| + ce de negru | emilian valeriu pal [04.Aug.06 11:38] |
| Un poem in doua registre, pe doua fronturi, in doua razboaie diferite. Cu tine si cu lumea. Exista citeva imagini care spun multe despre fiecare bucata de suflet pusa intr-un poem. Ma refer la prima si a treia strofa, strict personale, care aduc aminte de un razboi surd cu tine si cu toata singuratatea. Partea a doua e o executie sumara a unei lumi in razboi cu sine insasi. Singurii martori ai acestui razboi al inexistentei sint doi soldati ce musca pamintul din colturi. Poate putin nu sint de acord cu "Impuscatul dauneaza grav sanatatii", dar nu conteaza interpretarea ci felul in care simti. Personal, mi se pare extrem de puternic finalul. In plus si titlul mi se pare de o ironie placuta. Un poem bun din punctul meu de vedere. Firesc, dureros, final previzibil spre moarte. | |
| = parere | Enache Ionut Laurentiu [04.Aug.06 12:11] |
| o poezie foarte frumoasa, doua chestii m-au indus in eroare, acel impuscat care dauneaza sanatatii si adanca_cu, | |
| = infinite razboaie | Radu Herjeu [04.Aug.06 12:17] |
| Emil, dreptate ai... doua razboaie... de fapt 4 razboaie... infinite razboaie... infinite celule in razboi una cu alta, in fiecare secunda... Se deschid atatea fronturi fara sa se-nchida cu adevarat nici unul. Multumesc de cuvinte | |
| = impuscatul | Radu Herjeu [04.Aug.06 12:18] |
| Ionut - ma bucur ca ti-a placut.. Cu impuscatul n-am ce face. Cealalta s-a rezolvat... :) | |
| = un poem remarcabil | Uln Aron Alex [04.Aug.06 12:42] |
| Iata ca nu pot sa nu las un semn...nu pot sa nu-mi pun degetele pe taste... scriu recitind si recitind poemul vad simt ca ma navaleste ca imi place... dar intr-un alt ses... profund... Uln "ce straniu se-nmulțesc crăpăturile petei de noroi uitate la soare nimeni n-are mamă n-are tată se trage doar orbește" | |
| = Uln | Radu Herjeu [04.Aug.06 12:50] |
| Uln - nu stiu cat de remarcabil e textul. Stiu doar ca ma bucura c-a ajuns la unii oameni. | |
| = părerea mea | Gabriela Docan [04.Aug.06 12:59] |
| execuții, cuțit, război, împușcat, soldați,sicrie...acestea îmi par a fi cuvintele cheie ale versurilor tale...e bine că suntem soldați, e trist că cei dragi nouă luptă pe fronturile inamice, trăgând în noi...cu arme de cuvinte...ne ascundem în tranșeele interioare, în urma noastră rămân crăpături de noroi, ce se adâncesc cu fiecare zi tot mai mult... | |
| = cu cuvinte | Radu Herjeu [04.Aug.06 13:14] |
| Gabriela - mulțumesc de trecere și de cuvinte. Din păcate,nu doar cu cuvinte trag ceilalți în noi. Și, uneori, degeaba ne ascundem în tranșee... | |
| = na-ți-o ție dă-mi-o mie | constantin cornelia [04.Aug.06 16:26] |
| dacă ai da cu degetul pe mine așa cum verifici praful de pe mobile spune poetul catre cineva, urmind o confesiune despre tristete, razboi, moarte... sunt gata sa explodez ca un pepene copt, o senzatie de intensa de traire se percepe aici, investita intr-un conflict intr-o zona interioara: războiul total armiile au deschis fronturi pe orice cuvânt | |
| = Cornelia | Radu Herjeu [04.Aug.06 17:20] |
| Da, Cornelia... razboiul fara invingatori. Toata lumea e ingropata apoi in cimitirul eroului necunoscut. | |
| = liane | felix nicolau [05.Aug.06 10:27] |
| unele imagini extrem de fine. parerea mea e ca ar trebui sa reduci cantitatea de lianti care intaresc structura logica a textului. adica mai mult soc, mai intens scurt+circuit, sa nu creada cititorul ca il subestimezi | |
| = didactic | Radu Herjeu [05.Aug.06 13:25] |
| Felix - probabil ai dreptate, dar, din fericire, eu, nefiind poet, nu simt nevoia reductionismului logic pana la o magma de semnificatii... Stiu ca sunt mult prea "didactic" uneori... dar... | |