Comentariile membrilor:

=  căderea în indigo	MA Ioan Tite [19.May.06 10:23]
"hai să alergăm mai departe ca și cum am avea tălpi oranj" ... prin lhasa(rasa)
+ cum sa ma dezobisnuiesc si sa pot percepe "elei"	Ioana Petcu [19.May.06 10:38]
pe ela o stiu mai mult din poezie, "ea" - si cind spun asa refer la ceea ce se face in acelasi timp cu scrisul - imi arata o noua infatisare in "jurnal". ca sunt intruziuni subiective aici o arata insusi faptul de a fi pus acest text la personale, insa totul se desprinde in fantastic, intr-o relativizare interioara. eu interior tinde spre universal prin cuvint. n-o sa-ti dau citate din tropii care m-au impresionat, dar, ela, voi remarca fluiditatea, curgerea care inghite din textul tau. imi place fara semne de punctuatie, iar eu las un semn, pentru ca semantic textul mi se pare de adincime, elei
=  strabismul unui suflet...	Vasile Munteanu [19.May.06 10:40]
nu aparține aceluia care "vede", ci aparține aceluia care "este văzut"; mult timp m-am temut că mă înșel asupra afirmației precedente, însă va veni Bobadil (:D) și mă va contrazice, dar - nu-i așa? - "silogisme și pledoarii pentru rațiuni artificiale" nu au decât aceia care nici nu pot exprima altceva...
=  cu simpatie	Rusu Cristina [19.May.06 10:42]
Uneori am vrea sa facem mai mult. nu are importanta daca mai suntem noi, pentru ca noi suntem deja acolo, oriunde. intoarcerea spre acel desen tehnic este imposibila cand sufletul cauta acel ceva de dincolo, care nu este inteles oricum si trebuie explicat celuilalt. [ da, nu iti pot trasa la nesfarsit iubire... ]pentru ca spiritul a ales sa asculte ploaia si mersul pe talpi oranj. mi-a placut foarte mult fila ta de jurnal.
=  Un haiduc cu radacine corsicane	Constantin Codreanu [19.May.06 13:36]
Mi-au placut la nebunie "My lord" si "paresseux ... sub un stejar" - un haiduc cu radacine corsicane:):):). Nu am inteles de ce "talpile oranj"...Super!!!
=  Ela	Lavinia Micula [19.May.06 11:51]
schimbare de registru. poate doar in ochii nostri. cred ca ai tu acolo, sub inima, un mai multe feluri de "registre" pe care le scoti la suprafata atunci cand e momentul. clipa acesata sub "constelatia elei" a fost bine primita :)
=  "geamanul stelar"	Marinescu Victor [19.May.06 12:10]
si ar fi bine sa ne spunem cu ochii inchisi unde suntem sa ne despartim de umbre cu bratele in fiecare sa ne cerem iertare cand stam unul langa altul fara lumina
=  "spiritul nu are nevoie de silogisme și pledoarii "...	Erika Eugenia Keller [19.May.06 13:49]
asa vad eu constelatia elei puternica si calda !
=  deviatie spre	noemi kronstadt [19.May.06 15:59]
un atriu semnificativ sistolic se poate dovedi o maladie grava, poate face spectrul solar de nesuportat pentru lumile sublunare, agata-te de toate silogismele si pledoariile ca si cum ar fi vascul pe care ti-l pui singura, cu miscari precise, deasupra pragului spre
=  mulțumiri celor ce au citit, celor ce au scris, celor...	Ela Victoria Luca [19.May.06 17:07]
Ioan, hai să ne plimbăm agale, oranjul rămâne adăpost pentru dureri. Mulțumesc. Ioana, ceea ce face Ela de când se știe, deja 30 de ani, este să scrie și să simtă oamenii. Cele două drumuri s-au intersectat la un moment dat și îi vin bine ambele, cu suișurile și coborâșurile lor, din cauza reliefului inevitabil având forme diferite. Mă bucură că o poți cunoaște pe ela așa cum este ea, indiferent de ceea ce face, chiar dacă nu ai văzut-o vreodată. ci ai perceput semnele ei. Cu sau fără punctuație, de lumină sigur. Mulțumesc, mult, m-ai lăsat spechless. Ted, să vină Bobadil, fiindcă amândoi ați avea dreptate: nu există văzut fără văzător, în subtil, de aceea nu contează uneori unde este strabismul, ci că există și, inevitabil, îi atinge pe amândoi, sau pe acei "n-1". Da, cei care au nevoie de silogisme vor trăi în ele, e și acesta un echilibru, necesar. Mulțam, mă bucură să te văd bine aici. Cristina, fără trecerea prin desenul tehnic nu trasa realiza o piramidă în spațiu, decât dacă te-ai născut deja ființă piramidală. Nu mă întreba acum ce sens dau acestor cuvinte, am mai scris despre asta și voi mai scrie. Ce bine că un jurnal poate să aibă astfel de cititori. Constantin, ai și întrezărit liniile esențiale din acel portret al lui "darius", cât despre oranj, la mine și insomnia este așa, când eram copilă foarte mică îmi închipuiam paradisul cu portocali, nu meri, îți dai seama ce deziluzie am avut când am aflat povestea biblică, doar câțiva ani mai târzior. Te mai aștept. :) Thaiis, tu ai perceput fin aceste schimbări de registru în manifest, care de altfel în interior există de mult timp și greu îmi este să le las vederii. Da, aleg mereu un anume moment pentru destăinuri și aleg de altfel și modul de a desprinde tainele, în spirală. Mulțumesc, nu e ușor. :) Victor, versuirea ta a țesut îngemănarea stelară, singura care de fapt contează în cele din urmă, fie ea lumină sau întuneric. Mulțam, ce bine să te regăsesc și aici, de citit eu citindu-te mereu. :) Erika, și când sunt înghețată și prinsă de slăbiciuni, lumina aceea - așa cum emană din fotografia ta - nu mă părăsește. Mulțumesc pentru cât Ra vezi în mine. Noemi, tu te-ai oprit spre acel punct al căderii, ai simțit sincopa, ai perceput pulsul stins, sublunar, acolo unde abia respirabilă mai sunt. Mulțumesc, spre alte praguri, da. :) Ela
=  ?	Dana Stanescu [19.May.06 18:06]
Da' my lord cine este? Eu nu am inteles nimic din pagina ta de jurnal care de fapt nu este jurnal, e... ceva. Lipsa semnelor de punctuatie imi ingreuneaza citirea. Mai e drum lung pana la... stii tu.
=  dana	Ela Victoria Luca [19.May.06 18:17]
Îmi văd de drum, e al meu. My lord e My lord, simplu personaj. E jurnal și ceva. Mulțumesc, păcat de non-receptare, e drum lung până la mine, da. Ela
=  .	Costin Tănăsescu [19.May.06 20:16]
dacă ai fi scris acest text folosind persoana a doua ar fi fost mai bine.see ya
=  Ela	Valeriu Dandeș Ganea [19.May.06 20:39]
atunci când tac au pierit îngerii uciși de absența luminii fără prea multe explicații my lord spiritul nu are nevoie de silogisme și pledoarii pentru rațiuni artificiale hai să alergăm mai departe ca și cum am avea tălpi oranj linii paralele peste oameni dar ei privesc adesea șașiu nu pot să îmi permit îndreptarea punctelor de vedere peste zona permisă de imperative mâna lor dreaptă îmi arată mereu un stop implacabil să știu unde încep eu unde se termină ei să nu ne lăsăm prădați de aceeași oceanitate semantică trăire imposibilă în doi în n-1 - da eu Constelații de unde ai vrea să cuprinzi lumea toată între palmele căuș și să faci paralele între lacrimile și surâsurile lor(fiind că au același izvor: lacrimă-surâs) Sau constelații zidite de sentimentele (uneori contrarii alte ori sentimente și atât) celor pe care îi cunoști. Oranj(culoarea mea preferată-deși nu o port pe haine)focul neastâmpărului din pas
=  Nicholas, Valeriu	Ela Victoria Luca [19.May.06 21:21]
Nicholas, "cu ochii închiși" nu s epoate scrie decât la persoana întâi. Tu știi asta. Persoana a doua poate o voi folosi altădată, nu într-o pagină de jurnal, nu în jurnalul acesta. Valeriu, constelațiile sufletului cuprind simțirile celor ce sunt cumva prezenți, prin timpul și culorile lor, aici. Mulțumesc, mă bucură oranjul tău. Ela
=  :)	stefan ciobanu [21.May.06 10:13]
imi place scrisul dintr-o suflare nu am timp sa analizez trec mai departe fara 'stop implacabil' care sa ma incepa unde se termmina ei.asa ca alerg prin text ca si cand as avea tălpi oranj numai bine.