| = am auzit, însă nu știu cât e de adevărat… | Iulian Poetrycă [03.Aug.06 19:46] |
| … că atunci când era întrebat de către doamnele fițoase cum stă treaba cu teatrul cruzimii, artaud le ardea o bucată (palmă, carabă) zicând: “așa” (gest foarte zen, că tot veni vorba despre japonia în articolul tău, ioana) pe care l-am citit cu plăcere, în pofida tehnicismelor care obturează oarecum înțelegerea lui (și peste care se poate trece cu ajutorul wikipediei de exemplu, lool) | |
| = iulene! | Ioana Petcu [03.Aug.06 19:58] |
| mai poezie, mai draga (scuze, chiar am o dispozitie buna in seara asta), nu stiu de povestioara aceasta, recunosc, dar pot sa-ti spun ca artaud are destule legaturi cu ideile zen. chiar daca a trait mult in mexic si a cunoscut triburile de pe-acolo, legaturi intre credinte se pot gasi. are si ceva, adica mai mult, apocrif in textele lui. si poate ca si gestica asta violenta de care aminteai isi are vreun corespondent real - ce am facut ere intregi daca nu ne-am tot omorit zeii si ei s-au reintrupat?! - ce aiurea mi-a sunat apocalipticul asta... eu astept varianta la "Heliogabalus", tot la editura Est, luna asta, tot in traducere Bogdan ghiu, bine ca se ocupa cineva de personalitatile astea controversate! si ti-o recomand, sper ca te-am stirnit cu articolul. ne-om mai... citi | |
| + antonin | dan mihuț [03.Aug.06 20:32] |
| dincolo de tehnicismul pe care-l acuza iulian poetrică, cred că ioana a surprins destul de bine și interesant personalitatea atât de controversatului artaud. se poate scrie mult și bine despre artaud, pot fi găsite rădăcini sau filiații extrem de extinse, dar, doar reducerea la esențe poate salva ceva din recursul hermeneutic. cert este că figura paradoxală și contribuția lui artaud la această mare artă a teatrului ne mai dau de gândit. mereu. felicitări! | |
| = raspuns in nocturna | Ioana Petcu [03.Aug.06 20:43] |
| fara controverse pe articolul acesta, dane? no, daca nu-i memorialistica... artaud mai poate fi - povestile lui cu astralitati, van gogh sau sinucisul societatii / teatru medieval / magia neagra / experientele cu drogul / emisiunile radio / rolurile interpretate - dar am restrins caci e destul de pasionant si asa zic. articolul va aparea intr-o revista culturala, dar nu spun nimic pina la publicare din superstitie. merci de trecere cu semn. inversata | |
| = ...artaud... | alexandru cosmescu [03.Aug.06 22:04] |
| ma simt intr-o companie tare faina aici:) artaud, deleuze, grottowski, triburile alea indiene care consuma peyotl... pentru mine artaud este, intai de toate, alchimie - una dintre pasiunile mele cele mai mari si mai placute... cel care si-a transformat corporalitatea intr-un creuzet in care sa se cristalizeze aurul alchimic al artei, cel care si-a transformat opera intr-un vartej de stari care, experimentate, il transmuta si pe receptor si pe performer... ceva texte faine, in engleza, sunt la http://www.greylodge.org/occultreview/glor_014/artaud.htm sau http://www.greylodge.org/occultreview/glor_011/glor_issue11.htm (este un pdf in josul paginii)... unul dintre cele mai faine aspecte ale lui, cred eu, este felul in care si-a oferit libertatea asta exterioara si interioara ce i-a permis sa faca ceea ce a facut si ne inspira si acum... capacitatea lui de a transgresa orice limite, inclusiv cele auto-impuse, pentru a ajunge la acea 'puritate' de care vorbesti si tu... pentru el, am impresia, insasi gandirea era un act de transgresiune, de descoperire a unui teritoriu nou in care urma sa se manifeste... tin minte teoretizarile pe care le facea despre urlet, despre cum teatrul european a decazut pt ca actorii s-au dezvatat sa urle cu adevarat... si incercarile mele (nereusite, de altfel) de a ma invata si eu sa urlu, pt a intelege un pic altfel pasiunea... si a o trai altfel... mi-au placut apropierile pe care le faci cu o serie de idei / lucruri la caretin mult... deleuze & guattari, de ex... sau grottowski, singurul, mi se pare, care a reusit sa se apropie de artaud prin ceea ce face... poate si peter brook... multam de lectura, ioana, si pt ca mi-ai amintit de perioada in care artaud imi era maestru:) | |
| = oare ce-ar spune daca ne-ar auzi? cred ca ne-ar injura | Ioana Petcu [04.Aug.06 08:15] |
| frate, stii tu ce stii si-ti mutumesc de ti-am trezit trecutul. singura deosebire este ca eu am tratat mai pe larg din perspectiva teatrului sau, unde am abordat latura alchimica. am fi putut realiza un capitol intreg despre 'les sorts' ale domnului asta, insa am incercat sa conchid repede sa nu plictisim. dar poate revin, once in a blue moon. despre apropierea brook - am senzatia ca au drumuri diferite, chiar daca pornesc de la statutul actorului dezvoltat mult pe latura umana. despre teatrul laborator iar ar fi multe de spus si unele practici care aduc mult cu cele budhhiste. deleuze si guattari i-am asemanat mai mult din perspectiva haosului, de asta stiai deja, dar si din perspectiva conceptului bwo - corpul fara organe, pe care l-au preluat exact de la artaud. ei bine, cred ca voi reveni cu un alt eseu pentru ca sunt multe de spus pe subiectul acesta. un iepure mic, tare zapacit | |
| = m-am intors si eu sa reiau apropierea de artaud | nica mădălina [04.Aug.06 08:31] |
| despre artaud nu multe stiam, insa ma starnisera odata, cand parca eram mai libera sa aud orice fuga catre anima ceea, a oricui, ca pe o incurajare a unei proprii calatorii. ce am aflat in plus acum ma trimite sa caut, sa re-exersez uimirea. cat de greu sa fie pana la urma sa pierzi voluntar carnea? | |
| = nota | Ioana Petcu [04.Aug.06 08:44] |
| am incercat in acest articol-eseu sa-l scot, cit s-a putut pe scriitorul (si cine mai stie ce altceva a mai fost) francez de sub acuza nebuniei, a violentei. este cam ceea ce bogdan ghiu aprecia ca fiind "un document uman, chiar suprauman". madalina, daca ti se cere a-ti pierde trupul, a-l sublima, a-l ambiguiza, asta este doar o imtimplare a interiorului, in favoarea unui umanism lipsit de rationalism. te mai astept cu iepuri, cu tot | |
| = autori uitati | adrian grauenfels [04.Aug.06 16:12] |
| La Avignon vara se joaca uneori scurte piese Artaud. Din pacate a fost uitat si rar se mai pune in scena . Ca si Pirandello, Ionesco, Panzini si multi altii. Despre verbul a fi, o remarca : "A fi" nu exista in ebraica. E logic, cel care vorbeste exista, traieste, deci la ce bun sa zica eu sunt? Ebraica fiind mai curand un cod se evita risipa de informatie. Textul despre Artaud e interesant, multumiri . | |
| = ce lucruri interesante imi spui, adriane | Ioana Petcu [04.Aug.06 16:23] |
| da, stiu de festivalul de la avignon - banuisc ca e cel la care am participat si eu acum vreo doi ani. sunt invitate si trupe straine, nu doar franceze acolo. bon, eu atunci n-am prins nimic de artaud, si ramin la ideea ca teatrul sau se voieste a fi impracticabil, desi nu e chiar asa. n-am stiut ca in ebraica nu exista verbul 'a fi', cu toate acestea cit il putem noi considera in limbile indo-europene. si-i interesant ca un scriitor de obicei isi plaseaza actul creator sub semnul ontologic. un mic demiurg (apocrif, cum e artaud). multumesc eu de trecere, de consideratie | |
| = O revenire | adrian grauenfels [11.Aug.06 07:20] |
| Tot eu. Am revenit asupra textul si-l gasesc si mai interesant la recitire. Ma refer la tratament si cursiv, nu la subiectul in sine care e interesant per se. Chapeau din nou. Daca ai timp : http://www.hermeneia.com/proza/1328/, discut acolo despre Desnos si viata lui zbuciumata. Succes la scris! Rameau. | |