| = alberto hipnotic | Nache Mamier Angela [06.Apr.09 18:30] |
| o "cântare a cântarilor" (pentru stari de visare amoroasa originale): timpul este o pastila de cianura când degetele tale se vor îndeparta de inima mea picioarele îmi atârna ca niste aripi de liliac am alergat fara somn prin apartamentele vecinilor etc etc "sa-mi scot intestinele"(singura sintagma de regândit!!!!) ce ne spun aceste imagini în cascada? ca sub piepul si-n capul poetului explodeaza în pulberi fine si aurii ,dorintele infinite,asteptarile pasionale cuvintele incanteaza ritualuri pentru a fecunda sentimente autentice,puternice,ritmate si viguroase. PROFUNZIMEA TRAIRILOR SI A CUVINTELOR ESTE APROAPE HIPNOTICA,UN BLUES AL EMOTIEI PURE,SUBTILE,FINA CA O CATIFEA ANTICA totul în mijlocul unui vulcan facut din nerabdari si asteptari furibunde straniul si melancolia neagra vibreaza în timpanele sparte ale acestui poem "strigat si soapta",inspirate | |
| = :) | Alberto M. Popesco [06.Apr.09 19:00] |
| sunteți mereu drăguță și atentă cu textele mele vă mulțumesc frumos și vă mai aștept cu drag | |
| = da | Leonard Ancuta [07.Apr.09 01:12] |
| un conglomerat hipnotic de imagini, asa cum a sugerat si Doamna Mamier. multe dintre ele surprinzatoare ca efect sau ca traire. tind sa cred ca mintea lui alberto este inca in transa poetica, asadar amendez poemul pentru un fapt: lipsa de claritate. zicerea poetica trevuie sa fie supla si ascutita ca un bistuiriu. sa incizeze precis si o singura data pentru emotia definitiva. textele lungi se sustin numai printr+o naratiune, o poveste de urmarit, altfel cititorul este furat de tablouri si are creieri anagramati la final. nu e un poem rau, dar cred ca se pot "fabrica" trei poeme mai bune din el decat intregul. in felul in care e spus aici, poemul e ca o agonie, ca o zbatere, alberto e ca in visul acela in care vrei sa spui ceva si cuvintele nu+ti ies pe gura, dar suvoiul gandurilor iti umple capul si+l face sa explodeze. | |
| = iaso, leo | Alberto M. Popesco [07.Apr.09 01:15] |
| salut, leo. uneori sunt cam aiurea, chiar am primit o critica dură de genul: ”nu-ți mai bate joc de cuvinte!” merci, e bine că mă atenționezi când o iau razna pe arătură | |
| = albertule | Leonard Ancuta [07.Apr.09 01:31] |
| nu e vorba de bataie de joc, ci de irosire. incearca sa speculezi un tecst de emotie din doua trei imagini faine, iti jur, aia ci timpul e o pastila de cianura e superba, dar uite, in loc sa o pui in valoare intr+un poem scurt, transant, o cam ratacesti pe aici. erau vremuri acum un an cand ma labartam si eu pe mii de semne, bombardand cititorul cu tot soiul de constructii ingenioase. intre timp am aflat de la un critic literar ca poezia este acea maaiestrie sa spui cat mai multe lucruri cu cat mai putine cuvinte. | |
| = siempre nos quedaran las palabras | Alberto M. Popesco [07.Apr.09 01:35] |
| mereu ne vor ramane cuvintele, ca niste frati mai mari care au grija de noi. merci, leo, ai dreptate | |
| = Leonard | Liviu-Ioan Muresan [07.Apr.09 01:46] |
| Așa este, ai dreptate dar numai parțial. Acel maestru te-a izolat în propriul grup. Exprimarea poetică nu are limite. Curentele sînt curentări. Noi să fim sănătoși. LIM. | |
| = noi să fim sănătoși, | Alberto M. Popesco [07.Apr.09 01:51] |
| că belele curg :D... poezia e oriunde, chiar și în cochilia unui melc, depinde de noi să o extragem în formă pură. 10x, LIM | |
| = ferrari (LIM) | Leonard Ancuta [07.Apr.09 01:57] |
| recunosc, un ferrari n+ar fi ferrari daca n+ar fi exclusiv, rosu si n+ar costa macar 200.000 de euro. dar daca emotiile obtinute intr+un ferrari le poti obtine intr-o masinută de 5000 de euro, si daca trairea n+ar fi cu nimic mai prejos, atunci totul se reduce la o chestie de gust. ca e clar ca masinuta de 5000 de euro este in fond mult mai autentica si mult mai perspicace decat un ferrari. opulenta nu face decat sa arate limitele. dar, sunt convins ca exista si povesti poetice de amploare bine sustinute care nu pierd nimic prin dimensiuni, ba chiar dauga la valoare. si ar fi pacat sa nu fie scrise. dar, atentie, am zis povesti. constructie. o poema de stare, like a love poem, e cu atat mai frumos daca se poate spune intr+o singura respirare. sa+ti ramana suficient timp de dragoste, nu sa pierzi vremea aburind peretii. | |
| = Leo | Liviu-Ioan Muresan [07.Apr.09 02:05] |
| Așa este. Depinde de cel ce umărește mașinile. Altfel, sticlă și metal aranjate frumos. Dar ai dreptate. LIM. | |
| = Kalimera,Al. | ciutura carmen luminita [07.Apr.09 13:18] |
| Zbatere,pasiune nemarturisita(?),un Eu flamand de regasirea in"pasarea intunericului care se aseaza cuminte pe umeri" , dincolo de acel zid concav,mult din tine , exceptionala finisare,amical, L | |
| + Excelent | Vasile Mihalache [07.Apr.09 09:31] |
| Un poem excepțional, care merită a fi recomandat fără nici un fel de exagerațiune pentru generozitatea semănării de versuri superbe: "există o singură salvare să-mi rup degetele, să-mi smulg timpanele, să-mi scot intestinele să le arunc peste zid ca pe niște frânghii care mă vor ajuta să evadez un bunker din milioane de celule ", " tu ești poteca care duce dincolo de zid timpul e o pastilă de cianură pe care o țin ascunsă între măsele, o voi sparge doar atunci când degetele tale se vor depărta de inima mea", "picioarele-mi atârnă ca niște aripi de liliac strada este plină de oameni care-mi intră-n ochi ca niște frunze de porumb femei casnice șchioape și soldați liliputani îmi indică o rută care ocolea piața centrală acolo unde în fiecare dimineață cineva pleznește o statuie de bronz cu o curea lată peste fund ca pe un copil neascultător în aplauzele mulțimii fără somn oare planeta doarme odată cu mine, sau somnul meu nu aduce moartea și celorlalți oameni? m-am oprit o clipă și mi-am adus aminte de noaptea aceea în care am alergat fără somn prin apartamentele vecinilor toți erau morți, doar peștii în acvariu, câinii și pisicile respirau ei erau niște simpli morți, ca niște păpuși de plastic învelite în plapume afară ningea și atunci am înțeles pentru prima oară când dorm, toată planeta moare, chiar și inima ta se oprește ca un mecanism cu arc extenuat", "viața devine o cutie poștală plasată în mijlocul stepei singurele scrisori le primesc de la tine cineva toarnă o placă de beton peste cutia poștală ca peste un reactor atomic avariat", "zidul este concav acoperit cu tablouri rotunde în care moartea se lovește de oase ca valurile de stânci", "mi-am zgâriat cu unghiile un ceas imens pe piept mai sunt câteva minute până când iubirea se va transforma într-o groapă comună ... ". Poetul auto recluzionat în spatele zidului cu 4 porți pentru numele iubitei devine exeget al suferinței, gata să înghită pastila timpului otrăvitoare înaintea uitării; zidul cu tablouri rotunde asemeni unor hublouri "în care/ moartea se lovește de oase ca valurile de stânci" este conturul nestrămutat al iubirii. | |
| = err | Vasile Mihalache [07.Apr.09 09:33] |
| Mi-a scăpat "poteca care", fă ceva și scapă de cacofonie! | |
| = domnule Mihalache, | Alberto M. Popesco [07.Apr.09 11:50] |
| mulțumesc foarte mult pentru apreciere, sincer să fiu, pentru mine, talentul e ceva subiectiv, en fin, mă bucură că primesc încurajări pe acest site. am modificat cacofonia vă mai aștept | |
| = Alberto si diapazonul | Viorel Gaita [07.Apr.09 12:27] |
| Alberto, nu mi-o lua in nume de rau, dar e mare diferenta intre "balariile" (asa cum tu singur spui azi despre poeziile altora, cu versuri care nu reusesc sa transmita nimic dincolo de cuvinte) pe care le scriai mai pe la inceputuri si care ajungeau direct la atelier si ceea ce scri acum. Chiar daca nu vrei sa recunosti, ai crescut mult in ultimul timp si ceea ce mi se pare mai important, ti-ai descoperit o voce. Mai bine spus ai descoperit diapazonul, care te ajuta sa obtii tonalitatea corecta. Si la asta au contribuit si criticile constructive de pe poezie.ro. Nu te multumi cu congratulari facile de pe alte site-uri unde poezia e doar un hobby de duminica. Dincolo de toate, poezie.ro ramane un site serios, unde chiar se scrie poezie. Dovada si "hacia" de mai sus. Nici mie nu-mi plac poeziile lungi, mi se pare ca nu poti sa sustii "mesajul", fara sa-l diluezi. De-aia exista proza. Poezia ta "se tine" pana la sfarsit si nu te plictisesti recitind-o. Felicitari. Te-ai instalat intr-o zona de gratie. Exploateaz-o la maxim, ca nu se stie cat tine. | |
| = bestial | Alberto M. Popesco [07.Apr.09 12:31] |
| cineva care mă cunoaște mai bine decât mine și anume domnul Gaiță. vă dau dreptate la partea cu Atelierul, deși s-a întâmplat demult. oricum, vă mulțumesc frumos și vă mai aștept | |
| = care pe care! | Adrian Firica [07.Apr.09 14:41] |
| ei, zic să zicem că e binișor. mă cam scoate din sărite abuzul de "ca"-uri și inconsecvența lui "care". de ex., care e diferența dintre: "eu sunt coroana de spini care mi-am așezat-o pe frunte," și "zidul e o mască pe care o port pe față"? eu optez pentru "pe care". A.F., care cu respect te salută! | |
| = AF, | Alberto M. Popesco [07.Apr.09 18:09] |
| și eu te salut cu același respect și mai vreau să adaug și mulțumiri muzei mele. merci de opinie | |
| = Luminița | Alberto M. Popesco [08.Apr.09 22:43] |
| scuze pentru întârziere, toți merităm un răspuns, pur și simplu comentariul tău a intrat mai târziu, probabil din cauza nivelului, mi s-a întâmplat și mie. de altfel, mulțumesc pentru cuvintele frumoase te mai aștept | |