| = somnul ca o mobilă | T. Constantin Georgescu [05.May.09 11:49] |
| O poveste a copilăriei impresionantă și surprinzător de cuprinzătoare, sclipind din frumuseți, pe care le uitasem. Vârfurile sunt versurile „somnul ca o mobilă pe care nu se așterne / praf” și „genunchii sunt roșii ca doi sori la asfințit” (nu „la amiază”, pentru că amiaza este mijlocul zilei, când Soarele nu este roșu). Titlul este nepotrivit, față de gingășiile de puf care urmează, prin faptul că este explicativ, în loc să fie sugestiv, descurajând abordarea poeziei. | |
| = da | ștefan ciobanu [05.May.09 11:57] |
| asfintit era scris si in ciornele mele. cum de a ajuns amiaza, habar nu am. multumesc de atentionare. titlul nu se vrea exploziv, cum nici poezia. si nu cred ca este explicativ pt ca titlul vine din alt punct de vedere, iar poezia din altul. cel putin asa zic eu. multumesc de citire si de semn. stefan | |
| = . | nica mădălina [07.May.09 19:10] |
| titlul e intrigant si asta e bine. textul e copilaros si asta e bine. ce ma fac insa daca nu ma impac cu asocierea dintre cele doua? cam atat am sa reprosez textului, situarea in alta zona de tonalitate si timbru fata de cele ale titlului. care, luat in sine, mi a placut mult. | |
| = pei da | ștefan ciobanu [07.May.09 19:16] |
| știu ca sunt doua voci. vocea din poezie este, sau se vrea, vocea 'aidoma' din copilarie. vocea din titlu este cea de acum. cum se spune in reclama: nu este un mix potrivit?:) m-am gandit si eu la disonanta, si e posibil sa recilcez titlul pentru un poem viitor pt. ca si mie imi place. zi faina | |