| = amintindu-mi obsesii vechi | Florina Daniela Bordieanu [22.Aug.06 23:40] |
| nu m-am putut abtine, Ela, sa nu remarc o coincidenta extraordinara... http://www.poezie.ro/index.php/poetry/80783/index.html ideea asta a jumatatii piatra, jumatate femeie m-a obsedat si pe mine multa vreme. stiai ca voi veni aici, nu?:) | |
| = "durerea neîntregirii" | Alex Radu [23.Aug.06 08:30] |
| Poezia aceasta are ceva de creație, pentru că exprimă androginul despărțit și condamnat de Zeus. Avem aici Rebisul ("jumătate bărbat/jumătate femeie"), care ia mai apoi forma omenească, pentru ca, în cele din urmă, să fie condamnat la iubire: "să simtă(...)/durerea neîntregirii". Iar "lumina altui timp" pare o invocare a Demiurgului în profan, o confruntare între creator și creație. "Jumătate piatră" descrie, de asemenea, glacialul fiecărui om și are ceva, parcă, din versul: "Nemuritor și rece". Poezia este și o încercare de întoarcere la origini, "aici sunt eu nedăltuită", la ab initio. "Nedăltutită" exprimă, însă, latura omenească, adjectivul provenit din participiu nu conține nimic divin în el, și, de aceea, înclin să cred că se referă, în special, la transformările suferite din pricina ființei umane și a tot ce înseamnă aceasta. Interesant este că eul liric se resimte în această poezie simetric. Prezența sa se remarcă doar în incipit, "cheamă", imperativ ce evocă disperarea, și în final, "aici sunt eu nedăltutită", unde se simte relaxarea, dar și nostalgia unei perioade pierdute. | |
| = cealaltă | C. Nicolae [23.Aug.06 10:08] |
| Jumătate din mine e piatră jumătate din tine e piatră cealaltă jumătate a ta e neîmplinire cealaltă jumătate a mea e suferință. Ela, ai obsesia jumătăților. Eu am obsesia pietrei. Mă trimite către mineral. Jumătatea e măsura omului. Două jumătăți care se potrivesc sunt măsura neîmplinirilor care se unesc. Cu drag, Nicolae care a învățat multe de la tine. | |
| = parere | Dan Cârlea [23.Aug.06 10:09] |
| una din cele mai frumoase vizuale, felicitari lui Lacatus pentru aceasta superba sculptura (sculptura e una din pasiunile mele) as face doar doua mici schimbari, una vizeaza contrastul, e greu de citit textul :( ceva cu literele, cu fundalul, nu stiu cum se face asta dar tu stii chestii de astea cu editarea foto si as pune la final "inca" "aici sunt eu nedaltuita INCA", textul e foarte bun, stiu ca nu asculti tu sugestia unui poet de mahala, dar eu spun ca asa ar fi extra. inca o data felicitari Lacatus, si mai vreau vizuale cu sculpturile tale si textele Elei. dan | |
| = ela luca si chietrele emirului | Intersectia Speranta Bahtalo [23.Aug.06 10:18] |
| dane, vrei cam multe, nu crezi? emir, ce semificheaza chitrele alea? io vad un elefant cu o ureche, o coada care parca numai da elefant nu-i si 2 chietre pa care o scris ela. cu alea doua nu stiu ce-i acolea. ela! nedaltuita? :)) test simplu, usor de citit, greu de inteles, dar scurt. si asta place. bahtalo! p.s. emire, vezi ca ti-ai uitat sculele pa chietre. :D | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [23.Aug.06 10:18] |
| Florină-Danielă, pesemne că îți amintești de samen, însă bine văd că poezia la care mă trimiți e mult mai în urmă și de Samen a mea. pesemne că avem o apsiune pentru piatră și viul din ea. Da, ai știut că te chem :) Alex, mă impresionează de fiecare dată talentul tău de tălmaci, de interpret în sensul bun al cuvântul, ai o empatie foarte-foarte bună și capacitatea de a percepe textul se parat de autor, ceea ce foarte rar am întâlnit. Mulțumesc foarte mult, ai simțit nedăltuirea ca o latență, ca un încă increat. Nicolae, eu am cele două pasiuni și încă altele. Ating aporpae fiecare zid vechi pe lângă care trec, mică fiind modelam în argilă de Dobrogea. De pe unde mergeam, adunam pietre. Am crescut pe vestigiile Tomisului, plăcerea mea era să mângâi acele ruine, aveam sentimentul că îmi vorbesc. Și pasiunea de atunci a rămas vie, oriunde mă aflu. Mereu am spus că pietrele nu tac. Sculptura lui mircea, chiar și numai în fotografie, mi-a vorbit despre aceste neîntregiri. Mulțumesc pentru versurile tale, mi-ai amintit și tu despre poezia mea de acum un an, Samen. Dan, mulțumesc mult pt semn. La mine se vede bine contrastul piatră-font, am ales acea nuanță de albastru-înserare, albastru-indigo, fiindcă este "indigo" și pentru mine această nuanță semnifică foarte mult. Nu pot pune la final "încă" fiindcă acolo poate fi și începutul. Adică versurile pot fi citite și începând cu acea strofă. În plus, nu vreau să accentuez latența, este sugerată, este aluzivă. Acel "încă" este inclus. Da, voi mai crea vizuale inspirate din lucrările celor doi creatori: Arpad R (pictor) și Mircea Lăcătuș (sculptor), amândoi fiind și poeți. :) Ela | |
| = FE | Ela Victoria Luca [23.Aug.06 10:20] |
| Scriam simultan. Vezi, am ales tocmai o lucrare pe jumătate sculptată. E încă în "facere". Vezi, e începutul unui trup răstignit, e o cruce, sunt roți... totul e în devenire. Nu întâmplător am ales această foto pt "jumătate piatră". Mai departe, despre lucrarea emirului, să povestească emirul când va vedea vizuala. :) Ela | |
| = ela | stefan ciobanu [23.Aug.06 10:41] |
| îmi place mult 'cheamă din piatră lumina altui timp' în același timp jumate sculptor jumate demiurg, jumate creație jumate facere.... numai bine | |
| = puterea sensibilului | Dana Banu [23.Aug.06 11:01] |
| acuma sper ca Fe să nu mă toace mărunt dar mie tocmai dalta emirului mi se pare cea care dă vizualei continuitatea înspre cititor, e ceva rece prin piatră culoare și text aici, o stare de facere, de ziua întâia, mi-a sărit în față senzația de forță, o vizuală reușită, părerea mea, | |
| = jumatate piatra / jumatate poezie | H. Octav [23.Aug.06 11:57] |
| Mi-a amintit de Michelangelo care zicea despre un mare sculptor al antichitatii ca nu era un maestru, era un simplu om iubit de zei, zei care ii faceau sculpturile..el doar inlatura piatra(sau materialul respectiv) din jurul lor. Poezia e foarte sugestiva si completeaza parca sculptura("jumatate piatra"). Chemi din piatra "lumina altui timp", sa-ti ia ea "durerea", sa te intregeasca, sa te daltuiasca... mi-a placut. toate bune, octav | |
| = Ștef, Dana | Ela Victoria Luca [23.Aug.06 11:57] |
| Da, Ștef, asta cred eu că face esențial un sculptor, cheamă din piatră lumina altui timp. :) Mulțumesc. Dana, de nu ar fi dalta aceea acolo, pe jumătatea pietrei neprelucrată, apoi nici vizuala mea nu ar mai fi avut sensul acesta neîntregit. Da, e o stare de facere. Începuturile unei faceri. Lumina încă abia se întrevede. :) Ela | |
| = Octav | Ela Victoria Luca [23.Aug.06 12:00] |
| Scuze, scriam simultan. Da, este jumătate piatră-jumătate poezie. Fiindcă nu știi niciodată cine dăltuiește poezia, cine piatra. Cine ține dalta cuvintelor, cine dalta pietrei. Și apoi, altfel bărbatul nu ar fi decât neliniștea poeziei din piatră, iar femeia neliniștea împietrită în poezie. Mulțumesc. Ela | |
| = secretele pietrelor | Bogdan Nicolae Groza [23.Aug.06 15:40] |
| piatra ascunde in ea secrete. Numai cel ce stie limbajul pietrei ajunge la revelatii si destainuiri fantastice, pentru ca ea, piatra e martora unor schimbari colosale a celor ce au fost candva... Mesajul "vizualei" tale e unul mistic. Incepi in forta cu acel " cheama din piatra lumina altui timp" un timp neinceput, o lumina inca virgina, nedescoperita, pura. "lumina jumatate femeie ,jumatate barbat"reprezinta, consider eu, omul primordial, androginul, care cu o mana arata pamantul si cu cealalta mana cerul, formand deci o cruce cu bratele rasfrante, o zvastica straveche si cu atat mai interesanta care este purtatoarea unui mesaj ancestral. Si odata avand trasaturile barbatului androgin, tu spui sugestiv ,jumatate dintr-o jumatate mereu necompleta cu ea insasi, va simti durerea neintregirii, pentru ca avand dorurile doar pe jumatate, dor de barbat, mai temperat dar profund in esenta lui, si dor de femeie, mai duios si mai fatis, nu se va ajunge nicicand la o traire completa a unor dureri, doruri, din cauza lipsei celeilalte jumatati aidoma. Si poate de aceea inca "nedaltuirea" ta nu se petrece, pana cand un sculptor indragostit de piatra te va imortaliza nu intr-un Janus modern, cu doua fete, jumatate vesela, jumatate trista, sau daca vrei jumatate barbat ,jumatate femeie, ci intr-o bucata, asa ca un Rodin ce desluseste inca mental, inainte de a se apuca de cioplit, chipul si forma pe care o doreste | |
| = cuvantul care taie... | mircea lacatus [23.Aug.06 20:52] |
| frumoasa surpriza ela cuvintele tale sapa adanc in piatra mai abidir decat daltile mele...ai dat atata sens sculpturii pietrei timpului incat ma gandesc ca daca mai faci cateva de astea ma las de scris pentru totdeauna si raman intre pietre...:) | |
| = mircea:))) | carmen mihaela visalon [23.Aug.06 21:13] |
| Cum adica ramai intre pietre? | |
| = Durerea neintregirii | ramona iancu [23.Aug.06 21:28] |
| "durerea neintregirii" si "eu nedaltuita" mi se par a fi cei doi poli ai poeziei tale. Ca si in lucrarea lui Mircea, polii, cele doua pietre rotunjite. Genunchii sunt apropiati, ca o "cumintenie a pamantului" ce se abandoneaza, intr-o lumina a altui timp. Risc sa ma preling in observatii neavizate, sunt o amatoare in perceptia acestei arte... insa mi se pare deosebita relatia intre durerea exprimata de tine si sangerarea pietrei. Alaturi de dalta, cu maner rosu, ce-o va definitiva sau nu... Felicitari celor doua jumatati! | |
| = poezia din piatră, mulțumesc pentru | Ela Victoria Luca [23.Aug.06 21:52] |
| Bogdan, mulțumesc pentru încă un comentariu-radiografie a sufletului care se lasă în cuvinte. Interesant este că și eu m-am gândit la Rodin, când am văzut foto cu un portret sculptat de Mircea. Poezia mea e doar o frândtură - e drept cu multiple semnificații - din cât mi-a transmis sculptura de aici. Sculpturile lui Mircea merită mai mult decât am putut eu spune. Cred că voi continua seria de vizuale după picturile lui Arpad și sculpturile lui Mircea, așa, din când în când câte una. Mircea, mă bucură. Știu că foto le-am privit de mult timp, abia acum am simțit că pot scrie pe marginea unora. Felicitări pt expoziție și creație înaltă cât mai trainică și cât mai admirată. Ramona, mulțam pentru că percepi și spiritul pietrei și duritatea cuvântului: dalta este mereu cea care scoate lumina din piatră. Nu știu cât pot face eu din cuvânt o daltă să pot scoate din mine Poezie. Ela | |