| = + | Alin Adal [15.Jul.06 22:23] |
| Realdo, ești un real talent, un mânuitor iscusit al cuvântului. M-a fascinat modul în care scrii și desenezi în același timp. Dacă aș putea ți-aș înstela textul! | |
| = in ciuda acelui nene cu barba, "avem nevoie de un happy end" | nica mădălina [15.Jul.06 23:00] |
| ...iar aici il gasim, la un capat de ploaie. baiatul care despre sine nu stia sa spuna decat prin gesturi, caci ii era rusine si despre care s-a spus la persoana a treia, ca o detasare care sa-l apropie de baiat nu doar pe autor (privitul in urma reuseste uneori sa si uneasca), ci si pe cititorul care a avut, fireste, sapte ani odata (si creta si bunici, si pri-e-teni), ajunge sa scrie despre el. o face la persoana intai, acum stie sa zica in cuvinte ce simte. "se trezeste", povesteste dragosteala, incertitudinea, spaima de plecari, de ploaie. se lumineaza. a invatat numele, iar exteriorizarea acestuia nu se mai face mut, ci in soapta, nu se mai face la vedere, pe gard, ci intocmai ca gestul de intindere a palmei. cu un indian drag, colorat, singurul astfel. dincolo de maniera asta paguboasa a mea de a explica faptul ca am vazut aici intregul unei iubiri, cu un inceput simplu si dureros, ca orice plecare (prima parte) si cu un prezent introspectiv limpede (cea de a doua parte), dincolo de picuratul cu despartiri si caldura tandra a gestului de a cauta in locul de langa, eu inca is acolo, in poveste... asa ca rezum si mai zic doar ca am zambit larg si usor trist in asteptarea ultimei fraze, apoi am zambit iar, nu se auzea ecoul vocii care grabeste ruperea (ga-biii, ga-biii), doar cineva prin casa. si am reluat cadrele. vremea si intamplarile dintre casa bunicii si ziua incantarii, a lui "nu ne mai despartim" ramane suspendata, neimportanta, ca soldateii nedaruiti. mi-am amintit astfel ca momentele importa si dureaza uneori mai mult decat timpul. | |
| = "Întotdeauna picură cu despărțiri sau revederi." | Dănilă Florentina-Loredana [30.Jul.06 08:07] |
| Am avut bucuria de a citi un text excelent, față de care orice cuvinte rămân sărace. Cum mai săracă aș fi rămas eu necitindu-l. Scrii profesionist. Felicitări! | |
| = e ok... | marius iorga [28.May.07 15:26] |
| Bravo. Ai mâna sigură. Știi să scrii și mai știi și să "porționezi" timpii. Ai învățat că proza scurtă se scrie cu "poantă"... Ceea ce m-a dezamăgit pe mine... poate vârsta e de vină, poate faptul că am văzut și auzit atâtea... este un videoclip Sarah Connor. Nu mă înjura... sunt doar sincer! Aștept alte și alte proze... și vreau un roman! Acolo dai totul! | |
| = Marius | Realdo Tokacs [28.May.07 22:08] |
| iti multumesc pentru vizita, Marius, si pentru aprecieri. Marturisesc ca n-am vazut nici un videoclip Sarah Connor si nici nu si-a gasit loc prin vreun playlist de-al meu. Si oricum Sarah Connor era si ea fatuca pe vremea cand Gabi si Bianca se jucau in gradina ovreilor :) | |