| = .....................amintiri,Doamne,amintiri.................. | Dan Carlea [19.May.06 14:47] |
| Doamne,poemul asta mi-a trezit copilaria,adolescenta si tineretea ,petrecute la picioarele Podului Grant,Zeului Grant pe care il voi iubi intotdeauna ca un nebun,cum unii iubesc Muntii Fagarasului,cum altii iubesc Marea cea Neagra si delta cu armatele ei de pasari ....Acolo,langa Lacul Morii,as vrea sa mor,pana nu va fi prea tarziu.(parafrazare a lui Cioran("m-as sinucide daca nu ar fi prea tarziu") | |
| = ... | MA Ioan Tite [19.May.06 15:49] |
| plimbătorilor... :) Atât MA | |
| = ioana..... | Elena Toma [19.May.06 17:24] |
| și eu rătăcesc printe amintirile tale...te citesc și pictez descrierile tale. mulțumesc. mai trec. | |
| = ... | Dana Stanescu [19.May.06 18:19] |
| nu te mai citesc ca tu scrii bine:))) | |
| = Pe ocolite, mi-a placut | ramona iancu [19.May.06 19:59] |
| Poemul tau are fluididate, data probabil de sensul unic. Simt frisoane pentru ca nu pleaca nici un tren din depou, pentru ca pietonii au pielea arsa de faruri si trupurile lipite de balustrade reci, pentru ca-i noapte si pentru senzatia pe care am avut-o mereu trecand pe acest pod: fiind din provincie, faceam cateva ture, totdeauna rataceam drumul. Era ca un banc bun. | |
| = "doar nostalgii"... | Pașa Gheorghe [19.May.06 20:34] |
| = Ioana, nu sunt un adept al epicului in poezie, dar la fel de bine contrariile se atrag. Nu uit totusi ca uneori, asa cum spunea Eliade, avem de-a face cu procesul de "camuflare a sacrului in profan". Pentru tine, dar si pentru multi altii, podul Grant este un spatiu al revelarii poetice, al nostalgiei si al indiferentei la tot ce e trecator. Mi-a placut poemul in ansamblul sau, nascut din aceleasi mobiluri comtrare care iti invadeaza fiinta: spirit acid si duiosie, profunzime si tendinta de a persifla tot ceea ce iubesti. Nostalgia indragostitilor trece peste agresivitatea cotidiana. Remarc totusi: "faceam filozofie din fuga ne plictiseam unul cu altul" "nicio pasiune nu ne bantuie seara doar nostalgii sinele se impleteau sub pasii nostri" "carpe diem carpe diem ce banc bun plimbatorilor". Cu bine! | |
| = un bujor | Valeriu Dandeș Ganea [19.May.06 21:02] |
| o dinamică precum în realitate "am văzut" scris (pe undeva pe sait-publicitate ascunsă!) "Viața-i un tunel luuung cu poze..." carpe diem în fugă, fără tren-nădejde, fără pasiuni-amenințare că sunt! ne lipeam de balustrada ne sugeam burtile sa facem loc sa treaca sa se duca sa treaca pe langa noi mă fac că nu văd gestul șoferului acela după care făceai filozofii în fugă, mă poate duce în "psihologie" și nu lungesc... Un bujor pentru tine din partea mea VDG | |
| = incercam un raspuns? este "carpe diem" un banc bun? | ioana barac grigore [19.May.06 23:38] |
| sunt uimita si incantata sa va vad si revad citindu-ma. dintr-o data, ma simt cu multi prieteni pe agonia, ceea ce imi da un sentiment reconfortant. dar pentru voi carpe diem este tot un banc bun? mi-ar placea sa va cunosc parerea, iar daca intoarcerea voastra la poem cu raspunsul la intrebarea de mai sus ar face mai multe hits decat poate fi suportat, promit sa il scot si sa il repostez cu tot cu raspunsurile voastre. deci... este "carpe diem" un banc bun?? | |
| = ce banc bun, plimbatorilor ...' | Erika Eugenia Keller [20.May.06 06:49] |
| un poem al nostalgiei ca esenta: " Viata e uitare de sine..." :-* | |
| = gusturile se discuta | anuar brahem [20.May.06 14:08] |
| noroc ca nu ati facut accident rutier. o data mie mi-a aruncat un sofer nervos pe geam in masina mea un salam intreg. Protesta ca merg prea incet. Am rumegat mult fapta lui abjecta si periculos rutiera ,dar salamul era mai gustos. | |
| = "...filosofie din fugă". | Liviu Ioan Copos [21.May.06 05:30] |
| "...nici o pasiune nu ne bântuia seara/ doar nostalgii șinele se împleteau/ sub pașii noștri..." "Carpe diem", nu poate fi un "banc"! Poate fi în schimb un mod de viață. Marcel Proust, influențat se pare de Bergson, stia de pildă că senzația, care constituie prima "sinapsă" în țesătura amintirii, este dificil de prins, de evocat, mai mult, este dificil de legat pentru a forma memoria. De aceea el atribuia o importanță deosebită unei simple brioșe, înmuiate în ceaiul de lămâie, savoarea acesteia aducându-i brusc în memorie episoade din copilăria petrecută la Combray. Personajele sale trăiesc în același timp clipa, amintirea și așteptarea. Brioșa voastră "plimbătorilor" este Podul Grant, savoarea ceaiului de lămâie ați înlocuit-o cu "farurile ce ardeau pielea prin haine" și "arsura" aceea peste fese, iar nostalgia periculoaselor bravade tinerești de "balustradă", printre mașini, șine împletite și înjurături, este tocmai bucățica aceea de memorie care dovedește că "carpe diem" nu poate fi un banc. "Carpe diem"! | |
| = erika, anuar, liviu | ioana barac grigore [21.May.06 14:20] |
| parerea mea este ca cei mai multi nu reusim sa traiasca decat in trecut si/sau viitor. ca acordam prea putin clipei, ca o traim doar in momente anume si cam aceleasi pentru toti. briosa ma conecteaza la trecut, ca si faptul ca scriu acum aceste randuri care ma conecteaza la viitor in asteptarea feedbackului vostru. sau la nimic. uneori amneziile sunt salutare. ceva e gresit aici. | |
| = chiar este... | ioana barac grigore [21.May.06 14:22] |
| ..."multi nu reusim sa traim". | |
| = iti zic eu | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| ar putea fi vorba de viata, ar putea fi vorba de dragoste. ma gandesc la masini ca la niste jaloane si la tine si el ca la 2 fotbalisti. cateodata e vorba de un timp limita, cateodata e un simplu antrenament fara timp, cateodata e pur si simplu dragoste. uite eu ma gandesc la trenurile alea de care zici tu ca la vise, sunt nopti fara vise ce-i drept, in doua cazuri, cand somnul e sec sau cand nu dormi si ceea ce ar trebui sa visezi e aievea, langa tine. milady milady milady, de trei ori milady, depinde unde se claxoneaza, se poate sa fii pe zebra sau nu. nu te-am intrebat niciodata, crezi in noroc? podul grant e viziunea ioanei asupra lumii underground in care totul poate fi privit de sus, dar numai in crestere spre barbie. o lume a actiunii in care totul e intr-o continua miscare. intr-o zi milady o sa faci cu mine bungee de pe podul ala, cross my heart. | |
| = lancelot si masa cu colturi | ioana barac grigore [22.May.06 00:06] |
| doua femei pe pod se prind in elstice groase si moi. hamuri, hamuri. bariere la ambele capete. masinile rumega linistite, altele pasc cate o dara de benzina. se trage dubla. inchideti celularele. linsteeeeeeeeeeeeeeee!!! dubla doi podul grant seq 62. nimic nu e prea inalt sa poata face stricaciuni ireparabile. vom incerca de pe golden gate, claudiu... | |
| = ioana | mircea lacatus [23.May.06 17:31] |
| ioana ce naiba inseamna carpe diem-ul acesta ca tot il aud rostit de fetele frumoase ... nu stiu daca m-a trecut vreodata podul acesta insa acum ca ai adus vorba...am sa trec eu mai atent peste poduri oriunde ar fi ele si in orice vreme... | |
| = mircea | ioana barac grigore [24.May.06 09:24] |
| mereu am fost sigura ca acest carpe diem este doar un banc bun rostit in limbi moarte si, de aceea, nu rade nimeni la el... | |
| = Vodafone ;-) | Zana Parca [25.May.06 11:27] |
| O scena dinamica, cu multa adrenalina si instincte primare. Un "aproape noapte" pus in scena tare frumos... (de ce si nostalgic...? Sa vina episodul II ;-)) Carpe Diem - un banc bun?! Cel mai bun! La care razi cu tot ce ai cand il traiesti. Daca il traiesti. Dilatzi timpul. Si locul. Si simtzirile. Innebunesti de placere. Sau durere. Imbatranesti cate o suta de ani intr-o clipa. Si nu regretzi nimic. Esti tu cu sine-le si tine-le tau. Si FACI. Lucrurile sa se intample. Fara sa-tzi pese ca e bine sau e rau. E Carpe Diem-ul tau! Si mai vrei. Senzatzii...Trairi...Dureri dulci... Altfel. Mai mult. MAI... Da dependentza ;-) (Acum un off-topic... ..."sunt, deci exist". Eu, Zana Parca. Zana mihutziana. Pe cale de disparitzie ;-) Din motive "demne" de-ntzeles (lesne pt dvs) curiozitatea identitatzii n-a meritat efortul dezvaluirii. Nici locul, nici timpul, nici sensul. Sunt doar o zana a dorului. Cel decimator ;-) Restul, rozul cu puf de pinguini, s-a hotarat a fi lasat muritorilor. Cei care se pierd in simtzuri-carpe-diem-ice numai miercurea, in Terminus. ;-) Ma-nchin in fatza dumneavoastra, si ushor...ushor... in pashi maruntzi de zbor... imi iau La Revedere de la Doamna Agoniei! Felicitari pt ceea ce scrietzi! O facetzi teribil de bine! ) | |
| = Zana Parca | ioana barac grigore [26.May.06 15:38] |
| am fost convinsa ca vei ramane in acel triunghi. si ma bucura ca ai incercat o explicatie, totusi. de ce trebuie sa fii pe cale de disparitie nu pot intelege. sunt convinsa ca toate vor fi cum doresti tu. carpe diem ca promisiune si o zana buna care sa stea de veghe. | |
| = Zana pentru Zana :-) | Zana Parca [26.May.06 16:51] |
| Tocmai... acel triunghi nu mai exista... ;-) Nici cvartetul, nici sextetul ;-) Depasindu-mi restrictziile in mai multe randuri, infometata de prea mult praf de stele, si orbita de ceea ce credeam ca pot controla bine -dorul-, m-am trezit intr-o seara de Mai in fatza unui joc de barbut. Al lor. Al Zeilor. (Eratzi printre...?) Mi s-a decis soarta, fiind fortzata sa iau o decizie. Daca oamenii au tendintza sa fuga de asta mereu, pt ca e prea apasator, Zeilor nu le este cu nimic mai ushor sa ia decizii. Dar o fac! Mult prea indragostita fiind de-un pamantean, am hotarat sa-mi schimb conditzia. (Muritorii au parte de Carpe Diem-uri :-) ) Si Azi... este priveghiul meu. Ca Zana. A murit Parca, si a primit omagiu o jerbera de crini galbeni imperiali. Si va cobori din sfere, ca muritoare, pe o muzica adecvata, Carmina Burana lui Orf, asteptand primirea. Si, da! Lucrurile se vor asheza. Intr-un fel sau altul. In mai putzin de-o clipa... Voi avea insa nevoie si de-o Zana buna! Mainile intinse... nu se uita! Carpe Diem, Zana! Chiar e scurta viatza... | |