Marina Nicolaev [12.Mar.09 06:47] |
| Ciclul de poeme "de mînă cu Waldo" îmi sugerează, (și este o părere personală), personajul "Harvey" al scriitoarei Mary Chase (interpretarea lui Radu Beligan e admirabilă ca și a lui James Stewart în varianta americană). Ca și Elwood P. Dowd, ce se conversa tot timpul cu amicul Harvey, un iepure gigant, vorbitor și invizibil, iată că și Liviu Nanu este secondat în permanență de distinsul Waldo, chiar și în momentele sale intime. "de undeva se aude Waldo tușind suprarealist"...chiar suprarealist?? :) | |
| = Alin, Marina | Liviu Nanu [12.Mar.09 08:04] |
| Alin, trecerea ta pe aici, chiar și întîmplătoare, mă onorează. Nu am înțeles însă de ce "mușc" din emo, pe mine fenomenul nu mă interesează decît tangențial. Marina, ce ai fi vrut, postmodernist? :) | |
| = Never Waldo pe plaja de la Mamaia, Captain | angela furtuna [12.Mar.09 10:31] |
| Atenție, totuși, la umbrela lui Waldo, care este decolorata textilă sorescianaă. E un pericol aici pentru tot ce face cu oarece talent Liviu Nanu. (Am mai spus și în cazul ilustru al Elei Victoria Luca: biografismul și manierismul sunt două maladii ale poeziei contemporane, iar Manolesco observase cam aceleași lucruri în recenta sa Istoria lansată în noiembrie...Coborârea tonului, a mizei, relaxarea prin autopastișare, autoironia narcisică își târâie la un moment dat autorii în perplexități stilistice de care nu se vor mai putea despărți. Mă gândesc că această decolorare a creativității și a puseului afectiv ce o însoțește ar putea veni din și din priza compulsivă de scris pentru rendez-vous-ul nevrotic cu forumul literar...e de reflectat aici, la mecanismele dependenței, ce pot lua ostatic și duce în stază ego-ul auctorial, cu toate demodulările sale atât de necesare stării de urgență care trebuie să fie poezia). Dacă nu e pregătit pentru ceva mai înalt, Waldo poate deveni maimuța plimbată de fotograf pe plaja de la Mamaia, Captain Whalt Whitman... Cordial, Angela Furtună | |
| = Doamna Angela Furtună | Liviu Nanu [12.Mar.09 20:30] |
| Stimate autor de chiftele, Cătălin Popescu, poate te-aș crede dacă n-ai fi un copiator din Cărtărescu și alții. Pentru cei interesați las link http://www.agonia.ro/index.php/poetry/42674/Surprize_surprize dar și un citat, că textul poate să dispară. "Uneia ca tine ar trebui să i se interzică Mersul pe stradă" (Volumul Totul, "Fiara"). Făcînd trimitere la acest celebru vers Cărtărescian, aș putea parafraza spunîndu-ți "unuia ca tine ar trebui să i se interzică literatura". Să faci valuri pe site nu e mare lucru, mai ales pentru cei care se vor băgați în seamă, dar matale te bagi în seamă singur și, la o cercetare mai atentă, nici măcar nu ai substanță. Cred că ești un copil rîzgîiat, dar eu unul nu-ți dau prăjituri, mai degrabă una (virtuală) peste bot. Stimată doamnă Angela Furtună, sînt onorat pentru trecere și semn. E adevărat că ne paște manierismul, dar pînă la apariția pe hîrtie mai putem selecta. Sau poate că nici nu publicăm. | |
| = oh,temps supends ton vol ... | Nache Mamier Angela [15.Mar.09 22:07] |
| desi ludic,fals cinic,autoironic acest poem transmite ceva din palpitul vietii,o profunzime un ton "leganat" de arta veritabila,poetica,melancolica ,ca si cum la un moment dat ,fugitiv,ati devenit un suflet parasit un timp de...TIMP | |
| = doamna Angela Nache Mamier | Liviu Nanu [16.Mar.09 10:00] |
| Stimată doamnă Angela, prezența dumneavoastră în pagina mea mă onorează. Ați citit în cheia corectă (dar asta nu mă miră), eu încerc ludicul și autoironia în lirica mea. Uneori mai bine, alteori mai puțin inspirat. Vă mulțumesc pentru semnul de lectură. | |
| = in cautare | Anni- Lorei Mainka [19.Mar.09 19:04] |
| in cautarea mea inceata de versuri pe masura zilelor gri ce se adapa din noi am ajuns sa ma uit spre cer, sa caut a intelege potecile gindurilor versurile acestea m-au ajutat si asta a fost bine | |
| = Anni- Lorei Mainka | Liviu Nanu [20.Mar.09 01:34] |
| Anni - căutarea spre cer, de regulă, nu aduce răspunsuri, ba din contră, naște mai multe întrebări și în final, dureri de cap. Dar asta nu ne împiedică să ridicăm privirea, spectacolul este atît de interesant încît ne atrage ca un magnet. Bine că nu ne transformăm instantaneu în bulgăre de sare. Onorat de vizită și semn. | |
| = ...intre doua lumi... | Adela Onete [22.Mar.09 13:46] |
| mie, destinatar anonim, elegia ta imi pare o suspendare sau un balans intre doua lumi, cea a "poluatului" cotidian si a enigmaticei Olguta, ce pare "indiferenta", chiar usor apatica, din moment ce "își fumează... sentimentele în rotocoale gri" si cea a lui "Dumnezeu moțăind într-o gaură neagră", cu care ai, asa, o mica rafuiala. Dorinta ta de a transcende aceste lumi (de aici si amintirea lui "Waldo tușind suprarealist", "de undeva", nu?) s-a materializat in aceasta elegie, care, dupa, parerea mea, nu este bolnava ci, doar, "posedata" de framantari si de un "eu" intr-o perpetuua cautare. Faptul ca Dumnezeu doar "motaie" si nu doarme, faptul ca " poate că tocmai El îmi trimite mesaje spam/„congratulation dear lucky winner”" si faptul ca "...eu le trimit înapoi virusate" (virusate de indoieli si intrebari, uneori fara raspunsuri), este o excelenta descriere, subtila, a relatiei cu Dumnezeu. Despre acelasi lucru - existenta unei relatii cu Dumnezeu - imi vorbeste si existenta "Olgutei", al carei nume, fie ca isi gaseste originea in scandinavul "Helga", insemnand "de succes", fie ca poate fi derivat din nume vechi insemnand "binecuvantata" sau "sfanta", incununeaza, intr-un mod ce pare teluric, la finalul poeziei, aceasta relatie. "Arta este calea creatorului spre lucrarea sa." (Ralph Waldo Emerson). Cu sinceritate, Adela O. (adeline) | |
| = Adela Onete | Liviu Nanu [22.Mar.09 18:21] |
| Adela - ai surprins esența poemului (sau, mă rog, ce era important). De jos, din cotidianul poluat, pînă sus la cer, ne facem curaj uneori să ridicăm privirile și prostia să punem întrebări. Și ce vedem? și cine să ne răspundă? merită efortul? Doar Olguța (Helga să zicem, deși n-am bătut chiar așa departe) ne poate răspunde, așa cum fac copiii cînd spun lucruri trăznite (dar sincere). Ceilalți sînt prea preocupați de propria lor imagine (tuse). Onorat de trecere și semn. | |
| = septentrion... | Petruț Pârvescu [30.Mar.09 14:46] |
| Liviu, iteresante sunt aceste lucrari de primavara/toamna/doamna din pohemele tale, si nu e rau. imi plac. balans, controloat, intre doua ralitati suprapuse. succes! cu prietenie, | |
| = Petruț Pârvescu | Liviu Nanu [30.Mar.09 16:00] |
| Petruț, Mă onorează semnul lăsat de tine și aprecierea făcută poemului meu. Să ai o primăvară frumoasă! | |
| + despre cum decolează poemul | Tudor Cristea [05.May.09 16:14] |
| Pista de decolare a poemului e precară: "mă înec în apele poluate ale cotidianului/ și fiecare zi mă fixează într-un tipar recurent". Versuri abstracte, lipsite de relief. Mă întreb dacă sunt sau nu sunt indispensabile și mi-e greu să răspund. În continuare, poemul e, însă, remarcabil, își ia zborul și se ridică treptat: "fiecare avem un Dumnezeu moțăind într-o gaură neagră/ al meu este acela căruia mă rog și nu mă ascultă/ sau poate că tocmai El îmi trimite mesaje spam/ „congratulation dear lucky winner”/ pe care eu le trimit înapoi virusate// o privesc pe Olguța, văile și movilițele trupului ei/ ea își fumează indiferentă sentimentele în rotocoale gri/ care se înalță spre tavan ca zilele fără evenimente// de undeva se aude Waldo tușind suprarealist". E aici o tehnică bine însușită a fracturării cotidianului amorf, în care se deschid fante de mister și de ingenuitate, o manieră asumată, dar și evidente note personale. Un text plăcut, înscris în murmurul elocvent (dacă se poate spune așa!) al poeziei adevărate. | |
| = Domnule Tudor Cristea | Liviu Nanu [05.May.09 17:56] |
| Domnule Cristea, sînt onorat de semnul lăsat de dumneavoastră. Poemul pornește, așa cum ați sesizat, mai lent, precum un tren personal, eu am urmărit o anumită dinamică a poemului, și (de ce nu?) a emoției. Probabil n-am fost prea inspirat, dar mai am timp să revin asupra lui. | |