| = Rostogolire nefericită în propriul cerc. | constantin cornelia [13.Aug.06 23:53] |
| vreau să spun că dacă aveam o steluță în buzunar o atârnam aici cu sentimentul că tot nu am exprimat ce mult mi-a plăcut ce am citit. la final am fost determinată să-mi rostesc și eu numele să văd cum se aude, prima oară vocea îmi semăna cu a mamei mele când era tânără: Cocuțaaa, a doua oară cu a iubitului în intonație drăgăstoasă, ca și cum s-ar uita la cea mai teribilă minune din univers: Bărdiii, a treia oară semăna cu a fiicei mele care într-un cuvânt crede că a spus tot ce vroia și eu am înțeles: mama. și după toate aceste strigări am înțeles și mai bine ceea ce e scris aici atât de profund, disecție poetică pe un cadavru viu, realizând prin ceea ce am trecut odată numai că sticla mea era somnul: a dat seama că este prea tîrziu. Prea tîrziu să mai curețe amintirile putrede de pe creier, întîmplările unei vieți deplorabile pornite împotriva-i într-un cerc vicios. Suferința, euforiile chimice ale bețiilor nocturne, sentimentul sfîșîietor de tristețe dimineața, dorința de realunecare, dependența...atît de ușor primită în viață de către chiar corpul lui care îi devenise de atunci străin. Dincolo de control. Mintea...o sclava, nesăbuită, slabă, manipulată, la început, acum abulică, purtată după comenzile cortexului neascultător care primea noxele sufletului într-un fluid nimicitor, zi de zi. Rostogolire nefericită în propriul cerc. Fugea și nu știa de ce, de cine, abia în scurte momente de sobrietate în care capul îi atîrna greu ca și cum ar fi purtat cu sine povara altuia, siamez, știa și vedea prea bine de cine încearcă să fugă, în același clasic clișeu: de el. | |
| = cine dracul | florin bajenaru [15.Aug.06 05:47] |
| vrea sa citeasca asa ceva, se bucura la un asemenea text? alti alcoolisti, car eempatizeaza, sau cum? cine dracul poate aprecia un asemenea text. hai, charles bukowski care scria despre betii crunte, despre decadenta, despre futaiuri, dar o facea frumos si-avea un ize de. textul asta nu-mi place, am citit doar jumate, ma uit la fraze, si parca imi pare rau de ele. vad cuvinte, vad diversitate in ele, si parca le vad risipindu-se intrun scop absurd si nemeritoriu. jignesti cuvintele insa imi place motto-ul :) | |
| = keith jarret | felix nicolau [14.Dec.06 00:14] |
| motto-ul nu stiu cat de adevarat este. bukowski a scris ceva,dar nu mai poti scrie despre betie in felul lui vesel si algoritmic. solilocviul asta despre betie nu cred ca e nici siropos,nici prea psihologic. pe hartie sigur ar avea mai mult succes. dar exista betii si betii,unora le plac cele concrete, cu bolul alimentar pe pantaloni, ca dovada si reactia fata de texte... | |