| = În oglindă se lasă ziua | Virginia Popescu [20.Mar.09 14:28] |
| Un frumos poem al curgerii în urechea timpului, în clepsidra inimilor. Imaginile picturale abundă: "noaptea ca o leoaică rănită, gura-i de foc scuipă vipere", "Tinerețea ne-a căzut de pe umeri, ca o hlamidă a umbrei..." și totuși un poem de o muzicalitate delicată, învăluitoare, misterioasă..... De remarcat titlul foarte sugestiv reluat și subliniat de ultima strofă. Am rămas cu muzica lecturii în suflet..... | |
| = ITI | ion toma ionescu [20.Mar.09 15:04] |
| Multumesc Virginiei si redactorului care a vazut bine, zic eu de aceasta data recomandand acest text | |
| = . | Laurențiu Ion [21.Mar.09 09:42] |
| felicitări n-am mai citit de ceva timp un text atât de slăbuț la reco, de parcă n-ar fi de ajuns situația degradabilă în care situl ăsta a ajuns și așezarea nu ajută deloc, dimpotrivă | |
| = eu zic | alice drogoreanu [21.Mar.09 09:56] |
| deși autorul intră să răspundă nu observă că de câteva zile îi stă titlul fără diacritici deși asta e principalul motiv de atelier, de obicei:))) : "Tineretea ne-a cazut de pe umeri " mai apoi, aici : "si de greieri" cu-catargele, sună aiurea | |
| = Despre o poezie bună "împachetată" nepotrivit | Călin Sămărghițan [21.Mar.09 11:50] |
| Nu e cel mai bun text al lui Ion Toma Ionescu. Începutul nu are forța pe care o poezia o dobândește pe parcurs. Sugestivitatea ar avea de câștigat dacă n-ar fi atât de fragmentat, căci imaginile nu apucă să se contureze. Asta e valabil pentru majoritatea poeziilor, dar aici mai mult decât oricând. Diacriticele sunt complet aleatorii. Recomandarea cred că a fost menită pentru a-l aduce în atenție, ceea ce nu e neapărat un lucru rău (cred că era suficientă o stea, dar așa am fi aflat și cine a făcut-o), și sper să aibă o finalitate constructivă pentru domnia sa. "Tinerețea..." nu reușește să-și formeze sfere semantice, atât din cauza fragmentării exagerate, dar și din cauza unor construcții metaforice mai ales la început, care nu prea au putere: "Ochii pălesc/ în muțenie", dar mai ales "în adâncuri/ e zbucium" (întotdeauna, nu?), "gura-i de foc/ scuipă vipere" din nou, nu este de prea mare efect. Nici "Furtuna/ deodată/ se stinge" din strofa a treia. În continuare însă autorul reușește să prindă cititorul prin inedit și expresivitate: "Se clatină/ noaptea/ ca o leoaică/ rănită" și dacă am compacta strofa a doua... Strofa a doua nu poate fi înțeleasă din cauza fragmentării, dar dacă din 17 versuri ar fi scrisă doar în vreo 7-8 ar fi de mare efect: În spatele draperiilor, răvășiți, ca două corăbii cu catargele asuprite în țărm, de furnici si de greieri, presărăm cu sare nisipul, cât să umplem ruina, din obositele chipuri. unde semantica va prinde în sfârșit contur, iar "două corăbii cu catargele asuprite" și "presărăm cu sare nisipul" vor arunca noi lumini asupra întregului. Strofa a treia degajă din nou forța interioară (cu excepția citată la început), și predomină imagini vizuale care expliciteză titlul, dar mai ales pune "carnea" poeziei pe oasele abstractizate din primele două. Fiecare strofă are câte o comparație foarte reușită, în opinia mea, per ansamblu e o poezie care are ceva de spus, reușește să o facă, prin procedee poetice "clasice", dar de evident efect. Totuși, "Iazul albastru" mi se pare o poezie mult mai expresivă. "Pântecul gol..." se construiește pe aceeași temă de aici (a "dezbrăcării" de o anumită vârstă), iar ultima strofă e formidabilă, frizând excelența. "Pluta de piatră" mi se pare din nou o poezie foarte bună, dar scrisă în mult prea multe linii. Poezia lui Ion Toma Ionescu merită citită și simțită, dar merită și o mult mai mare grijă asupra formei din partea autorului. | |
| = Călin Sămărghițan | ion toma ionescu [21.Mar.09 12:49] |
| Multumesc pentru trecerea analitica. "Impachetare nepotrivita"... ar putea fi, recunosc, dar pentru mine publicarea pe site nu insemna obiectivul ultim.Trebuie sa spun ca important, in etapa pe care o parcurg aici este sa adun, eu revenind intotdeauna asupra scrisului, cand acesta este pregatit pentru a intra intr-o carte.Exercitiul publicarii in Agonia imi raspunde doar ,daca filonul transpare suficient si curge intre maluri...Multumesc si pentru sugestia rescrierii strofei a doua(stiam ca e prea lunga),cred ca nici eu care am fobia concentrarii nu reuseam sa ma scutur asa de bine.Ne mai citim sper | |
| = Artă! | paula buzatu [22.Mar.09 18:56] |
| Să critici e ușor ...dar mie mi-e cel mai ușor să spun ...îmi place tot iar finalul cu oglinda și tinerețea m-au făcut mai melancolică decât eram acum | |
| = ...semn | Petruț Pârvescu [30.Mar.09 11:26] |
| Ioane, am citit cu placere si atentie. mesaj, ritm interior. e bine! s/ar putea si mai bine... atentie la constructii de genul:în încercănata memorie/gura-i de foc scuipă vipere./ca două corăbii cu catargele asuprite. retin, in mod deosebit, ultima strofa: Curge ora din turn. În oglindă se lasă ziua. Însingurați ne privim; Tinerețea ne-a căzut de pe umeri, ca o hlamidă a umbrei... cu prietenie, | |