| = ... | c.s.banu [30.May.06 11:54] |
| mi-a placut textul acesta. cred ca mi-ar fi placut mai mult daca evita "portile trupului" si "monstrii". daca finalul ramanea neconstruit, direct,putin mai taios. desigur pasajele descriptive folosite de tine in text si chiar ideile sunt usor desuete, dar functioneaza. inca. nu mi-a placut faptul ca titlul vb de un hipoacuzic. confesiunea putea sa fie a oricui, nu avea nevoie de acest amanunt. plus ca nu stiu cum sa iti spun, dar eu cand ma gandesc la un om surd automat fac si conexiunea cu beethoven. simfonia a 9-a nu a avut si nici nu o sa aiba vreodata nevoie de carje. iarta-mi lipsa de delicatete, eu doar interpretez textul asta ca si cititor. | |
| = leviatan | Miruna Dima [30.May.06 12:43] |
| Nu e nicio lipsă de delicatețe, altfel textul nu mai era aici. În ceea ce privește titlul și eu am avut îndoieli. Îl voi schimba. În legătură cu finalul, mai exista o frază care venea cumva să explice restul, dar am renunțat la ea. O să mai lucrez... e totuși o confesiune, am scris așa cum mi-a venit. La monștri și la uși nu renunț. Sunt ale mele. Mulțumesc de trecere și de părerea exprimată deschis. | |
| = nu e rău textul | florin bratu [30.May.06 17:11] |
| pe mine mă deranjează totuși o anumită sensibilitate neasumată (nu a persoanei, ci a textului), o delicatețe prea explicită parcă până la capăt, care, în plus, riscă să deraieze și în locuri mai degrabă comune, senzație dublată de tonul confesiv al textului. e ceea ce cred că deranjează la "ușile trupului" - ușile îs ok, dar ale trupului nu mă convinge și e riscant. | |
| = Tango | anuar brahem [30.May.06 19:07] |
| sigur ca nu te stim, dar asta imi da libertatea de a construi/potrivi imagini la indemana. Singuratatea e o mare plaga, mai ales senzatia de a fi singur desi inconjurat de multi. Se mai intampla ca traim cu cineva o viata si nu-l cunoastem. Reducem afectiunea la o mecanica rutiniera. Dar tot ce descri se poate solutiona schimband strategia, mangaind cateii, discutand cu omul acela care nu stie. La tango e nevoie de 2. Noi stim. | |
| = de acord | Narcisa Turony [31.May.06 00:56] |
| De acord cu remarcele lui Florin. Aș mai fi renunțat și la ,,De fapt, nu știi nimic despre mine." - nu numai că se subînțelege, dar anunță și concluzionează mult prea devreme. Un text care mi-a plăcut, sensibil, reușind, după părerea mea, să nu devină patetic, fapt remarcabil. | |
| = răspuns | Miruna Dima [31.May.06 07:38] |
| Florin Apăi dacă ușile îs în regulă, dar trupul nu îi, l-am mazilit. Mi-e greu să văd din exterior, obiectiv, să analizez respectiva sensibilitate. Poate mai târziu, dacă revin asupra textului... Duende Și pentru balansoar e nevoie de doi. Mă bucură că rândurile mele te-au determinat să vrei să comunici cu mine. Narcisa "De fapt, nu știi nimic" este ceea ce leagă cele două părți, care conțin două idei diferite. Așa văd eu acum. Poate să păstrez ideea, dar să schimb ambalajul. Mulțumesc tuturor de semnul lăsat, mai ales pe un text de o astfel de natură, unde nu mă așteptam să am prea mulți cititori. | |
| = un text in care se regaseste fiecare... | buzoianu adriana [31.May.06 08:07] |
| este o confesiune a tuturor, de fapt. insa putini sunt cei ce admit ca se regasesc in ea. aceia sunt cei puternici, de fapt. si...singura nu esti, sa stii,...nu suntem singuri decat in subconstientul nostru, atat. uneori noi suntem cei ce alegem sa fim singuri...de frica, poate, de nesiguranta,...ca vom fi intelesi gresit sau deloc... e un text care spune atat de multe...incat mi se pare ca alte comentarii sunt de neconceput... este o traire a fiecaruia - in parte-,...este o exprimare a ta, asa cum ai simtit. atat. :-) sincera,ariadna. | |
| = adriana | Miruna Dima [31.May.06 12:28] |
| Mulțumesc pentru sinceritate. Nu am intenționat să prind în text caracteristici general umane, deși probabil că în fiecare din noi există astfel de ...confesiuni. Singurătatea există și are multe fețe. Cea mai tristă pe care o știu eu e cea de doi. Depinde de fiecare dintre noi cum ne-o apropiem, cum o îmblânzim sau cum o înfruntăm. | |
| = Nu ma cunosti... | Ionela Chitu [11.Jul.06 13:20] |
| Mi-a placut... O mica revolta, poate chiar un repros... "De fapt, ce știi tu despre mine? Urmata de resemnare: "Mă rog, durerile și monștrii ni le purtăm singuri." Poate ar trebui sa lasam oamenii sa ne cunoasca mai bine si sa decida ei daca ne accepta sau nu, asa cum sintem. | |
| = ionela | Miruna Dima [11.Jul.06 13:56] |
| Poate și revoltă... Dar nu e vorba de a fi acceptată de ceilalți. Vorbeam aici despre izolare, care nu e cauzată de respingere, ci de un blocaj în comunicare. Mulțumesc de trecere. | |