| = Am citit un text... | Emil Iliescu [08.Apr.09 11:42] |
| Am citit un text scris promițător și cu imagini profunde, smulse dintr-un eu ce filozofează asupra sensului vieții. Prologul cuprinde în el însuși mesajul primordial, pe care autoarea vrea să ni-l transmită: suntem de la naștere legați atât de strâns de teluric, încât numai printr-un regressus ad uterum ( reîntoarcere în măruntaiele pământului)putem să ne mai salvăm sufletul , aprioric damnat de un deus otiosus. Mi-au plăcut cuvintele șlefuite în câteva imagini plastice: "Totul nu e decât un cerc aprins de viață, iar noi trebuie să trecem victorioși prin el" sau "Nu puteam aprinde focul vieții decât lăsând să curgă pe zilele - vreascuri sângele propriu". Finalul este unul care închide perfect cercul tăgadei și necredinței: trăirile amenință să sfărâme "polițele inimii", iar atunci când încercăm să ne citim gândurile printr-o judecată interioară, " foșnesc paginile sufletului"(superb!) de atâta tristețe și îndoială. Daniela, în proză ești mult mai profundă și merită să continui! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Multumesc. | Slapciu Gh. Gheorghita-Daniela [18.Apr.09 15:41] |
| Domnului Profesor, cu respect: pentru domnul Emil Iliescu Când scriu tăcută în cămara mea, nu mă aștept să-mi fie citite scrierile. Întotdeauna, eu, prin scris, am căutat să-mi adun gândurile neliniștite, să le închid într-o pagină (de hârtie sau web!) ca într-o sticlă pe care, astupând-o, o arunc în lume. Scrierile mele sunt bucăți din mine și în ele eu ori îmi chicotesc bucuria, ori îmi strig durerea. Domnule E. Iliescu, am primit cu drag opinia dvs. Desigur că printre rânduri puteți citi “Mă bucur să vă cunosc. Mulțumesc. Sper să ne mai întâlnim.” Era cam incompletă exprimarea și de aceea am încercat prin “Domnului Profesor, cu respect” să spun: O să țin seama de spusele dvs. Aș avea atâtea să vă spun…” pentru că de fapt dvs. mi-ați făcut …recenzie la o bucată de suflet. daniela | |