| = Crin, | Alina Livia Lazăr [12.Aug.06 21:39] |
Pur și simplu, viu! Viu, Crina! | |
| = Alina, | Sonea Roxana Crina [12.Aug.06 22:12] |
| Da, cred ca locul te anima, te invata sa pretuiesti viata. | |
| = nunu | Alina Livia Lazăr [12.Aug.06 22:22] |
mi-a fost teamă de prima dată că ... m-am grăbit. și că nu o să ajungă clar la tine. e un text bun, Crina. e dinamic, coerent, firesc, limpede, deci viu! o să îl recitesc uneori :) zău. | |
| = complicat | Sonea Roxana Crina [12.Aug.06 23:08] |
| mi-e greu sa evaluez texte atat de personale, asa ca am presupus ca primul comentariu era legat de persoana mea, ca sa nu fac o gafa :) Ma scarpin incrucisat, nu sunt complexa, doar ma complic. :) te-astept prin zona oricand :) | |
| = roxana | stefan ciobanu [13.Aug.06 02:29] |
| bine conturat textul, are un ceva real parcă aud pașii mirosind a pastile și injecții ce răsună prin spitale.găsesc și puțină ironie la adresa subsolurilor medicinei românești și durerea (ah ce mi-a plăcut ideea cu 'Asistentele, spre deosebire de medici, mai au sentimente umane)'durerea redată atât de real ...care nu e alinată de nici un remediu da îmi place și mai trec dacă promiți că nu faci injecții :) numai bine | |
| = mirosul neputinței | Alice Drogoreanu [13.Aug.06 09:45] |
| Crina, e atât de adevărat tot ce ai pus acolo, că-mi revine mirosul de neputință, de nepăsare și de spital în nări.... "Nu mi-aș dori să ajung vreodată într-un pat de spital"... nu mai pot să spun nimic ...am un nod în gât | |
| = din casele durerii | Sonea Roxana Crina [13.Aug.06 10:53] |
| Stefan, mai treci, am o mana de aur, iti promit ca nu vei simti nimic. Am o ceata de mosi ce garanteaza asta. :) Alice, e un mediu usor crud, spitalele in general sunt case ale durerii. In fata durerii cati nu capitulam neputinciosi. Nepasarea, asta e o alta poveste, mai trista pentru ca e remediabila. | |
| = din casa durerii | ioana cheregi crișan [13.Aug.06 14:18] |
| Crina, ai reușit să trezești în mine nostalgii...îmi amintesc cum a fost prima oară în sală când eram terorizată de gândul că voi obosi să ventilez manual pacientul anesteziat. mă bucură mult de tot felul în care reușești să vezi omul din pacient. faptul că poți să rămâi mai mult la căpătâiul lui și să-l asculți când e cazul, faptul că-i vezi aparținătorii și percepi toată acea suferință a cărei dimensiuni ți-e teamă s-o recunoști dar nu poți s-o ignori. cred că vei fi un medic foarte bun. pentru că ție chiar îți pasă. restul se învață. te citesc cu mare plăcere. tatăl meu spunea că medicina nu e poezie(era și el medic:)) eu cred că și medicina e poezie. cred că totul e poezie... | |
| = macelari | Sonea Roxana Crina [13.Aug.06 15:37] |
| uite unde se ascund medicinistii :) ai dreptate, totul e poezie, asta cat timp nu te transformi dintr-un medic intr-un macelar iscusit. sper sa nu ajung sa ma desensibilizez. ma bucur ca iti place cum scriu, e o radiografie; ce scriu, asta sunt, nu cred ca deversarea de materii personale face literatura, dar constituie in foarte bun exercitiu :) | |
| = estetica radiografiei | Horia Patrascu [14.Aug.06 06:30] |
| Roxana, singurul defect al acestui text este ca este un text. Ca scrie deasupra proza, jurnal. Incadrandu-l astfel, devine "literatura", lumea te va aprecia pentru ce scrii, pentru cum scrii si sfarsim cu totii prin a nu mai vedea povestea din cauza (talentului) povestitorului. Asa incat nu cred ca trebuie sa te bucure ca altora le place cum scrii, asa cum spui in ultimul comentariu, mai ales ca faci ciudata trimitere la radiografie: e ca si cum ai simti o morbida satisfactie estetica pentru ca radiografia pe care ai realizat-o reda foarte bine un cancer! Asa incat ti-o spun cat se poate de clar: nu esti si nu vei fi un (mare) scriitor. Vei putea fi un doctor bun, o doctorita sufletista (ceea ce e mare, mare lucru), dar nu un scriitor. Pentru ca scriitorul este acel om care uraste literatura, care este exasperat de faptul ca lucreaza cu cuvinte, care moare la gandul ca acele cuvinte nu devin lucruri! | |
| = Horia, | Sonea Roxana Crina [14.Aug.06 18:00] |
| cum spuneam si in comentariu, eu nu fac literatura, iar sa devin scriitoare nu e scopul meu in viata, sunt altele. Multumesc de parere, ai foarte mare dreptate. | |