| + izbanda -izbanda (?) | carmen mihaela visalon [11.Jul.06 17:23] |
| Am mai spus ca forma fixa si rima nu sunt ceea ce astept eu de la o poezie, pentru ca ele creaza o aparenta de frumos si de ordine, pe care nu mi-o doresc. Patrunderea dincolo de cortina de fier a realitatii si o harta pe care sa disting un drum spre inefabilul Sine, este ceea ce caut in arta, in general, si in poezia vie in special. Lectiile de zbor le iau doar cei care sunt preocupati de aventura initierii si Teseu este eroul mitic cel mai indicat pentru a fi istructorul unui hierofant care, la randul sau, trebuie sa fie intructorul unor neofiti. Intr-un anume fel soarta lui Teseu este asemena sortii poetului. E "regal", e puternic, zboara, urca, coboara, invinge minotaurul, etc, etc, traieste glorios si... pana la urma, dupa ce a invins Hadesul trebuie sa se intoarca in lume si sa se supuna legilor firii. De ce oare? Pentru ca sa se nasca urmatorul hierofant si initierea unor noi neofiti sa fie luata de la capat. | |
| = De ce e steluța ? | Adrian Munteanu [11.Jul.06 19:09] |
| Tot ce se vorbește în legătură cu ordinea sau dezordinea în poezie, armonia sau lipsa de logică, despre cortina de fier a realității sau inițiere, în ce mă privește nici eu nu încetez să mai spun : scriu astfel, pentru că aceasta este structura mea interioară. Paradoxal, într-o formă fixă și, s-ar spune, restrictivă, eu găsesc inepuizabile resurse de a modifica , de a inova, de a mă plasa într-un fel vis a vis de realitate. Se întâmplă ca aici să discutăm despre un element luat din mitologie, de unde aerul de vetust și de lecție inițiatică. Cum ai plasa această argumentație oare în legătură cu sonetul meu "Se crapă fusta, pârâie chiloții "? Siguur că este vorba de gust și de atitudine. Argumentația prin care vrei să-mi demonstrezi superioritatea versului neîngrădit nu mă prinde în mrejele ei. În ce mă privește nu este vorba de o aparență de frumos și de ordine, ci de un mod de a trăi. El poți spune că nu e valabil decât dacă admiți că eu nu exist ca persoană în această lume. E o dispută lungă și n-am chef să mă lansez în așa ceva. Mă întreb numai ce rost are steluța ? | |
| = repostez motivatia, pentru ca erau 1000 de greseli | carmen mihaela visalon [11.Jul.06 20:31] |
| Steluta este evident un semn de admiratie pentru ACEASTA poezie. Daca as fi filolog sau daca as avea timp sa compilez savant, m-as fi referit si la forma. Dar asa cum am incercat sa sugerez, desi versul rimat nu este favoritul meu, nu sunt atat de opaca incat sa nu deschid ferestrele sufletului cand adie poezia doar din considerente de forma. Cu alte cuvinte "poezia este importanta nu designul ei" Evident, nu am incercat sa te conving sa practici versul alb, pentru ca mi-ai spus odata, ca ai incercat si nu ti s-a potrivit. Cred ca sonetul iti sta bine, mai ales ca reusesti sa-l adaptezi diverselor teme, ba chiar sa-l up-datezi. Pentru ca este foarte tarziu si nu am ajuns inca acasa, am sa-mi cer scuze daca am gresit cu ceva, si am sa afirm ca dau stelute ori de cate ori consider ca ceea ce am citit este hrana pentru suflet sau spirit, sau pentru amandoua. Le motivez si eu cum pot ca un cititor, nu ca un critic. | |
| = Firul Ariadnei | Dan Norea [11.Jul.06 22:24] |
| Te citesc de multa vreme, pot spune ca esti unul dintre poetii mei preferati de pe site. Consider ca poezia clasica este adevarata poezie, iar formele fixe sunt cu atat mai mult de admirat. Nu e vorba de ordine (in sens nemtesc) sau de ingradire (in sensul lipsirii de libertate) ci de muzicalitate. Ritmul si rima te apropie de cealalta arta sublima, muzica. In plus mitologia greaca ma atrage de mic copil. Dar n-as fi intervenit nici astazi. O fac pentru ca ma intriga, mai ales la tine "izbanda-izbanda". Aproape ca-mi vine sa citesc "dar n-am primit o astfel de dobanda" desi e o impertinenta din partea mea, un neofit. | |
| = Da | Daniel Puia-Dumitrescu [11.Jul.06 23:15] |
| Superb, Adrian, felicitari! Da, si pe mine ma intriga mitologia, ma fascineaza. Drag, Daniel | |
| = Carmen, Dan, Daniel | Adrian Munteanu [12.Jul.06 10:48] |
| Carmen - ok, fiecare își declamă filozofia poetică, fiecare are gusturile și modul său de a vedea ordinea importanței în ce privește stilistica. Din fericire sunt unul dintre cei care apreciază orice formă de prezentare poetică, dacă se menține în jaloanele valorice necesare. Uneori chiar încerc să abordez astfel de modalități contemporane, dar în haina sonetului, pentru că sunt un încăpățânat și proiectul pe care l-am îmbrățișat odată îl duc până la capăt. Deocamdată e și mai lejer pentru mine. Nu mi-au plăcut niciodată spațiile aglomerate, sunt un claustrofob. În sonet terenul pare ceva mai liber, mă duelez doar cu câțiva și nu mă consider inferiorul lor. Mai pot să dau și eu din coate. Dan - un cititor în plus e un mare câștig. Mulțumesc pentru apreciere. De aceea am ales sonetul : pentru că am iubit muzica și cred că aș fi putut-o face efectiv, ca meserie, la viața mea, dacă vremurile nu m-ar fi aruncat în altă direcție. Acum cred că asta fac : recuperez posibilele date inițiale, le dau un sens și nu le las să moară necunoscute. Daniel - înțeleg, înțeleg. O iau drept o probă de subtilitatate și prietenie. | |