| = Cezara | Liviu-Ioan Muresan [30.Apr.09 18:27] |
| Textul m-a atras datorită titlului. Foarte inspirat. Poem într-un vers. Citindu-l, mi-a confirmat așteptările."șlefuiam inimile/de fruntea zilei", frumoasă imagine. Iubirea ca o întrebare, iată o imagine curbă a așezării dragostei. Finalul, ca o încălzire. Plăcut, LIM. | |
| = liviu | cezara răducu [30.Apr.09 18:30] |
| mulțumesc pentru că ai încălzit poemul cu un comentariu plin de căldură sufletească. cu drag, rara | |
| = * * * Unde iarba tăcerii nu crește | Călin Sămărghițan [30.Apr.09 18:58] |
| Se prea poate ca iubirea să fie simțirea care ne apropie cel mai mult de absolut. Poți să iubești chiar și atunci când urăști, iar asta o știm atât de bine cu toții. Poți să iubești neliniștea și "moartea" aceea. Se prea poate ca timpul să ne fie cel mai apropiat prieten dar și dușman. Atunci "șlefuim inimile/ de fruntea zilei". Când o citești pe Cezara Răducu trebuie să te izolezi de dimprejurul care te agasează, ca să te poți așeza limpede în cuvintele ei. Căci trec repede și se duc. Să spunem că acum e noaptea aceea când "iarba tăcerii nu crește". Că e momentul în care simți că poezia iese la plimbare prin univers și că are nevoie de tine, ca poet al ei, să se rostească. Când iarba tăcerii nu crește, Cezara scrie poezii. Este o poezie a amintirii. Printre cuvintele ei parcă scoborând din inefabilul unei taine universale, Dumnezeu "presăra firimituri de îngeri". În doar patru versuri se creează atmosfera, te trezești învăluit și țintuit în așteptarea unei revelații. A unui dar. Un nor luminos din care coboară răspunsul cu față de aur: "niciodată nu ne-am iubit așa,/ ca o întrebare". O simplă comparație, dar care depășește tărâmurile oricărei nespuse translații metaforice, despre un sentiment care, atunci când cotropește nu lasă nimic "viu" în jur. "Întrebarea" e singura certitudine. Și nu spune că "ne-am iubit/ ca două întrebări", ci ca una singură. O singură întrebare care parcă își abandonează propriu-i rost, căci nu-și mai caută răspunsul, aidoma a doi iubiți mergând înainte, abandonându-se unul celuilalt, ne mai căutându-și propriul rost, și lăsând ca însuși drumul să-și găsească propriul sens și destin. "Ca o întrebare". În iubire nu există răspuns niciodată. Există doar o singură întrebare. Ca doi să fie una, este poate cea mai mare taină a Universului. Cum o vede poeta? Ca o înstrăinare în frig. O înstrăinare a sângelui, adică a ființei întregi. A esenței ființei. O încercare de regenerare a unicității primordiale. Ne permite poezia Rarei să mergem până acolo. Ne lasă să facem asta și ni se deschide în față. În ultimele versuri este parcă și un regret și un sentiment tragic, dar răzbate peste toate acel sentiment de care spuneam la început: că poți iubi cu toată ființa ta și neliniștea și "înstrăinarea" și "frigul", în vârtejul a ceea ce se cheamă, invariabil, splendoarea a ceea ce suntem și mai ales a ceea ce am putea fi. Gustul poeziilor Cezarei Răducu e întotdeauna unul sobru dar fin. Un aer colorat dar surprinzător rece învăluindu-te. Trimițându-te afectiv mereu înspre fundamentele ultime ale simțirii și sensibilității umane, pe care numai poezia ți le poate dezvălui ascunzându-le, și ți le popate promite dăruindu-ți-le. Cezara Răducu e o poetă consecventă cu propria-i poezie, ea nu știe să scrie altfel decât așa cum îi este firea, de parcă o balerină ar sta pe vârfuri așteptând tremurat o atingere a Spectatorului ultim. O poetă a subtilelor esențe, a creării de atmosferă și a pătrunderii discrete până în cele mai tainice cămăruțe ale sufletului uman deschis înspre ceea ce avem de primit. De unde? Cum? Ce ne aduce? Sunt întrebări la care nu putem răspunde decât citind-o mai departe. | |
| = despre | Călin Sămărghițan [30.Apr.09 19:02] |
| Poezie recomandată de subsemnatul. Întrucât protocolul recomandă, nu adaug și steluță galbenă, cea roșie însemnând mult mai mult. | |
| = ca o întrebare... | Maria-Gabriela Dobrescu [30.Apr.09 19:21] |
| E greu să mai spui ceva după comentariul lui Călin. Dar tu știi că eu nu pot trece pe lângă gândurile tale fără să las un semn. Doar fluturii înțeleg de ce "iarba tăcerii nu crește în noaptea asta". Cu firimituri de îngeri în suflet, Maria | |
| = îngerii mei,maria și călin: | cezara răducu [30.Apr.09 19:26] |
| călin:TU ai pus o față de aur acestui poem.inima mea tace cu asemenea lumină peste.mulțumesc.mai mult, va deveni o întrebare. tu știi ce e certitudinea. maria:fluturii sunt copiii îngerilor.știi tu de ce îi porți în priviri. pe vârfuri, printre voi, în tăcere, rara | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [30.Apr.09 20:14] |
| Cezara, un pohem cat un volum de versuri, nescris.... n.b.iarba tăcerii nu crește în noaptea asta / ANTOLOGIC! | |
| = petruț | cezara răducu [30.Apr.09 21:06] |
| mulțumesc.discret și rafinat ca întotdeauna în comentarii. rara | |
| = firimituri de îngeri... | Teodor Dume [30.Apr.09 21:27] |
| cezara, s-a cam spus tot ce era de spus. și nu știu ce aș putea spune eu sau aduce nou în cuvânt, dar știu că acest vers poate fi egalul poeziei mari, cum îmi spunea ceva mai de mult criticul dr. gheorghe Grigurcu. și iată confirmarea *iarba tăcerii nu crește în noaptea asta* mă bucur pentru tine și poemul tău aprecieri! și o stea de suflet cu sinceritate, teodor dume, | |
| = teodor | cezara răducu [01.May.09 06:26] |
| mulțumesc pentru sinceritatea cuvintelor tale.și pentru steluță!îmi luminează tăcerea! cu drag, rara | |
| = Iarba tăcerii | George Floarea [01.May.09 13:38] |
| Mi-au plăcut foarte mult versurile: „doar ne înstrăinam sângele unul în frigul celuilalt” Iar titlulul acestui poem este o fină bijuterie. Bucuros întotdeauna la întâlnirea cu textele tale, quasiote Toate cele bune, Cesara! | |
| = ... | Ioana Geacăr [01.May.09 16:22] |
| Cezara, învearcă să nu te mai îmbeți cu propriile imagini, prea prețioase, fii un pic mai dură. Cezar Ivănescu (fie-i țărâna ușoară!) avea o vorbă: "prea te gingășești" Ai un prenume frumos și multă sensibilitate, mai trebuie să-nghiți multe cărți! Fii mai severă cu propriile texte, mai lucrează: "fruntea zilei"(clișeu!), "dumnezeu ne presăra firimituri de îngeri" (clișeu - la fel! cred că Dumnezeu nu mai are timp să iasă de pe site!Pe bune!ajută-l tu!) | |
| = Trei puncte de suspensie | Călin Sămărghițan [01.May.09 18:25] |
| Doamna Ioana Geacăr, lui Cezar Ivănescu să-i fie țărâna ușoară! Sfaturi cu înghițitul de cărți credeam că se dă la altă masă. Văd că n-am scăpat nici aici. Nu putem vorbi de clișee atâta timp cât nu avem în vedere întregul construct. Și ce înseamnă, vă rog, un clișeu? E atât de simplu să arunci cu gratuități! Un "cui bătut" poate fi un clișeu, dar un "cui bătut în aer"? (expresia nu-mi aparține.) Îi las pe cititori să răspundă. Idem cu firimiturile. Iar aluzia cu ajutatul n-am înșeles-o. Mă ajutați? | |
| = Călin, | Ioana Geacăr [01.May.09 19:48] |
1. mă surprinde ideea ta despre lectură. Tocmai aici sfatul e bun. Și la orice masă. Pentru oricine. Mereu trebuie să citim, la orice vârstă, altfel scrisul nostru n-ar avea substanță. 2. nu-nțeleg de ce răspunzi în locul Cezarei, las-o, te rog, dacă e ceva de neînțeles vom intra în dialog. 3. cred că o trăire metafizică sinceră poate intra singură în cuvinte, fără să-L invoci pe Dumnezeu, și fără sfinți și îngeri. | |
| = Trei puncte | Călin Sămărghițan [01.May.09 20:00] |
| Ioana, despre lectură, e de la sine înțeles sfatul, nu cred că trebuie să repetăm acest lucru acolo unde nu este cazul. Am răspuns întrucât m-am simțit vizat. Erau lucruri pe care eu le apreciasem la vremea lor, în jurul cărora mi-am construit... ceva acolo, iar ca să înțeleg de ce sunt combătute, trebuie mai întâi să văd argumentele ca să înțeleg. De aceea am răspuns. La punctul 3 am înțeles, dar e doar o opinie. | |
| = mult zgomot pentru nimic | Laurențiu Ion [01.May.09 21:06] |
| 1. să înțeleg că pe principiul unui raport constant și echilibrat se recomandă un text - în fond, se poate considera și acest act rezultatul unei păreri subiective ca și acordarea unei steluțe galbene însă urmarea este alta - clar 2. când 80 % din feedbackul primit la un asemenea text nu este favorabil, atât din punct de vedere al mesajului, cât și al tehnicii, ar trebui să se tragă un semnal de alarmă șlefuiam inimile/ de fruntea zilei - cizelatul sau lustruitul, în speță prelucrarea inimilor de fruntea zilei( - dimineață?) - tare forțat dumnezeu ne presăra firimituri de îngeri/ printre cuvinte - de ce firimituri de îngeri și nu de înger? - neținând cont că expresia este foarte forțată; până și eu care scriu destul de abstract nu pot proiecta această imagine în minte niciodată nu ne-am iubit așa,/ ca o întrebare - iubirea este actul dintre două persoane - de ce ca o întrebare? poate ca într-o întrebare sau ca între două întrebări în schimb, ultimele două versuri sunt acceptabile, însă pentru un poem de opt versuri, cu 5 versuri complet ratate, nu e de ajuns | |
| = răspunsuri datorate, îmbrăcate în iarbă: | cezara răducu [01.May.09 22:08] |
| george: mulțumesc,toate cele bune și ție! și acum să închei dialogul dintre ioana geacăr și călin: ioana geacăr: prefer această ,,gingășie,, decât vulgaritatea care predomină pe acest site. apoi, scuză-mă dar pe Dumnezeu, așa cum a remarcat și călin, pe DUMNEZEU nu trebuie să-l scoatem de nicăieri. el este peste tor. mă surprinzi.apoi, m-am plictist sincer de acest ,,clișeu,, al celor care au pretenția că se pricep la critică literară, să spună despre o asociere de cuvinte pe care poetul consideră că poate să exprime ceea ce vrea să transmită, să se spună : e clișeu, expresia asta e clișeu, etc. etc,. explicații nu prea se dau, și cu DEX-ul lângă noi e simplu. în poezie,nu. referitor la citit, se practică din partea unor așa numiți critici pe aici, să folosească un ton dădăcitor, gen mai citește și tu, fără să se știe ce ....încărcătură literară are persoana vizată, de parcă am fi la școală , pe vremuri cînd ni se dădea de citit și de făcut fișe. apoi, nu se recomandă nimic, doar se arată nuiaua. nu e important cît, cred eu, ci anume ce. și ca vezi că îmi fac temele, să știi că am discuta mult pe cât am citit eu. dar nu are importanță. pe cezar ivănescu l-am cunoscut și îți spun că nu mi-ai dat cel mai bun exemplu. părerile trebuie să le respectăm.well, să nu mă lungesc: nu e obligatoriu să îți placă, rămân la gingășiile mele, decât un stil diariostic, în care să povestesc ce fac seara , cînd stau în fotoliu la televizor. laurențiu: avea dreptate gustave le bon, în psihologia mulțimilor: întotdeauna apare unul în mulțime care strigă, că nu are ce face. ps: ești un contabil slab, îti pierzi timpul să contabilizezi procentul de receptabilitate al poemelor mele. apoi,mai puneți și tu întrebări din când în când în dragoste. dar, uitându-mă la vârsta ta, înțeleg. călin, îmi cer scuze că a trebuit să răspunzi în locul meu. paradoxal, ai spus 100%( fi atent laurențiu ion cum se calculează) ceea ce vroiam eu să spun. o seară bună vouă și să ne bucurăm de iarbă! cu drag, rara | |
| = și cu scuze | cezara răducu [01.May.09 22:11] |
| pentru eventualele typo, tot,diaristic. | |
| = Sunt un făcător de zgomote | Călin Sămărghițan [01.May.09 22:12] |
| Laurențiu Ion, nu ai înțeles. Te-aș ruga ca pe viitor să te gândești de două ori înainte de a posta remarci ca cele de la pct 1. Spun doar atât: nu ai dreptate. În legătură cu titlul comentariului tău, mă simt vizat, alături de alți comentatori. În ceea ce mă privește, ei bine, da, a fost părerea mea despre acest text, subiectivă desigur. Dacă ție ți s-a părut "zgomot", îmi cer scuze și am să încerc să nu te mai deranjez. Eu îți respect opiniile și stilul personal de receptare a poeziei. Dă-mi, deci, te rog, voie să citesc și să comentez ce îmi place. Fiecare facem "zgomot" într-un fel. Dacă am semăna cu toții, ar fi foarte plictisitor. Mulțumesc. Cezara Răducu știe că poezia ei se apără prin sine. | |
| = și celor din off topic, raluca și eugenia: | cezara răducu [01.May.09 22:27] |
| raluca, mulțumesc. da, ai dreptate cu sfătuitorii ăștia. eugenia reiter:îți înțeleg elanul de a sta după colț și a altoi pe cei care nu se aliniază unor...cutume, de care mulți nu se dezmint, mai ales cînd li se mai dă cîte un os din când în cînd, comentariul tău m-aș fi bucurat să fie pe text și nu pe observații pentru raluca. deci, pe pagina ei, te rog. mulțumesc, o seara...verde!! rara | |
| = de ce | Laurențiu Ion [01.May.09 22:45] |
| trebuie întotdeauna să vă legați de vârsta cuiva? cezara, tare sunt curios: unde scrie de vârsta mea? - sau ai primit vreo informație în afara acestui spațiu? și fii atentă că eu nu m-am legat de nimic în afara acestui spațiu, mai ales de vârsta ta, apartenența ta la un anume grup, sau orice altceva care ține strict de viața ta personală călin, echitabil ar fi când susții ceva să și argumentezi - de ce nu am eu dreptate și ai tu plus că ai înțeles greșit titlul commului meu eu nu interzic nimănui să se exprime, însă tu o faci prin contra-replică și asta să fie ultima oară când mai văd astfel de comentarii mai ales când n-aveți habar de ce vorbiți eu nu m-am înscris pe acest site pentru a mi se contabiliza anii sau pentru a auzi aceleași remarci răutăcioase privind vârsta mea, probabil pe baza unor discuții în particular și v-aș ruga nici să nu-mi răspundeți | |
| = Pe acest text | Liviu-Ioan Muresan [01.May.09 22:45] |
| am fost primul comentator. S-a ajuns la comentarii contradictorii. Îmi pare rău, de aceea revin."dumnezeu ne presăra firimituri de îngeri/printre cuvinte" cred că e afirmația forte a poemului. Poate a zis-o și altcinva, nu am cunoștință, însă, etalată aici, deschide orizontul ființelor muritoare din rîndul cărora facem parte. Nu e puțin. Rar am văzut asemenea afirmații aici. Și de aceea o consider cu atît mai valoroasă. LIM. | |
| = laurențiu ion | cezara răducu [01.May.09 22:54] |
| ești nostim. chiar îți demonstrezi ,,imaturitatea,, într-o polemică. iar tonul ăsta, să nu mai astfel de comentarii...chiar m-ai făcut să râd.ps: nu e nevoie de discuții în particular despre tine.este simplu, după felul în care te exprimi. nu ești chiar așa un subiect de discuție. liviu, mulțumesc. rara | |
| = Pax vobiscum | Călin Sămărghițan [01.May.09 22:58] |
| Laurențiu, calm. Cred că vârsta noastră ar trebui să ne-o purtăm ca pe-un stindard. În ceea ce mă privește, eu am argumentat în comentariul meu punctele respective, sper că destul de pe larg. Ale tale au fost acestea: "forțat", iar "forțat", "nu pot proiecta această imagine în minte", "de ce" cutare?, "acceptabile", "complet ratate". Fără nici un reproș, dar te întreb: astea sunt argumente? | |
| = și totuși rămâne un text penibil | Laurențiu Ion [01.May.09 23:07] |
| :)) poate ai dreptate, dar mă bucur că ți-ai dat arama pe față - sensibilitate, pe naiba anyway, te contrazici - dacă nu eram așa important, nu mai săreai ca arsă nu atac recomandarea acestui text ci atac acest text, asta să înțeleagă și călin 1. să înțeleg că pe principiul unui raport constant și echilibrat se recomandă un text - în fond, se poate considera și acest act rezultatul unei păreri subiective ca și acordarea unei steluțe galbene însă urmarea este alta - clar | |
| = ce primăvară | cezara răducu [01.May.09 23:12] |
| frumoasă, laurențiu! mai îndrăgostește-te și tu! iar despre textul meu, să-l citești cind te vei maturiza! stop joc. îmi pierd timpul cu copii ca tine! o seară bună! | |
| = călin, | Laurențiu Ion [01.May.09 23:16] |
| nu-mi poți impune niște standarde în ceea ce privește listarea unor argumente primul meu comentariu este la nivelul acestui text Un nor luminos din care coboară răspunsul cu față de aur: "niciodată nu ne-am iubit așa,/ ca o întrebare". O simplă comparație, dar care depășește tărâmurile oricărei nespuse translații metaforice, despre un sentiment care, atunci când cotropește nu lasă nimic "viu" în jur. - și cum rămâne cu logica? în cazul ăsta să scriem aberații cu toții, să maltratăm sensurile și logica limbii române ok, cezara:) cum zici tu | |
| = . | alexandru moga [01.May.09 23:18] |
| e putin spus penibil imi pare rau cezara dar texte mai bune ca sa zic asa "firimituri de ingeri" suna ca dracu dumnezeu sa ma ierte si pe mine si pe petre roman iar sfarsitul e de telenovela doar ne instrainam sangele si asa mai departe ei se mai intampla si greseli nimeni nu-i perfect ca sa zic asa dar "rastirea" "orgoliul" "superioritatea afisata" de calin si fanatismul cu virgula care isi apara pozitia dovedesc conservatorism si dogma este o dovada ca nu stie sa ia barbateste in fata o critica mai degraba miauna ca asa si pe dincolo si pe dincoace caline e un poem ratat asta e adevarul spus cu voce tare "slefuim inimile de fruntea zilei" e nici nu am cuvinte sa spun ce senzatie de fals si artificial imi da ca sa nu zic vorbe mai dure | |
| = err | alexandru moga [01.May.09 23:19] |
| ai texte mai bune | |
| = călin (și alexandru moga | cezara răducu [01.May.09 23:30] |
| ai avut drepate. ai trezit ..netrezitele. alexandru: ce să fac, am să-mi iau un aparat foto!! cine știe, rara | |
| = Efemeride | Călin Sămărghițan [01.May.09 23:34] |
| Laurențiu, o seară frumoasă îți doresc. Alexandru, îți răspund cu replica unui prieten: nu-i poți explica unei efemeride ce înseamnă apusul. Pentru că nu-l prinde. În privința mea, ai dreptate întru totul. În privința poeziei de aici, greșești exact prin conservatorism și dogmă. Văd că știi ce înseamnă. | |
| = de gustibus | Alberto M. Popesco [01.May.09 23:38] |
| polemica e interesantă: sunt 2 grupuri care se războiesc, de fapt care își apară modul and stilul de a scrie și de a înțelege poezia. pot spune că e un stil ”clasic”, dar nu conservator, de a poetiza iubirea. îmi place ”întrebarea” și Dumnezeul din poem. Cezara, nu tu ești ținta atacurilor, cred că ți-ai dat seama amical | |
| = . | alexandru moga [01.May.09 23:42] |
| rara daca tu crezi ca faza cu aparatul foto a fost o ironie si ca aceasta ironie a reusit sa ma atinga te inseli dar oricum e amuzant tot ce fac eu pe site fotografii sau asa zisele poeme ce le incropesc sunt deschise la comentarii de tot felul si bune si rele comenteaza si oameni pusi sa ma faca praf de la inceput si oameni obiectivi cat de obiectiv poate fi un om dar cand trei imi spun ca sunt beat ma duc si ma culc si imi asum esecul nu e niciun capat de tara sa recunosti ca ai dat kix acum sincer spune-mi si mie un tanar de 20 de ani caruia i se ofera posibilitatea sa citeasca poema asta ce poate sa spuna el despre inceputul asta: "șlefuiam inimile de fruntea zilei dumnezeu ne presăra firimituri de îngeri printre cuvinte" ca e scris de ienachita vacarescu asta poate sa spuna lumea a evoluat traim in plin postmodernism lumea se misca e agitata si literatura pictura fotografia teatrul opera cultura in general trebuie sa tina cont de aceste schimbari | |
| = alexandru, alberto | cezara răducu [01.May.09 23:47] |
| în afara polemicii de aici: sunt o mare amatoare de fotografie. și chiar îmi plac textele tale cu fotografii, și cele de pe deviantart (nu toate, așa cum nici ție nu îți place poezia asta). nu a fost o ironie, sincer. nu sunt genul să ironizez aptitudinile cuiva. eu rămîn să văd show-ul de sub poemul meu. o searaă buna. alberto, james bond. : am înțeles că nu sunt eu. doar sunt mata hari. făceam doar contraspionaj. mulțumesc. | |
| = Alberto pune punctul pe i | Călin Sămărghițan [02.May.09 00:02] |
| Maestre Alberto, ai observat foarte bine: 1. E vorba despre două stiluri diferite de a înțelege poezia. 2. Nu Cezara este ținta atacurilor și nici textul ei propriuzis. Abia acum îmi dau seama că ar trebui să-i cer scuze autoarei pentru că am generat astfel de dispute pe pagina ei. Știam că dinozaurii se împușcă. | |
| = caline | alexandru moga [02.May.09 00:12] |
| tu esti un nici nu stiu cum sa-ti spun hai sa-ti spun visator folosesti cuvinte pompoase in comentarii si pretiozitati in poezie si da-mi voie sa-ti spun in fata ca nu esti obiectiv nu un tip obiectiv isi dadea seama ca a pleznit-o pe alaturi si nu raspundea unui comentator din subsolul acestui text cu o butada spusa de un amic la o bere efemeride & stuff eu as fi vrut sa-mi spui cum ai fost in stare sa scoti o fraza de genul "Este o poezie a amintirii. Printre cuvintele ei parcă scoborând din inefabilul unei taine universale, Dumnezeu "presăra firimituri de îngeri". " care nu spune absolut nimic zero nada vorbe goale poezie a amintirii dumnezeu inefabil bla bla bla inca o jumatate de ora de aici incolo unde vezi tu inefabilul in versul in care inima se slefuieste de fruntea zilei? ai luat vreodata parte ca observator desigur la o operatie de slefuire? operatia de slefuire implica un flex daca vrei sa slefuiesti o bucata de teava sau un smirghel daca vrei sa slefuiesti un perete sau whatever unde e inefabilul? de ce arunci cuvinte goale si pompoase cand poti din trei miscari sa spui argumentat de ce da si de ce nu? unde vezi tu in poema: "Ca o înstrăinare în frig. O înstrăinare a sângelui, adică a ființei întregi. A esenței ființei." esenta fiintei? hmm? a fiintei intregi unde vezi o instrainare a sangelui? ce e aia o instrainare a sangelui? | |
| = Chiar, unde? | Călin Sămărghițan [02.May.09 00:24] |
| Alexandru, mă bucur nespus de intervenția ta. Tocmai prin întrebările pe care mi le pui, dovedești că începi să vezi. Mă opresc doar asupra întrebării "unde e inefabilul"? Tu chiar crezi că eu, doar pentru mine singur, nu pentru altcineva, mi-aș putea răspunde vreodată? Unde e inefabilul? Cred că ți-aș putea spune doar unde NU este. Dar m-ar urî atunci și iarba, și pădurea de pini-lumânări unde am stat azi, și apusul de ieri, și "fruntea zilei" de mâine. Și știu că efemerida aceea nu cunoaște apusul, dar mă urăște pentru că am putut să spun așa ceva despre ea. Și acum, dați-mi voie să nu vă mai spun nimic. | |
| = moga te faci de rușine | Alberto M. Popesco [02.May.09 00:26] |
| poezie nu se poate demonstra empiric, sau tu crezi că dacă ai un flex poți scrie o poezie sau cum? eu zic să te calmezi, înțeleg că suferi, că dorești reclamă dar modul tău de a susține o polemică încercând să demonstreze empiric o poezie e varză, ca să zic așa. îți dau un expemplu: ”Si deodata-n jurul meu, natura se facu un cerc, de-a-dura, cand mai larg, cand mai aproape, ca o strangere de ape. Si privirea-n sus tisni, curcubeu taiat in doua, si auzul o-ntalni tocmai langa ciocarlii.” încearcă să aduci un ciocan și dă în strofa asta până sare inefabilul pe pereți. amical, ca de obicei | |
| = . | alexandru moga [02.May.09 00:32] |
| caline tu nu ai pus intrebarea "unde e inefabilul" nope tu ai spus clar ca ai gasit vazut pipait mirosit inefabilul ce se degaja din poema asta e o mare diferenta nu ma lua pe mine ca te bucuri de interventia mea ca pe gheorghe de pe strada ca nu sunt gheorghe de pe strada intreventia mea iti sta in gat ai fi dat orice sa nu vezi interventia mea pe aici stii caline mie imi plac oamenii dintr-o bucata mai bine ma injurai decat sa spui ca te bucuri nespus de interventia mea si ca sa inchei ca e tarziu raman la prima parere si anume ca ioana geacar are dreptate cad spune de clisee iar firimituri de ingeri este o chestie care seamana cu un mileu asezat pe un televizor telecolor si pe mileu sta un peste din sticla | |
| = întrebare inefabil-nevinovată pentru A. Moga: | Adriana Lisandru [02.May.09 00:49] |
| căci singură nu-mi pot răspunde: - de când inefabilul este o rezultantă a observației? iar în loc de scuze pentru impertinența abordării (pe care mi-o asum) îi ofer un poem de Ienachiță Văcărescu, pentru evidențierea justeții ea (sau nu...) comparației pe care o face mai sus: "Într-o grădină Lâng-o tulpină Zării o floare că o lumina. S-o tai, să strică, S-o las mi-e frică Că vine altul și mi-o rădica!" (Într-o grădină, de Ienachiță Văcărescu, din Antologia poeziei românești de la începuturi și până astăzi, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, 1954) | |
| = erata | Adriana Lisandru [02.May.09 00:52] |
| mi-a scăpat un "ea" acolo ("pentru evidențierea justeții ea") ...a se citi fără. | |
| = . | alexandru moga [02.May.09 00:58] |
| adriana wake up suntem in 2009 in locul manastirii vacarestilor se face un mall de 87 de hectare care se numeste sun plaza asta e realitatea | |
| = sunt trează | Adriana Lisandru [02.May.09 01:03] |
| dar între cele două texte (al Cezarei și al lui Ienachita)e o distanță stilistică mult mai întinsă decât cele 87 de ha de care pomenești; să fim corecți, totuși... și tot nu mi-ai răspuns la întrebare. :) | |
| = Cezara, Zen-ul sau… | Atropa Belladona [02.May.09 07:12] |
| De ce n-ar crede berea, că băutorul e gustos?! N-am spus-o eu, dar cine-a spus-o, a spus bine, de ce n-ar fi și așa?! Dacă pot crede că vinul și pâinea pot fi sângele și trupul Mântuitorului, pot crede și-n firimituri de înger…și tăcerea poate avea textură, culoare și miros și gust… Și ziua poate avea frunte de care-mi șlefuiesc inima și-mi pot șlefui trăirile de muchiile sau rotunjimile cuvântului- vas, cuvântului- receptacul… Și există iubirea- întrebare, iubirea- paranteză, iubirea- egal sau iubirea- punct… întrupă-mă viu anotimp punctiform știu carnea s-o plâng, Tu știi să mai numeri? Semneaza, un simplu cititor, dintre cei către care poezia ta a plecat… ( care citește de la vârsta de 5 ani, crescut într-o bibliotecă și necritic literar) și căruia textul i-a plăcut si-i plac și clasicii ăia, oale și ulcele…:) | |
| = adriana, atroppa ( și un sfat pentru alexandru moga): | cezara răducu [02.May.09 07:57] |
| vă mulțumesc pentru comentarii. pentru oameni ca voi, merită să pun mileu pe masă!și să scriu! pentru alexandru: doar un sfat:ieși din mall!!iarba are un gust fantastic când iubești! ps:mi-ai amintit de macaralele cu care am crescut și care ne-au ..betonat sensibilitatea!!!brrr!!! rara | |
| = ca o intrebare | Carmen-Manuela Macelaru [02.May.09 08:04] |
| Un poem delicat marca Cezara. Stilul tău inconfundabil-romantic prin excelență și în acest poem își pune amprenta. Deși, „ niciodată nu ne-am iubit așa, ca o întrebare”, este atipic, comparația ține foarte mult de un imaginar cărui nu-i dai drumul prea mult. Ai extras esența până la emaciere, orice cuvânt ar fi în plus. Simili-noapte, având în vedere că tăcerea iluminează. mcm mcm | |
| = carmen | cezara răducu [02.May.09 08:22] |
| mulțumesc.întotdeauna luminezi prin poemele mele. mă bucur că, am reușit să păstrez un romantism al ființei în vremurile astea. îmi pare rău de alții. cu drag, rara | |
| = Părere | George Pașa [02.May.09 10:40] |
| În analiza acestui text și nu numai, fiecare poate avea dreptate în felul său. Tot instrumentarul nostru critic este, totuși, prea sărac pentru a putea ajunge la obiectivitate. Pentru că, se știe, poezia nu "lucrează" cu evidențe, încât orice receptare critică este un act mai mult sau mai puțin subiectiv. M-aș opri la ultimele două versuri, unde aș vedea mult mai simplu lucrurile. Dintr-o simplă apropiere și apoi contopire a îndrăgostiților, "schimb de sânge" (adică de trăire ce topește gheața ego-ului), se ajunge la revelarea acesteia în act. Vulgarizând puțin, acolo unde un poet mai "modern" ar spune "am intrat unul în celălalt/ am făcut schimb de seve", sau "ne-am tras-o pe covor până gheața din sânge a devenit lava unui vulcan" etc., poezia autoarei se păstrează în același spațiu al inefabilului sugerat, paradoxal, de cele mai simple acte și gesturi. Să-mi fie iertată lipsa de inspirație, nu vreau să polemizez cu nimeni. Posibil să nu fie un text reușit, dar nici unul slab nu este. | |
| = Nu știu cum mi-a intrat Cezara în inimă și n-o mai pot scoate. | marius nițov [02.May.09 11:23] |
| Nu știu cum mi-a intrat Cezara în inimă și n-o mai pot scoate. Ce aparat critic ne permite nouă să dăm formă sensibilității cuiva? A, dacă nu-mi place un text, maniera în care a fost conceput, asta nu înseamnă că valoarea textului e conformă cu părerea mea. De ce să nu acceptăm delicatețea Cezarei, nu e modernă, n-are cuvinte culese din dicționare, termeni științifici? Uite agonia oferă o gamă largă de producții literare, am făcut și eu o gafă comentând tendențios un text de Mihai, mi-am dat seama că rostirea era din suflet și n-avea rost o intervenție chirurgicală sau mai rău... Cred că un comentariu e bine să păstreze ceva din erudiția și sensibilitatea autorului, fără recomandări de genul:mai citește ceva! Dacă ne ocupăm cu scrisul pe agonia, cred că e de la sine înțeleasă nevoia de actualizare prin lectură. | |
| = george, marius | cezara răducu [02.May.09 12:53] |
| mulțumesc pentru cuvinte. și pentru sinceritatea lor, face mai mult decît orice critică bazată pe standarde literare. george, știi că respect opinia ta. una din cele mai avizate de pe acest site.fără subiectivism. marius, elegant și sensibil ca întotdeauna în comentarii. mulțumesc. cu drag vouă, rara | |